Povestea contelui despre care se spunea că a trăit peste 300 de ani

Unul dintre cele mai controversate personaje ale secolului al XVIII-lea a fost un conte francez despre care se spunea că este nemuritor. Numeroase mărturii de pe parcursul a cel puţin 100 de ani arată că nobilul francez nu mai îmbătrînea şi că ar fi avut cel puţin 300 de ani. În secolul al XVIII-lea, numit şi ”Secolul luminilor” datorită numeroşilor învăţaţi şi inventatori care deschideau zorii lumii moderne, a trăit un personaj care a uimit întreaga Europă. Numele lui nu este cunoscut cu exactitate, doar rangurile şi locurile prin care a trecut. Asociat cu francmasoneria şi societăţile secrete, contele de Saint-Germain, cum a rămas cunoscut în istorie, era considerat, în special de nobilime, nemuritor.

Într-o epocă a invenţiilor, misterele alchimiei încă fascinau. Iar una dintre cele mai mari dorinţe ale umanităţii a fost obţinerea secretului nemuririi. După cum arată mărturiile de secol XVIII, contele de Saint Germain ar fi reuşit să o şi obţină. Prezenţa sa este atestată timp de aproape două secole, iar vîrsta lui era mereu aceeaşi, în jur de 45 de ani. De altfel, nici un alt interlocutor nu l-a cunoscut la o altă vîrstă. Acest personaj misterios care ar avea rădăcini în Transilvania a stîrnit imaginaţia contemporanilor săi, dar şi a diferiţilor autori care au încercat să-i dezlege misterele.

Omul care a fost peste tot

Contele de Saint-Germain, aşa cum este cunoscut în istorie, era un un om fără trecut. Numele complet de altfel nu-i era cunoscut cu exactitate, apărînd ba ca Robert, fie ca Pasque. În orice caz, aşa numitul conte de Saint-Germain, cum este descris în documentele vremii, era un personaj misterios, care apărea şi dispărea în diferite locuri din Europa. Totodată, este omniprezent pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, fiind mereu în prezenţa marilor monarhi, a filosofilor, dar şi a personajelor cunoscute ale epocii. Cel mai probabil, contele de Saint Germain a participat la toate evenimentele majore ale epocii. Contele de Saint Germain apare pentru prima dată menţionat, aşa cum arată ”Enciclopedia Britannica”, într-o scrisoare din 1743 a englezului Horace Walpole care arată că acest personaj a fost arestat ca spion al iacobiţilor (n.r. - partidă catolică şi regalistă opusă protestanţilor republicani englezi). Fapt care arată clar că acest conte de Saint Germain era catolic şi pe deasupra un susţinător al nobilimii şi monarhiei. În anul 1748 contele de Saint Germain este atestat la curtea franceză. Ajunge în mod misterios în anturajul regelui Louis al XV-lea dar mai ales în graţiile doamnei de Pompadour, amanta monarhului francez.

Îndeplineşte numeroase funcţii, primind pămînt şi castele. Este unul dintre cei mai eficienţi spioni ai regelui şi omul trimis în tot felul de misiuni secrete. Este îndepărtat de la curte de ducele de Choiseul care-l invidia. Contele de Saint Germain bîntuie întreaga Europă. Pleacă în Anglia din nou, ajunge apoi în Rusia, unde în 1762 ajută la răsturnarea ţarului Petru al II-lea şi este unul dintre cei care o pun pe tron pe Ecaterina a II cea Mare. Ba chiar îi este încredinţată şi supervizarea armatei în Rusia în timpul războiului cu turcii. Dispare şi de la curtea Rusiei şi ajunge cu misiuni de spionaj în Olanda la Haga. În special încerca să negocieze pacea dintre Anglia şi Franţa. Nu după mult timp, în 1774, apare din nou la curtea Franţei,unde este un fel de sfătuitor militar regal în timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea.

