Perioada mai – iunie este foarte potrivită pentru a observa pe bolta cerească planeta Mercur. Dacă vor permite condiţiile meteo, planeta va fi văzută la scurt timp după apusul soarelui, la Nord-Vest. Prima perioadă ea va apare ca o stea sclipitoare şi va fi văzută de la 45 de minute pînă la două ore, precizează publicaţia electronică Space.com.

Ce ştim noi despre cea mai apropiată planetă de Soare? În anul 1965 cercetările au arătat că perioada rotaţiei planetei în jurul Soarelui este de 58,65 de zile. Acest lucru înseamnă că un anumit punct de pe planetă este îndreptat spre soare de fiecare dată cînd Mercur este la cea mai scurtă distanţă de stea. Ţinînd cont de traiectoria planetei, ziua solară a ei este egală cu doi ani planetari.

Aproximativ cu patru zile înainte de apropierea maximă de Soare, viteza rotirii este egală cu cea orbitală: de pe Mercur s-ar putea observa inversarea apusului şi răsăritului. Iar soarele se va opri pe cerul planetei pentru o zi mercuriană întreagă. După ce Mercur se îndepărtează de Soare, viteza orbitală se măreşte în comparaţie cu viteza rotirii în jurul osiei sale, ceea ce o diferenţiază de toate planetele sistemului solar.

Ce se ştia despre Mercur în Antichitate? Această planetă era cunoscută cel puţin şumerienilor (trei mii de ani pînă la Christos), care o asociau cu zeul scrisului, Nabu. În mitologia romană Mercur era zeul comerţului, călătoriei şi… hoţiei. Este o analogie cu zeul grec Hermes, trimisul zeilor.

Savanţii consideră că planeta şi-a obţinut numele graţie vitezei cu care se mişcă pe cer. Grecii antici considerau că e vorba de două planete, pe prima, văzută dimineaţa, o numeau Apollo, iar a doua – văzută seara, după apus – Hermes. Însă în secolul IV pînă la era noastră astronomii au înţeles că este vorba despre acelaşi corp ceresc, şi l-au botezat Hermes, ca ulterior romanii să-l numească Mercur.