Textul italian al celei mai renumite rugăciuni, „Tatăl Nostru”, în curînd ar putea fi modificat. Potrivit publicaţiei italiene La Repubblica, acest lucru l-a lăsat să se înţeleagă însuşi Papa de la Roma Francisc. „Dumnezeu care ne duce în ispită - este o interpretare proastă. Francezii tot au schimbat textul pe traducere, în care se spune „nu-mi permite să cad în ispită”. Asta eu cad în ispită, nu El mă aruncă în ispită ca să vadă pe urmă cum am căzut! Tatăl nu face aceasta, Tatăl imediat ajută să te ridici”, citează ziarul Pontificul.

În context, mai mulţi prelaţi au explicat la televiziunile bisericeşti din Italia că „în ispită duce Satana, ispita este împărăţia Satanei”.

Discuţiile în jurul celei mai cunoscute rugăciuni a creştinităţii – însuşi Hristos i-a învăţat pe apostolii săi s-o spună, cînd l-au întrebat cum trebuie să se roage – au apărut în ultimele săptămîni, cînd în Franţa şi-au luat rămas bun de la textul vechi al „Tatălui Nostru”. Ca să-i ajute pe credincioşi să reţină noua rugăciune, textul modificat a fost distribuit în zeci de mii de exemplare în bisericile din Franţa. Oficial noul text a fost aprobat în zi de duminică, pe 3 decembrie.

A noastră biserică, deocamdată, tace. Interesant, enoriaşii din Moldova cînd rostesc „Tatăl Nostru” pătrund în sensul rugăciunii, ori procesul a ajuns automatizat, cum se fac multe lucruri pe la noi legate de cult: pentru că „aşa trebuie”. Iar de ce trebuie anume aşa şi nu cumva altfel nimeni nu se gîndeşte. Chiar să aibă Dumnezeu nevoie de o gloată docilă, care-i aduce nişte osanale inconştiente, învăţate pe de rost, cu litere mîncate din grabă? Iar unii probabil că nici nu ştiu acest text, deşi se consideră şi se autointitulează drept mari credincioşi, iar toată credinţa lor se rezumă la donaţii generoase preotului, cu ferma convingere că astfel şi-au scos/cumpărat indulgenţa. Lumea deja face modificări în „Tatăl Nostru” , pentru că este vorba de o atitudine foarte serioasă şi conştientă faţă de fenomenul rugăciunii, iar unii dintre noi habar n-au nici de rugăciune, nici de sensul divin al acesteia.

Iată acesta este al nostru „Tatăl Nostru” şi după ce-l vor citi, interesant cîţi cititori vor avea obiecţii la unele momente din text:

Tatăl nostru
Care eşti în ceruri
Sfinţească-se numele Tău
Vie împărăţia Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer aşa şi pre Pămînt
Pîinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Şi ne iartă nouă greşalele noastre
Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Şi nu ne duce pre noi în ispită
Ci ne izbăveşte de cel rău
Că a Ta este împărăţia
Slava şi puterea
În numele Tatalui
Al Fiului
Al Sfîntului Duh
Amin.

Dar ceea ce este şi mai dureros, mai trist şi chiar periculos este că oamenii uită cu desăvîrşire de cele 10 porunci Dumnezeieşti, unde totul este clar şi limpede, fără interpretări dubioase, nefiind necesară vreo schimbare. Este doar nevoie, dar foarte mare nevoie, ca acestea să fie respectate. Poate astfel avem măcar o şansă cît de mică de salvare:

1. Eu sînt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Sa nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pămînt.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu fii desfrînat.
8. Să nu furi.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

Aşa să ne ajute Dumnezeu, dacă desigur, mai are ce ajuta...

„MS”