Plahotniuc s-a foFilat si el pe urmele d-nei Nuland
Vizita in SUA, deloc linistitoare pentru finantatorul PD
Autor: Mihai CONŢIU
Controversata vizită a lui Vladimir Plahotniuc în SUA a căpătat proporţiile dorite/urmărite chiar de acesta – articole şi comunicate de presă, dezbateri, speculaţii şi, mai ales, prezentarea acesteia, în imperiul mass-media al lui Plahotniuc, ca fiind un mare triumf politico-diplomatic internaţional. Datorat exclusiv personalităţii sale! Realitatea este cu totul alta, iar Plahotniuc ştie că oamenii simpli, în marea lor majoritate, se vor mulţumi cu triumfalismele care le vor fi livrate mediatic ori la nivel de… „bîrfă mirată cu satisfacţie”.
Adulatorii interesaţi ai actualei guvernării ştiu foarte bine că pentru omul de rînd sună impunător anunţul potrivit căruia „Plahotniuc, în calitate de coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare, a fost invitat de către Consiliul Atlantic, în cadrul Distinguished Leadership Awards (Premiile acordate unor lideri internaționali).
Cînd omul simplu aude Consiliul Atlantic sau îl citeşte, în presă, AtlanticCouncil, grafiat englezeşte, se gîndeşte la NATO, la vreun Guvern mondial condus de SUA, la o superputere militară, politică sau economică mondială etc. Respectînd proporţiile, omul nu se gîndeşte că acest Consiliu Atlantic este, la o scară mai mare, cam ceea ce reprezintă şi Fundaţia Universitară a Mării Negre, al cărei preşedinte este Dan Dungaciu, sau, să zicem, IDIS Viitorul de la Chişinău. Şi unii şi alţii promovează şi livrează cam aceleaşi valori sau resurse umane, în funcţie de posibilităţile pe care le au, aşa, ca orice organizaţie nonguvernamentală.
Pompozitatea cu care este prezentată această vizită a lui Plahotniuc de către „discipolii săi mediatici, politici şi… economici” este şi ridicolă în exces, în plus faţă de cele ce urmează să mai abordăm. Ca să înţelegeţi mai bine că această vizită nu poate avea absolut nici un efect benefic pentru ţară, pentru că acest Consiliu Atlantic nu are nici un rol la nivelul politicii internaţionale oficiale a SUA, vă oferim un exemplu ipotetic:
Vizita lui Plahotniuc în SUA, la invitaţia Consiliului Atlantic, ar echivala cu o vizită în Republica Moldova a lui Donald Trump, candidat la Preşedinţia SUA, la invitaţia Fundaţiei Edelweiss, pentru a-i convinge pe americanii din Moldova să-l voteze, împrejurare în care ar face şi pachete de promisiuni de colaborării politice şi economice cu guvernanţii de la Chişinău. Prin aceasta, fireşte că nu minimalizăm prin nimic forţa organizaţiei nonguvernamentale Consiliul Atlantic, ci doar vrem ca moldovenii să-i înţeleagă rolul, rostul. Nu comparăm aici contextul în care membri ai Consiliului Atlantic au ajuns în diferite funcţii în Administraţia SUA cu cel în care şi IDIS Viitorul a furnizat miniştri sau consilieri guvernărilor de la Chişinău.
O vizită improvizată din disperare? Pe cine să credem?
În chiar ziua în care suntem anunţaţi că vizita în SUA a lui Plahotniuc continuă (4 Mai), a fost dat iarăşi publicităţii un sondaj de opinie în care, la fel ca în toate cele care l-au precedat, acesta este plasat ca fiind cel mai detestat personaj politic din ţară, iar partidul său, PD, nici măcar nu ar accede în Parlament în cazul unor iminente alegeri parlamentare. Dat fiind rolul care îi este atribuit lui Plahotniuc de către partizanii săi, pus în comparaţie cu alte opinii, această vizită conţine nuanţe abuzive, de improvizaţie şi intuibile disperări ale lui Plahotniuc.
