Cum se pipăie şi se dezmiardă deputaţii între ei

Autor: Mihai CONŢIU

„Uite popa, nu e popa, jinduind spre Europa, chiar de-i bine sau e rău, votăm ca la Chişinău”. Parcă şi aşa ne-au dat cu tifla deputaţii la şedinţa Parlamentului de vineri, 4 iulie. Aici este vorba despre cacealmaua votării proiectului de lege vizînd modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova în privinţa limitării imunităţii parlamentare. După cum se ştie, deputaţii n-au fost atît de nebuni sau fraieri ca să voteze o lege care i-ar face egali cu restul moldovenilor cărora, la fiecare 4 ani, le cerşeşte sau cumpără votul tocmai pentru a avea imunitate, spre a avea privilegii nemăsurate prin care să se delimiteze clar de restul… „prostimii”.

Măi, oameni buni, deputaţii pot fi cinstiţi (într-un număr extrem de limitat), inculţi, lăudăroşi şi mincinoşi, corupţi, sfidători şi dispreţuitori, trădători sau impotenţi, incapabili faţă de postul pe care-l ocupă, dar nu vor fi niciodată sinucigaşi în raport cu imunitatea de care se bucură şi cu statutul lor plin de privilegii, de „aleşi ai neamului”, de „aleşi între aleşi”.

Se ştie doar că unii cotizează cu sume ameţitoare la puşculiţa partidelor pentru a prinde locuri eligibile pe listele electorale ca să ajungă deputaţi şi pentru imunitatea parlamentară. Ce înseamnă asta? Păi, într-un fel sau altul, deputatul trebuie să-şi scoată banii cu care şi-a cumpărat efectiv postul. Cum?

Fiind pitulat bine la adăpostul imunităţii, unii deputaţi fac trafic de influenţă, înfiinţează nişte firme profitabile pe care le înscriu pe numele muierilor lor, copiilor, nepoţilor sau amantelor, votează în turmă legi care să-l favorizeze pe oligarhul cutare sau cutare sa să poată importa sau exporta în regim monopolist sau prin scutire de taxe chiloţi de bumbac pentru bătrînele pensionare de la aziluri, încălţăminte pentru ologi, prezervative pentru bebeluşi şi pensionari, păpuşi masculine gonflabile pentru Primăria Chişinău etc.

Prin urmare, cum să voteze tot ei împotriva lor? Mi-a plăcut teribil că acest vot democratic a avut loc tocmai pe 4 Iulie, Ziua Naţională a SUA. Astfel Parlamentul a dat Americii, ţara democraţiei absolute, un exemplu pilduitor despre cum ştie deputatul moldovean să-şi apere cu demnitate respectabilul său statut faţă de o Justiţie coruptă, care ar fi capabile să-l încătuşeze cu inconştienţă şi lipsă de respect chiar şi atunci cînd, spre binele patriei, ia de pe umerii împovăraţi ai poporului grija administrării unor bănci, a Aeroportului, a unor hoteluri, alimentarea cu combustibil etc.

Bineînţeles că absolut toţi deputaţii, indiferent de cum au votat, ştiau din capul locului că acest proiect de lege nu va fi aprobat, inclusiv autorii iniţiativei legislative. În acest sens, să reţinem şi lejeritatea cu care au absentat de la şedinţă chiar şi deputaţi din majoritatea parlamentară. Această iniţiativă a fost mai curînd un argument preelectoral şi o tentativă de pozitivare democratică şi populist a iniţiatorilor.

Se ştia prea bine că pentru a trece în Parlament, această modificare constituţională trebuia votată de 67 de deputaţi. Zice-se că cei din coaliţia de guvernare au mers pe „mîna comuniştilor”, motiv pentru care au insistat ca proiectul de lege să fie supus votării în lectura a doua, Vineri, deşi nu aveau numărul necesar de voturi. Asta-i ca şi cum ai confunda un salon de masaj erotic cu un ring de box! În favoare votării proiectului legislativ s-au pronunţat 55, iar contra lui au fost 35 de deputaţi, inclusiv mult prea hîrşitul politician democrat Dumitru Diacov.

Prin urmare, Vineri am asistat la o păcăleală, la o tentativă de primenire a imaginii iniţiatorilor, la un spectacol de sauna în care se pipăiau şi se dezmierdau reciproc pentru că ştiau că juisarea este oricum iminentă. Mai bine votau un proiect de lege de legalizare a prostituţiei de toate tipurile! „Aţi văzut – noi am cerut ca deputaţii să nu mai aibă imunitate parlamentară în faţa legii, ci să fie protejaţi doar în cazul declaraţiilor politice, dar comuniştii s-au opus!”, le vor spune aceştia alegătorilor cu ipocrizia de rigoare.

Realitatea, însă, este cu mult mai crudă, căci moldovenii ştiu din start că deputatul ales este oricum un privilegiat de la care aşteaptă zadarnic să facă ceva bun pentru ei şi ţară. Chestia asta cu imunitatea nu-i spune nimic alegătorilor. Corb la corb nu-şi scoate ochii! Grija electorală a partidelor pro-europene trebuie să fie alta: să nu care cumva ca moldovenii majoritari să le facă o surpriză de proporţii – să-i voteze pe comunişti masiv nu pentru că i-ar iubi sau au uitat ce greu le-a fost pe vremea guvernării lor, ci pentru a se răzbuna pe politicienii pro-europeni, care-i ţin într-o neştiinţă criminală faţă de binefacerile efective ale UE în Moldova. Mai vii le sînt în memorie certurile şi rivalităţile din perioada cînd la guvernare era şi baba politică Mihai Ghimpu, atacurile de tip rider asupra băncilor şi sistemului de asigurare, înstrăinarea Aeroportului şi Băncii de Economii către ruşi, leul care în raport cu euro şi dolarul a ajuns un căţeluş jigărit etc., etc.