Despre tragerea în ţeapă pe întinsurile Uniunii Europene

„Nu depinde cine eşti – depinde al cui eşti”. Această expresie am auzit-o nu o singură dată aflîndu-mă în România, unde am activat în calitate de oenolog la SC „Ostrovit” SA, jud. Constanţa, din anul 2006 pînă în anul 2014. Aici am avut ocazia să simt „pe pielea mea” sensul acestei expresii.

Ştiu bine că nu eu sînt primul căruia i s-a întîmplat ceva asemănător, iar pentru unii nu e o noutate, dar scriu toate acestea în speranţa că vor citi şi cei care pînă acum nu au fost printre străini…

Era luna februarie, anul 2014. La acea vreme, lucram ca şef de tură la secţia de îmbuteliere a vinului la întreprinderea SC „Ostrovit” SA din Constanţa, România. În acea zi, în afară de îmbuteliere, pregăteam şi sortimentul de marfă care urma să fie expediată la depozitul din Bucureşti. Eram la birou cînd am auzit că cineva făcea gălăgie pe scară la intrarea în secţie. Am ieşit să văd ce se întîmplă. Acolo am văzut doi muncitori din secţia de îmbuteliere, care alergau prin curte, căutînd pe cineva. I-am întrebat ce s-a întîmplat şi de ce au părăsit locul de muncă. Cei doi, Ion Ghindă şi Stoichiţa George, căutau agentul de pază de la cramă, dar nu l-au găsit. Ei vroiau să-i spună gardianului că „nea Sandu”, strungarul, a intrat în secţie şi a furat o cutie cu vin de pe un palet gata de expediţie. Văzînd că, într-adevăr, lipseşte o cutie, eu l-am sunat pe şeful gardienilor şi i-am povestit cele întîmplate.

La scurt timp, la biroul unde mă aflam, au venit trei gardieni şi „nea Sandu”. Aici, fără prea mari menajamente, el m-a luat la bătaie şi mi-a spars ochelarii şi telefonul mobil. Văzîndu-mă scăpat din mîinile lui, m-am dus la domnul Ilinca Constantin (directorul general) şi i-am povestit cele întîmplate. M-a întrebat unde se află acum „nea Sandu” şi cînd a auzit că el a rămas cu gardienii, l-a sunat pe şeful gardienilor ca nu cumva să-l bată, deoarece „nea Sandu” e tatăl lui Petronel (inginerul de la staţia hidro). La două-trei zile după incident, a venit un poliţist din Ostrov şi i-am povestit cele întîmplate. A zis că se duce să vorbească cu „nea Sandu” şi că „o să-l pună la punct”.

După vreo două ore, a venit poliţistul şi mi-a zis că:

1. „Nea Sandu” este un antisemit încrezut şi că nu ai cu cine discuta;
2. Aşa e obiceiul prin părţile locului, dacă îl băteam eu – eram eu „naşul lui”, dar lucrurile stau invers şi trebuie să mă împac cu situaţia;

După toate astea, am stat de vorbă cu şeful gardienilor. Dumnealui mi-a zis că directorul le-a cerut lămurire în scris despre cele întîmplate şi că ei „nu pot face nimic”, deoarece „nea Sandu” e tatăl lui Petronel.

După toate astea mi s-a tăiat orice poftă de a mai lucra la acea întreprindere, unde nu numai că nu mă plăteau după cum ne-a fost înţelegerea la început de activitate, dar mai luam şi bătaie. Acum, după ce m-am întors înapoi acasă, în Republica Moldova, stau şi mă gîndesc – de ce nu se găseşte lege şi asupra lui „nea Sandu”? Doar nea Sandu este european, nu? Iar UE este un imperiu care pe lege se ţine!

Oare aceste obiceiuri de la Constanţa sînt mai presus decît legea?

P.S. Sper că această informaţie e suficientă pentru organele judiciare din România şi poate servi drept cerere de a mi se face dreptate.

Vasile GAINA