Rise.md. Bunuri publice, cadou prin hotărîre de Guvern

Rudele de la Chișinău ale fostului ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein, au apelat la serviciile casei de avocatură Mossack Fonseca pentru a-și ascunde proprietăți și companii cu venituri de milioane. Printre acestea, firma Euro-Alco, o afacere cu alcool pusă pe roate după ce familia Ghitenștein a preluat active importante ale întreprinderii de stat Aroma.

RISE.md. a analizat dosarul companiei Euro-Alco, în care apar și numele lui Oazu Nantoi, politician și analist politic, Iurie Filip, vicepreședintele Comisiei Naționale a Pieței Financiare, dar și Denis Ulanov, avocatul lui Ilan Shor.Sofia Ghitenștein și mama acesteia, Larisa Krasnicova, se numără printre cei 40 de cetățeni moldoveni prinși în scandalul #PanamaPapers. Cele două dețin în Insulele Virgine Britanice (BVI) două companii offshore, înființate de avocații Mossack Fonseca: Terano Prospectors Ltd și Vik-Profit International Ltd.

Sofia Ghitenștein este verișoara lui Mark Gitenstein, fost ambasador al SUA la București. Sofia Ghitenștein este director al companiei Terano Prospectors Ltd al cărei acționar unic este mama acesteia, Larisa Krasnicova. Sofia controlează, din poziția de acționar unic, și Vik-Profit International Ltd. Cealaltă companie offshore, Terano Prospectors Ltd, deține în Republica Moldova patru firme și mai multe proprietăți, printre care cîteva apartamente de peste 170 metri pătrați, într-un bloc din spatele hotelului Național din Chișinău. Cea mai importantă firmă controlată de familia Ghitenștein prin offshore-ul Terano Prospectors Ltd este întreprinderea mixtă Euro-Alco.

Euro-Alco a fost fondată în anul 1995, cu denumirea Aroma-Plus – o întreprindere moldo-cipriotă creată printr-o hotărîre a Guvernului Sangheli. Hotărîrea a fost semnată fără ca reprezentanții Executivului să justifice de ce statul ar trebui să facă afaceri cu un offshore din Cipru. Statul a cedat companiei nou-create secţia de îmbuteliere a fabricii de coniacuri Aroma de pe str. Bucuriei din Capitală. Statul s-a ales cu o cotă-parte de 32% din acțiuni în Aroma-Plus, iar firma cipriotă cu restul 68%. Într-un raport al Curții de Conturi din 1998, auditorii au constat că statul a obținut doar o treime din capitalul social al Aroma-Plus deoarece clădirea secției de îmbuteliere a fost subevaluată.

Familia Ghitenștein, în offshore-ul cipriot, reprezentată de Nantoi

Reprezentantul G.M.V Co Ltd în Republica Moldova, „împuternicit pentru tratative cu Guvernul în problema constituirii întreprinderii mixte moldo-cipriote” era Oazu Nantoi. Acesta a admis că în spatele firmei cipriote se afla familia Ghitenștein. Nantoi a fost numit președintele Consiliului de Administrare al Aroma-Plus, funcție pe care a deținut-o pînă în 1998. El a fost și cel care s-a ocupat de înregistrarea și de obținerea licențelor de care avea nevoie Aroma-Plus pentru a-și începe activitatea.

Subevaluarea secției de îmbuteliere a fabricii Aroma nu a fost singura decizie în defavoarea statului luată în perioada în care Oazu Nantoi a administrat compania moldo-cipriotă Aroma-Plus (Euro-Alco, din 1997 – n.r. ). În 1996, şeful Direcţiei Generale Viticultură şi Vinificaţie a Ministerului Agriculturii, Gheorghe Cozub, a semnat în numele statului o hotărîre privind introducerea unor modificări în structura investițiilor pe care firma cipriotă G.M.V. Co Ltd era obligată să le facă în calitate de co-fondator. În baza deciziei, offshore-ul a transmis în proprietatea Aroma-Plus doar o parte infimă din utilajele promise. S-a angajat să compenseze diferența cu investiții bănești. În schimb, utilajele necesare pentru ca Aroma-Plus să-și poată desfășura activitatea au rămas în proprietatea offshore-ului cipriot. Ulterior, aceștia le-au dat cu chirie tot Aroma-Plus, compania în care co-fondator era statul. Altfel spus, firma cipriotă a încasat de la stat o parte din banii pentru chiria utilajului.

În 1997-1998, Aroma a vrut să-și recupereze secţia de îmbuteliere a coniacurilor. Atunci, de comun acord cu reprezentanții statului, s-a luat decizia de a vinde partenerului cipriot baza de producţie de pe str. Petricani, cu o suprafaţă totală a clădirilor de 6 mii de metri pătrați, cu staţie de transformatoare şi cu linie secundară de cale ferată, cu doar un milion de lei. La schimb, offshore-ul cipriot trebuia să returneze fabricii Aroma secţia de îmbuteliere a coniacurilor, de pe str. Bucuriei. Pentru că acest lucru nu a fost menționat expres în contractul de vînzare-cumpărare, Aroma a rămas şi fără secţia de îmbuteliere, şi fără baza de producţie de pe str. Petricani, vîndută la un preț mult sub valoarea reală.

În 1997, Aroma-Plus și-a schimbat denumirea în Euro-Alco. După ce și-a legalizat dreptul de proprietate asupra bazei de producție de pe str. Petricani, firma cipriotă a vîndut cota-parte din Euro-Alco firmei Triada-Holding. Triada-Holding este o societate pe acțiuni de tip închis din Republica Moldova, controlată tot de familia Ghitenștein. În perioada 1994-2001, administrator al companiei a fost Iurie Filip, care deținea și o cotă-parte de 5% din acțiuni. Din 2011, Filip este membru al Comisiei Naționale a Pieței Financiare, iar din 2013 ocupă funcția de vicepreședinte al CNPF.

În 2010, Euro-Alco (fosta Aroma-Plus) devine în totalitate afacerea familiei Ghitenștein. Pe de o parte Triada-Holding își vinde cota-parte de 68% din Euro-Alco companiei offshore Terano Prospectors, înființată de Mossack Fonseca pentru familia Ghitenștein. Motivul tranzacției ar fi fost, stingerea unei datorii pe care societatea din Republica Moldova ar fi contractat-o de la o altă companie offshore – Marion Consult. Pe de altă parte, statul îi cedează partea sa – 32% din acțiuni – Larisei Krasnocova.

Reprezentantul legal al Marion Consult este Igor Shnaider, unul din partenerii de afaceri ai familiei Ghitenștein. Denis Ulanov – avocatul lui Ilan Șor în dosarul intentat pe marginea fraudelor de la Banca de Economii – a oferit servicii juridice atît Triada-Holding, cît și Marion Consult.

Olga CEAGLEI, www.rise.md 

Investigația completă poate fi găsită AICI.