Umblă apoi prin Italia, India şi în cele din urmă în Germania unde este atestat de corespondenţa vremii la curtea prinţului Carol de Hesse-Cassel. Pe scurt, acest uimitor personaj s-a plimbat pe la toate curţile Europei, iar după cum arată scrisorile, dar şi lucrarea lui Isabel Cooper-Oakley, dedicată acestui conte de Saint Germain, era un apropiat al tuturor marilor personalităţi ale vremii. ”Trebuie notat cu atenţie că toţi prietenii personali ai domnului de Saint Germain erau în poziţii înalte, în special austrieci şi unguri, toţi oameni cu rang înalt şi familii nobile. Printre ei îi găsim pe prinţul Kaunitz, prinţul Ferdinand Lobkowitz, Graf Zobor, Graf Maximilian Joseph von Lamberg”, preciza autoarea. La aceştia se adaugă şi Ecaterina a II cea Mare, regele Ludovic al XV-lea, doamna de Pompadour şi alte notabilităţi ale vremii. Contele de Saint Germain a participat la războaie, revoluţii şi a mers pe trei continente.

Era pictor, compozitor şi cunoştea toate limbile Europei

Uimitorul conte de Saint Germain era un adevărat erudit şi a reuşit să-şi uimească contemporanii, inclusiv pe cei mai mari filosofi ai epocii. Una dintre cele mai interesante descrieri a contelui de Saint Germain, vine din partea renumitului Casanova. ”Saint Germain era o minune şi totdeauna ţinta să uimească lumea din jurul său, ceea ce reuşea de minune. Era un învăţat, lingvist, muzician, chimist, un arătos şi un bărbat perfect pentru iubirea femeilor”, preciza Casanova după o întîlnire la Paris în 1757.

În acea perioadă contele de Saint Germain era în graţiile doamnei de Pompadour. Totodată, se spunea că acest conte de Saint Germain cunoştea toate limbile Europei. Vorbea fluent franceză, germană, engleză, olandeză, rusă, spaniolă, portugheză, dar şi chineză, latină, arabă şi cunoştea sanscrita şi vechea greacă. ”Vorbeşte germană şi franceză la fel de fluent ca italiana şi se exprimă foarte bine în engleză. Este priceput la toate artele şi ştiinţele, este un bun chimist, un virtuoz al muzicii şi un companion agreabil”, era prezentat în ”Brussels' Gazette” din 1760. Era un cunoscut violonist şi culmea au şi rămas multe din lucrările sale, considerate foarte bune. Aceste compoziţii muzicale sînt prezentate în lucrarea lui Jean Overton-Fuller, ”Contele de Saint Germain”. Totodată era şi pictor destul de apreciat. ” A apărut la curtea Franţei cu mult înaintea mea. Era în 1743 şi zvonul că un străin a apărut la curtea Franţei. Era extrem de bogat dacă este să ne luăm după mulţimea bijuteriilor sale magnifice. De unde a venit? Nimeni nu va putea niciodată să spună. Figura lui impunătoare, intelectul său, prestanţa te izbeau la prima vedere.”, scria doamna d’Adhémar în jurnalul său.

Alchimistul nemuritor

Contele era frumos, elegant, foarte bogat cum spune doamna d’Adhémar, era un erudit, cunoştea limbi străine, ştiinţe şi medicină. Uimea şi pe cei mai mari savanţi ai epocii. Cu toate acestea, era un personaj misterios. Nimeni nu ştia de unde vine, cînd s-a născut şi unde. Lumea a ajuns la concluzia că este nemuritor, fiindcă în decursul unui secol este descris ca avînd 45 de ani şi nimeni nu l-a văzut copil sau bătrîn. Pînă şi reputatul filosof iluminist Voltaire mărturisea stupefiat că acest personaj este nemuritor.

”Este un om care nu moare niciodată şi care ştie totul”, spunea despre el Voltaire. Totodată, circula în secolul al XVII-lea întîmplarea descrisă de bătrîna contesă de Georgy. Contesa vizitase pe doamna de Pompadour în 1760 şi îl găsise acolo şi pe aşa zisul conte de Saint Germain. Discuţia este povestită apoi în scris de o rudă a contesei. Mărturia consemnează faptul că bătrîna contesă observase că acest conte de Saint Germain semăna cu un alt personaj, care purta acelaşi nume, dar pe care-l cunoscuse în urmă cu 50 de ani în Veneţia.

