Vladimir Putin este doar ultima reîncarnare a echivalentului rusesc al hidrei din mitologia greacă, și anume a KGB-ului, în prezent FSB. Că va rămîne sau nu la putere, FSB-ul va dăinui și din el, precum din monstrul mitologic, vor răsări de îndată noi aspiranți gata să-l înlocuiască, scriu economistul Mark Toth și Jonathan Sweet, colonel în retragere al Armatei SUA, într-un editorial publicat în The Hill, preluat de Adevarul.ro.

Unul dintre ele sau toate s-ar putea prăbuși, antrenîndu-l și pe Putin în cădere. Chiar și în acest caz, FSB e susceptibil să iasă nevătămat ca unic supraviețuitor. Așa s-a întîmplat în 1991, după destrămarea URSS. S-a recompus încă o dată după ce Boris Elțîn a divizat fostul KGB în două agenții distincte: FSB, care se concentra pe afacerile interne, și SVR, pe cele externe.

În 2010, președintele de atunci Dmitri Medvedev – care a obținut mandatul doar pentru că Putin nu mai putea constituțional să candideze – a semnat o lege care reintroducea „noi puteri draconice” pentru FSB. Astfel, KGB-ul din timpul Războiului Rece laolaltă cu mijloacele sale represive a devenit din nou fierbinte în Rusia, iar Putin s-a folosit agresiv de FSB să suprime și să elimine opoziția politică internă.

În curînd, Piața Lubianka, unde își avea cartierul KGB-ul, avea să revină în toată gloria sa odioasă. Pentru că, dacă Kremlinul este locul unde puterea e pusă în execuție, Lubianka este locul unde se face și se desface puterea și unde are loc încoronarea țarilor.

În perioada scurtului mandat de opt luni la șefia FSB, presa remarca faptul că viitorul președinte rus „a făcut puține lucruri notabile în funcție”. Totuși, cînd a ajuns președinte, a făcut din FSB un aliaj de serviciu de informații în stil Război Rece, agenție de securitate și cartel corupt în stil cartel mafiot – pe modelul a ceea ce învățase din schemele de corupție pe vremea cînd era viceprimar la Sankt Petersburg.

Or, într-o răsturnare ironică a situației, chiar această corupție în stil mafiot impregnată în FSB se dovedește a fi călcîiul lui Ahile al Armatei ruse în Ucraina: ceea ce corupția organizată i-a oferit lui Putin în termeni de bani și putere, a devenit acum un cost mortal pe cîmpul de luptă al „operațiunii sale speciale”.

FSB-ul din Rusia este versiunea distopică a ceea ce în America se numește „stat paralel”.

În acest sens, într-un editorial publicat în revista „Time”, Calder Walton îl caracteriza foarte nimerit ca fiind „efectiv un serviciu de securitate cu un stat atașat”. Pînă acum, și-a continuat el argumentul, Putin a „guvernat Rusia bazîndu-se pe oamenii forței, acei siloviki cu istoric militar sau în KGB”. Serviciul de informații militare, GRU, face de asemenea parte din „acest serviciu de securitate”, într-un triumvirat alături de structurile de influență și statul paralel ce conduc Rusia. Dintre ele, FSB și SVR se află sub controlul direct al lui Putin, spre deosebire de GRU, care e subordonat Ministerului Apărării și deci nu este în imediata vecinătate a lui Putin.

Răzmerița lui Prigojin este reprezentativă pentru tipul de putere paralelă pe care FSB-ul o exercită în Rusia. Cu toate că gruparea Wagner a luat naștere din GRU, ca parte a statului paralel, totuși șeful acesteia a fost mereu atent să nu atace FSB. Dacă Șoigu și Gherasimov erau ținte legitime din perspectiva lui Prigojin, este revelator faptul că el nu a criticat niciodată puterea din Lubianka. Cum este grăitor și faptul că FSB, și nu Putin, a fost cel care a lansat o investigație asupra lui Prigojin și ulterior i-a deschis dosar penal pentru trădare.

Prin revolta sa, Prigojin a trecut Rubiconul. Pus în situația să aleagă între războiul civil, execuția sau acordul prin care trebuia să plece în exil, a ales exilul sub protecția președintelui belarus Alexandr Lukașenko. Astfel, prăbușirea lui Putin a fost oprită cel puțin pe moment.

În Ringul Doi se joacă un spectacol secundar: aici oligarhii vin și pleacă. Putin îi consideră drept chei pentru cuferele Rusiei pe care însă îi poate scoate după cum poftește încarcerîndu-i, aruncîndu-i pe fereastră sau determinîndu-i să părăsească țara.

Ringul Trei e poate cel mai important dintre toate pentru că aici se joacă actul pe care Putin este obligat să-l cîștige. Un om care ar avea mai multă înțelepciune ar renunța cu totul la el. Nu și Putin, care, în virtutea viziunilor sale cum că ar fi un Petru cel Mare al zilelor noastre, este hotărît să lupte în acest război pînă obține o victorie și în acest scop să rămînă alături de Ministerul Apărării.

Avînd în vedere cît de slăbit este acum Putin – iar relatările despre faptul că ar fi părăsit Moscova pentru Sankt Petersburg nu au dat nici ele bine –, el se poate gîndi acum că nu are de ales decît să continue războiul. Totuși, dacă numărul victimelor rusești continuă să crească, iar Putin se va trezi în situația de a pierde în fața contraofensivei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, fostul agent KGB s-ar putea vedea dat jos de la putere sau chiar mai rău.

Dacă se va întîmpla asta, e de așteptat ca KGB-ul să fie singurul care rămîne în picioare, iar în acest caz lumea trebuie să se pregătească de o repetiție în ceea ce privește relația dintre  următorul care va lua scaunul Kremlinului și această structură de putere.

Nu va exista nici o schimbare în bine în Rusia pînă cînd rețeaua de putere a KGB-ului nu va fi distrusă definitiv – pentru că a fost acolo înainte de Putin și va fi și după ce el nu va mai fi, conchid economistul Mark Toth și Jonathan Sweet, colonel în retragere al Armatei SUA, într-un editorial publicat în The Hill.