Serviciul de Presă al Ambasadei SUA la Chișinău a comunicat că este la curent cu această vizită, că Plahotniuc a mers în calitate de membru al delegației condusă de Ministrul Economiei, Octavian Calmîc, dar şi că vizita la Washington este una din opririle delegației spre evenimentul organizat de Consiliul Atlantic.
Potrivit PD şi aliaţilor de la guvernare, Plahotniuc a mers în SUA în calitate de coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare. În acest context, are logică observaţia deputatului Tudor Deliu, care spune: „M-a frapat această vizită. Eu nu înțeleg cum Vladimir Plahotniuc poate să reprezinte Consiliul Coaliției, avînd în vedere că dumnealui nu este deputat. Doar deputații pot fi membri ai acestei structuri. Nu poate să conducă sau să fie membru al Consiliului Coaliției o persoană din exteriorul Parlamentului”.
Contradicţiile capătă o amploare poate nedorită şi în momentul în care ministrul Economiei, Octavian Calmîc, a declarat, pentru un post de televiziune al lui Plahotniuc, următoarele: ”Este o delegație din Republica Moldova cu caracter politic la invitația Atlantic Council din Statele Unite, Washington, unde domnul Vlad Plahotniuc și eu o să participăm la ședința anuală a acestei organizații. În paralel o să avem și un șir de alte întrevederi…” Faţă de aceste afirmaţii, acelaşi Tudor Deliu remarcă: „Dl. Octavian Calmîc este ministrul Economiei, el trebuie să reprezinte Guvernul. Nu are cum să facă politică sau să reprezinte vreun partid în vizitele oficiale”.
Pe acest întreg fundal bizar şi contradictoriu, Serviciul de informare şi comunicare cu mass-media al Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene a precizat, pentru Mold-street, că "Ministerul nu a fost solicitat în acordarea asistenţei pentru vizita întreprinsă de vicepremierul Octavian Calmîc sau alţi membri ai delegaţiei". Ca o particularitate… interesantă, este demn de reţinut că sursele din cadrul Guvernului şi cele din cadrul coaliţiei de la guvernare au spus că toate costurile vizitei au fost acoperite de membrii delegaţiei.
Prin urmare, este o vizită de lucru sau una particulară? Site-ul Ministerului Economiei nu pomeneşte nimic despre această vizită, dar nici altele, după cum veţi vedea, iar aici este vorba despre site-urile serioase ale instituţiilor şi personalităţilor cu care se susţine că s-ar fi întîlnit Plahotniuc în SUA.
Faptele concrete, nu cele înzorzonate artificial de Plahotniuc şi adepţii săi, ne duc la concluzia că acesta „s-a lipit” artificial, a „căpuşat” delegaţia condusă de Ministerul Economiei din disperarea de a-şi reformula o autoritate naţională „cu scut american”. Ne amintim că acelaşi scut protector l-a căutat şi la Moscova. Faptul că totul este o cîrpeală este dat de o sumedenie de secvenţe ale întrevederilor lui Plahotniuc cu diferite personalităţi. În toate acestea el apare ca un element de decor care s-a autoimpus, participă la o serie de discuţii, îşi expune opinii şi îşi asumă angajamente în numele ţării fără să fie împuternicit oficial şi, fireşte, fără să aibă o calitate oficială de demnitar. La statutul real pe care îl are, este de neînţeles şi motivul pentru care deţine un paşaport diplomatic.
Crede cineva că Plahotniuc va prezenta publicului invitaţia oficială nominală originală, nu una contrafăcută, pe care spune că a primit-o de la Consiliul Atlantic? Ne întrebăm asta întrucît potrivit unui comunicat al PD, Plahotniuc a fost invitat la acest eveniment de către Consiliul Atlantic în calitate de coordonator executiv al Consiliului Coaliţiei de guvernare, o calitate despre care nici măcar deputaţii din Parlament, cu firave excepţii „aranjate”, nu ştiu, dar despre care, printr-o minune, Consiliul Atlantic ştia.