„Aveţi vă rog amabilitatea să-mi spuneţi dacă tatăl dumneavoastră a fost în Veneţia în anul 1710”, i-a spus contesa contelui de Saint Germain. Nu doamnă. Mi-am pierdut de mult tatăl, dar eu am stat în Veneţia la sfîrşitul secolului trecut şi la începutul acestuia. Am avut onoarea de a te curta atunci şi dumneavoastră aţi fost atît de amabilă ca să-mi ascultaţi cîteva bacarole pe care le-am compus şi pe care apoi le-am cîntat împreună”, a răspuns acesta. ”Dar este imposibil. Contele de Saint Germain pe care-l cunoşteam atunci avea cel puţin 45 de ani. Şi asta este vîrsta dumneavoastră în prezent”, a replicat contesa. ”Sînt foarte bătrîn doamnă”, a adăugat contele. «Dar înseamnă că ai cel puţin 100 de ani», a precizat aceasta. «Nu este exclus», a concluzionat contele“, se arată în dialogul dintre cei doi publicat şi de Isabel Cooper-Oakley în lucrarea dedicată contelui.

Mai mult decît atît, zvonurile umblau şi precizau că acest conte ar fi fost născut în vremea lui Hristos şi că avea peste 1.000 de ani. Apoi alte mărturii pe tot parcursul secolului în prezintă la vîrstă constantă, în jur de 45 de ani. De exemplu, contesa d'Adhémar precizează că contele de Saint Germain avea 45 de ani cînd a vorbit cu el, în 1821, adică la mai bine de 60 de ani de la întîlnirea cu contesa de Georgy la doamna de Pompadour. ”L-am văzut pe Saint Germain din nou, de fiecare dată spre uimirea mea. L-am văzut cînd regina a fost omorîtă pe 18 Brumar, apoi după uciderea ducelui de dEnghien în ianuarie 1815 şi chiar în ajunul uciderii ducelui de Berry”, mărturisea aceasta. ”Nemuritorul” conte de Saint Germain apare şi în memoriile scriitorului şi jurnalistului englez Albert Vandam către sfîrşitul secolului al XIX-lea.

”Îşi spunea Maiorul Fraser, locuia singur şi nu avea familie. Arunca mereu cu banii, cu toate că sursa averii sale este un mister pentru toată lumea. Posedă cunoştinţe deosebite despre toate ţările şi culmea din toate perioadele”, scria englezul. Se presupune că acest misterios personaj cunoscut drept contele de Saint Germain era un alchimist care descoperise secretul aurului şi al nemuririi. Practic se spune că era capabil să facă prin reţete chimice doar de el cunoscute aur şi bijuterii la discreţie dar şi să obţină formula nemuririi. De altfel şi Casanova menţionează că acest conte de Saint Germain avea un laborator de alchimie pe care-l căra peste tot.

"Era cunoscător al fizicii şi un foarte bun chimist. Tatăl meu care este calificat să judece în acest domeniu este un mare admirator al abilităţilor sale. A descoperit un secret privind amestecarea culorilor, ceea ce crea un efect deosebit picturilor sale. Niciodată nu-şi dezvăluia secretele”, scria doamna de Genlis despre el. Totodată există şi mărturii privind capacitatea lui de a ”creşte” perle, de a crea şi curăţa diamante. Despre acest lucru şi fascinaţia regelui Ludovic al XV-lea în legătură cu această artă este descrisă de doamna de Hausset în ”Viaţa privată a lui Ludovic al XV-lea”.

Adevărul despre ”contele de Saint Germain”

Acest misterios personaj despre care există atîtea mărturii şi căruia îi sînt atribuite atîtea calităţi supranaturale a stîrnit şi interesul autorilor. A existat cu siguranţă, dar nimeni nu ştie cu adevărat cum îl chema, de unde venea şi ce origine avea. Dar mai ales de unde deţinea atîtea cunoştinţe şi cum reuşea să apară peste tot în Europa secolului al XVIII-lea, dar mai ales în momente cheie ale istoriei. Isabel Cooper-Oakley arată în lucrarea sa ”Contele de Saint Germain” că au fost luate în calcul mai multe variante privind originea sa. Mai precis se vehiculează că a fost fiul văduvei lui Carol al II-lea cu un bancher madrilen, apoi că a fost un evreu fie de origine alsaciană, fie portugheză, că a fost fiul unui colector de taxe în Rotondo ori fiul natural al regelui Portugaliei. Totuşi cea mai agreată variantă este aceea că a fost fiul lui Franz Leopold Rakoczy, adică cunoscut drept Francis al II-lea Rakoczy, principele Transilvaniei.

