Profesionistii: Dr. in stiinte medicale, conferentiar universitar Gheorghe Strajescu, la aniversare!
Astăzi, 29 August, doctorul în ştiinţe medicale, conferenţiarul universitar, medicul chirurg şi vice-directorul profil chirurgie la Instituţia Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal „Sfînta Treime”, Chişinău, Gheorghe Străjescu împlineşte, pentru prima dată în viaţa lui, 50 de ani. Nu ştiu cît de uluit este el în pragul singurului jubileu din viaţa lui, a omului, în general, căci „jubileu”, ca vîrstă, e numai la 50 de ani, dar toţi cei care-l văd, mai ales bărbaţii, îl pot privi cu neîncredere sau îl pot invidia amical pentru cît de tînăr se ţine la maturitatea jubileului.
Gheorghe Străjescu, care nu are de ce să nu se simtă tînăr şi viguros, mai cu seamă şi în virtutea faptului că munceşte uluitor de mult, responsabil şi cu competenţă profesională, simte totuşi realitatea sărutului celor 50 de ani avîndu-i „încătuşaţi” în dragostea lui paternă pe cei doi fii ai săi – Daniel, medic rezident chirurg, care, vedeţi, îi calcă pe urme, şi Cornel, tot medic, numai că e stomatolog. Dar cum să nu se simtă tînăr şi ferice, doamnelor şi domnilor, atîta timp cît în rarele momente cînd poate lăsa bisturiul să se odihnească şi aula universităţii este în respiro Străjescu, crescut fiind pe malul Răutului, se lasă ademenit de plăcerea înotului şi cea a pescuitului, suplimentar fiind pasionat şi de tenis de cîmp şi fotbal. Poate că și aceste necesare pasiuni îl revigorează și îi dau vitalitatea profesională recunoscută! Doar întîmplător am aflat că este şi pescar, motiv pentru care, cu perfidie, mă gîndesc cum să-i intru pe sub piele ca să-l asist la cîteva partide de pescuit!
Chirurgii au fost şi vor fi permanent vedetele medicinii, numai că în absolut toate cazurile sunt nişte vedete strălucitoare care-şi acoperă strălucirea cu discreţie. Televiziunile şi presa îi ignoră pe aceşti îngeri în halat alb care ne oferă a doua viaţă atunci cînd suntem chinuiţi de neştiinţa destinaţiei finale – Rai ori Iad –, iar asta pentru că, vezi, Doamne, nu fac audienţă aşa cum fac politicienii analfabeţi şi tot felul de curviştine-vedete.
Chiar dacă este ceas aniversar, aș fi ipocrit dacă nu aș invoca și strîmbătatea unei lumi în care medicul este discriminat teribil de către statul care nu înțelege că asigurarea unui confort personal pe măsura sacrificiului, profesionalismului și dăruirii sale echivalează cu sănătatea de mîine a întregii națiuni. Mîinile medicului, mai ales cele ale chirurgului ori a stomatologului, sunt mai mult decît un crucifix, iar asta pentru că ele redau viață chiar și fără să te rogi la ele. Avînd prietenii de o viață cu lumea medicală, am înțeles o necesitate fundamentală și absolut firească – orice medic chirurg din lume trebuie astfel plătit încît mîinile lui să fie atît de protejate încît să nu le folosească și pentru treburi casnice mai grele ori de altă natură gospodărească. Statul, societatea are obligația să-o ofere un confort material suficient, care să-i permită să aibă permanent angajată o menajeră și lucrători ocazionali pentru orice alte treburi gospodărești. Mîinile chirurgului nu trebuie să repare instalații sanitare acasă, să renoveze casa, să care provizii din piață etc. În lumea civilizată, dezvoltată, medicul chiar se bucură de respectul și recunoașterea cuvenită. În Republica Moldova, din păcate, medicul este nevoit să-și numere fiecare ban dintr-un salariu umilitor pentru a-și plăti întreținerea lui și a familiei. Chirurgul care redă viață are nevoie de menajere și mașină cu șofer la scară, nu politicianul semidoct ajuns la Putere de la coada vacii și prin urzeli.
Încheind prea lunga paranteză de mai sus, revin și afirm că medicul chirurg Gheorghe Străjescu chiar este o vedetă modestă a profesiei sale. Acest adevăr, în primul rînd, este confirmat și de către sutele şi sutele de pacienţi ale căror gînduri se întorc cu recunoştinţă spre devotatul medic Gheorghe Străjescu.
Superba aniversare de astăzi, ziua de naştere a eminentului chirurg, printre altele, îmi aminteşte de o epigramă a marelui umorist român Păstorel Teodoreanu, pe care îmi permit să i-o dedic astfel parafrazată:
Eu, Gheorghe, dragă, te salut
Şi îţi doresc, ca vechi expert,
Ani mulţi să ai, măcar un sfert
Din cîte sticle am băut!
Cunoscîndu-i prea bine competenţele profesionale, aici referindu-mă la situaţiile în care aş fi la mare ananghie, vă asigur că nu mă tem „să ajung la sau pe mîna lui Străjescu! Fie-ți bisturiul lin, doctore!
La Mulţi Ani, ilustrisime!!!
Mihai CONŢIU