Ar fi de rîs dacă RM nu ar fi o ţară de plîns
Pentru cei care nu ştiu, precizăm faptul că există agenţii occidentale specializate care, în schimbul unor sume considerabile de bani, pot promova şi organiza astfel de vizite şi întrevederi. Observaţi că delegaţia moldovenească în SUA şi-a plătit din cont propriu deplasarea!
Pentru că tot ne aflăm în calupul contradicţiilor, vă propunem să reţineţi cîteva demersuri neoficiale făcute de Plahotniuc în SUA „în interesele ţării sale”!
Ni s-a spus că prima sa întrevedere a avut-o la Washington, unde Plahotniuc a discutat cu experţii Consiliului Atlantic despre agendele economice şi de reforme la care s-a angajat guvernarea din Republica Moldova.
„Înregistrăm performanțe foarte bune, încasările acumulate de autorităţile fiscale şi de Vamă arată că, imediat ce au fost schimbate conducerile acestor instituții și s-au făcut anumite optimizări, veniturile chiar s-au triplat în unele cazuri, a spus Plahotniuc, parcă justificînd astfel arestarea lui Vlad Filat. „Fiind întrebat” despre cum vede el dezvoltarea ţării în următorii doi ani, Plahotniuc a dat un răspuns prin care mai mult se auto-incriminează, căci iată ce ar fi spus: „Vrem să asigurăm stabilitatea economică şi financiară a ţării, prin stabilirea unui nou program cu Fondul Monetar Internaţional, şi să excludem fenomenul corupţiei, prin asigurarea unei justiţii eficiente şi independente”.
Potrivit unui comunicat al PD, reprezentanţii Consiliului Atlantic, care nu sunt nominalizaţi şi se pare că au vorbit în cor, ar fi spus: „Nu în fiecare zi vedem guvernări atît de determinate să facă schimbările necesare în ţara lor. Aici, în SUA, sunt fonduri, companii care urmăresc progresele pe care le face R. Moldova şi vor să investească. Veţi primi şi mai mult sprijin, prin implementarea Acordului de Asociere cu UE, aşa cum s-a întîmplat şi în Bulgaria şi în România”. Măgulitoare constatări şi încurajări, dar oare au fost ele făcute? Dar chiar dacă au fost făcute, ce efect pot avea atîta timp cît nu aparţin unui factor american decizional?
Fireşte că vizita lui Plahotniuc în SUA nu ar fi avut gravitate şi „importanţă decisivă” dacă nu „i-ar fi fost aranjată” o intersectare cu Victoria Nuland, asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al Secretarului de Stat american. Despre această întrevedere pe care au reţinut-o doar cei care s-au abţinut să clipească, Plahotniuc ne comunică următoarele pe Facebook: „Am discutat despre reformele din Republica Moldova şi despre angajamentul politic al coaliţiei de guvernare de a face tot ceea ce este necesar pentru a asigura stabilitatea în ţară şi pentru a o moderniza.”
Nu ştim dacă „au discutat” sau Plahotniouc a ţinut doar un scurt monolog, însă este cert că Publika Tv, postul lui Plahotniuc, a anunţat că Nuland ar fi spus următoarele cuvinte: “Continuaţi în ritmul acesta şi noi vă vom susţine!” Probabil că i-a vorbit în trecere, în timp ce Plahotniuc, în „trecerea ei aşteptată”, i-a spus şi el cele amintite. Şi Vlad Filat, prin Serbia, parcă, s-a fo-Filat pe lîngă Nuland, dar…
Suntem anunţaţi că printre cei cu care s-ar fi întîlnit Plahotniuc ar mai fi fost Bridget Brink, asistent adjunct al Secretariatului de Stat american, economistul Anders Aslund, David Koranyi, directorul Inițiativei Eurasian Energy Futures, Andrea Montanino, director al programului Global Business and Economics, formatori de opinie şi analişti, reprezentanţi ai unor centre și institute implicate în politica externă americană despre care nimeni nu ştie nimic.