”Ultima variantă este din punctul meu de vedere cea mai corectă, şi prin prisma celor mai de încredere surse care au putut fi găsite dar şi a altor informaţii credibile. Teoria este susţinută şi de Georg Hezekiel în ”Abenteuerliche Gesellen”, precizează autoarea. Totodată Karl von Weber îl cunoaşte la Leipzig tot sub această titulatură în 1777, ca prinţul Rakoczy. Biografii contelui de Saint Germain arată clar că acesta era un mistic şi un aventurier şi că nu provenea în nici un caz din celebra familie Saint Germain şi că nici nu avea origini franţuzeşti. Casanova îl numea un mare şarlatan, iar alţii îl bănuiau că face avere măsluind la perfecţiune pietrele preţioase, încercînd să-i convingă pe toţi că deţine secretul fabricării aurului. Casanova dar şi adversarul său ducele de Choiseul spuneau că acesta păcălea lumea spunînd că deţine secretul aurului şi al nemuririi. Totodată alţi specialişti, precum Hezekiel, citaţi de Isabel Cooper-Oakley, au trasat o istorie clară şi veridică spun aceştia din punct de vedere istoric a acestui aşa zis conte de Saint Germain, care ar fi fost fiul şi fratele principelui Transilvaniei.

„Sîntem înclinaţi să credem că acest conte de Saint Germain era fiul mai mic al prinţului Franz Leopold Ragoczy şi al prinţesei Charlotte Amalia of Hesse-Wahnfried. Franz Leopold s-a căsătorit în 1694 şi a avut doi fii, care au fost luaţi prizonieri de austrieci. Cel mai vîrstnic fiu a primit mai tîrziu titlul de prinţ al Transilvaniei. Fiul mai mic nu a luat parte la aceste acţiuni” , este citat Hezekiel în ”Contele de Saint Germain”. În acest context fiul cel mic al principilor transilvăneni a rătăcit prin Europa ca mistic, alchimist, spion, ambasador şi a reuşit să-şi creeze numele unui nemuritor care a descoperit secretul fabricării aurului. Se spune că ar fi murit în Schleswig, în 1784. Cu toate acestea mărturii demne de încredere îl plasează la Paris în 1789, 1821 şi chiar 1870.

Mason şi adept al artelor secrete

Totodată este recunoscut faptul că acest ”conte de Saint Germain” era un mason dar şi un adept al artelor interzise. În ”Mémoires authentiques” ale aventurierului conte di Cagliostro iniţiatorul ”libermasoneriei”, se arată că cel care a iniţiat acest curent era de fapt contele de Saint Germain. Tot el iniţia pe doritori în artele secrete. Contele de Saint Germain era asociat şi rosicrucienii, ”cavalerii luminii”, illuminati şi templierii. Că acest conte de Saint Germain era, de asemenea, rosicrucian nu este îndoială. În mod constanta în literatura mistică şi masonică a ultimului secol sînt găsite dovezi privind legăturile intime dintre conte şi diferite personaje foarte importante ale ordinului din Ungaria şi Austria”, arată Isabel Cooper-Oakley. O serie de autori mistici bănuiesc că există o legătură între masonerie şi prezenţa contelui în momente cheie politice, în special răsturnări de regi, revoluţii sau moartea unor personaje. În orice caz contele de Saint Germain a rămas un pictor, politician şi compozitor de geniu, practic necunoscut. Nici la ora actuală nu-i este cunoscut numele dar şi modul în care a murit, sursa averii sale sau cu exactitate locul naşterii.

Cosmin ZAMFIRACHE, Adevărul.ro