În acest sens, este relevant faptul că pe pagina de Twitter şi cea de Facebook a lui Anders Aslund nu există nici o referire la această întrevedere, acesta fiind foarte activ şi la zi pe reţelele sociale. Nici pe profilurile Consiliului Atlantic nu găsim nimic despre vizita „invitatului Plahotniuc”. Sigura referinţă la acesta pe pagina web a Consiliului Atlantic este de acum o lună, fiind vorba despre un comentariu legat de viitoarele alegeri prezidenţiale şi rolul lui Plahotniuc în acest proces electoral.
Prima „piesă grea” cu care Plahotniuc a vrut să-i năucească pe moldoveni a fost „întrevederea cu Victoria Nuland”, iar a doua, după cum a comunicat PD, a fost cea cu directorul executiv al FMI, Menno Snel, în data de 4 Mai. „Discuţiile au pornit de la colaborarea dintre Republica Moldova şi FMI, în acest context fiind abordate, pe rînd, ultimele evoluţii şi progrese înregistrate de guvernarea de la Chişinău în implementarea reformelor”, se notează sec şi fără nici o relevanţă în comunicatul PD. Cu alte cuvinte, PD vrea să lase impresia că dacă, totuşi, FMI va veni la Chişinău, asta s-ar datora lui Plahotniuc.
Dar dacă…
alte structuri americane l-ar tolera provizoriu pe Plahotniuc? Atunci sfîrşitul „domniei sale” este previzibil. De ce ar face-o? Pentru că aceasta-i Republica Moldova, la fel cum, înainte vreme, a fost şi Panama sau Republica Dominicană, de exemplu!
Văduvit fiind de „asistenţa rusească”, după cum se pare, Plahotniuc încearcă o lovitură reparatorie de imagine pe filieră americană, numai că aceasta îl poate radicaliza faţă de posibile susţineri de Stînga din partea PCRM, PSRM şi a Partidului Nostru. Chiar dacă ar fi reală „opţiunea lui americană”, asta nu-i va aduce capital de imagine sau simpatii pe segmentul Dreapta sau centru-dreapta, cu excepţia docilului PL.
Dar dacă, totuşi, este o cacealma sau o căutare disperată de „azil politic”, serviciu contra serviciu sau o „amnistie” garantată din timp? Crede cineva că ar fi permis Plahotniuc etalarea tehnicii militare americane pe data sensibilă de 9 Mai, dacă asta nu ar reprezenta un fel de „chirie pentru speranţă”, „o disponibilitate totală”, o demonstraţie că numai el singur poate decide orice act major naţional în Republica Moldova?
Dacă adăugăm tuturor acestor chestiuni susţinerea subversivă faţă de majoritatea populaţiei a acestei guvernări de către anumite structuri româneşti, aflarea în subordinea sa plătită a unor consilieri, jurnalişti, agenţi de propagandă şi alţi mercenari români, atunci semnele de întrebare şi de mirare se înmulţesc.
Un lucru este clar: „demersul american” al lui Plahotniuc s-a făcut „peste capul UE”, cel mai de nădejde finanţator şi susţinător al Republicii Moldova. Să reţinem că acest „demers” se suprapune unui atac fără precedent declanşat împotriva UE de către mass-media şi alte structuri subordonate lui Plahotniuc! În tot acest context, indiferent de orice urmă de „concesie americană”, Republica Moldova este obligată să respecte normele legislative, valorile democratice şi principiile reformatoare ale UE, ale statelor europene în particular, dar care sunt impuse şi de FMI sau BM! Altminteri…, haosul o să se adîncească, dar parcă ne-am deprins deja cu el şi deja face parte din structura existenţială a fiecărui moldovean, nu-i aşa?
Dar dacă această vizită forţată a lui Plahotniuc în SUA are legătură şi cu viitoarea desemnare a candidatului PD la funcţia de preşedinte al ţării?
P. s. În situaţia în care Consiliul Atlantic, în cadrul Distinguished Leadership Awards (Premiile acordate unor lideri internaționali), „l-ar fi invitat” pe Plahotniuc, acest demers ar fi fost justificat prin a-i acorda un premiu, dar ori ministrul Economiei a fost invitat pentru decor, ori invitaţia a fost „cumpărată”. Pe bani grei! Cunoaştem şi sumele care se practică la acest nivel!