Mulți scriitori de talie mondială au fost inspirați de oameni reali atunci cînd și-au creat operele. În unele cazuri, acești oameni sunt cunoscuți, cum este cazul lui Beatrice Portinari, cea care l-a inspirat pe Dante, sau cazul soției lui F. Scott Fitzgerald, care a stat la baza personajului Daisy, din romanul „Marele Gatsby”.

Dar stabilirea surselor de inspirație ale altor autori s-a dovedit a fi mult mai dificilă, iar în multe cazuri acestea au rămas un mister. În acest articol, îți prezentăm cinci exemple de muze care au inspirat opere literare celebre, ale căror identități nu au fost niciodată stabilite cu exactitate.

Shakespeare, Tînărul frumos, Doamna brună și WH. Sonetele lui William Shakespeare au iscat un mare interes din mai multe motive, inclusiv datorită faptului că, aparent, au fost inspirate de două persoane diferite. Este vorba despre un bărbat și o femeie, care nu au fost identificați cu exactitate. 126 dintre sonete sunt adresate unui bărbat cunoscut drept „Frumosul stăpîn” și 26 unei femei numite „Doamna brună”. Ambele persoane rămîn necunoscute pînă în ziua de azi.

Sonetele au fost dedicate, în întregul lor, unui bărbat numit „Domnul WH” și nu știm dacă este vorba tot de „Frumosul stăpîn” sau de o a treia persoană, tot neidentificată.

Unii au speculat că „WH” este William Herbert, prietenul scriitorului, care a susținut financiar publicarea primei ediții din operele lui Shakespeare.

Alții cred că „WH” este contele englez Henry Wriothesley și spun că Shakespeare a inversat ordinea inițialelor numelui său pentru a-i proteja identitatea.

Edgar Allan Poe și gemenii din spatele „Prăbușirii Casei Usher”. Una dintre cele mai celebre povestiri ale lui Edgar Allan Poe, „Prăbușirea Casei Usher”, narează istoria întunecată a gemenilor Roderick și Madeleine, membri ai Casei Usher. Cînd a creat aceste personaje, este posibil ca Poe să fi fost inspirat de o pereche de gemeni pe care îi cunoștea. Este vorba despre James Campbell și Agnes Pye, al căror nume de familie era tocmai Usher.

La fel ca gemenii din poveste, cei doi sufereau de probleme de sănătate mintală și duceau vieți retrase, fiind ultimii descendenți ai familiei lor.

Scriitorul nu a confirmat niciodată că cei doi l-au inspirat, însă paralelele dintre ficțiune și realitate sunt izbitoare în acest caz.

Alexandre Dumas și „Omul cu masca de fier”. Identitatea legendarului om cu masca de fier, care a inspirat a treia parte din romanul lui Alexandre Dumas „Vicontele de Bragelonne: zece ani mai tîrziu”, este unul dintre cele mai durabile mistere. Mai mult, identitatea sursei de inspirație nu este necunoscută doar cititorilor, ci și scriitorului însuși. Nici Dumas, nici altcineva nu știa cine a fost cu adevărat această persoană.

Bărbatul necunoscut a fost un deținut întemnițat în Bastilia la sfîrșitul secolului XVII și începutul secolului XVIII. Fața lui era mereu ascunsă, iar identitatea lui nu a fost descoperită niciodată.

La acea vreme, Ludovic al XIV-lea era Rege al Franței și s-a speculat că între monarh și misteriosul prizonier ar fi existat vreo legătură. Aceasta a fost interpretarea folosită de Dumas în roman, unde bărbatul este prezentat ca fiind Philippe, geamănul secret al Regelui.

S-au făcut multe alte sugestii privind identitatea bărbatului, însă este puțin probabil ca adevărul să fie descoperit vreodată.

Flaubert și inspirația pentru doamna Bovary. Romanul „Doamna Bovary”, al lui Gustave Flaubert, spune povestea unei femei tinere, pe nume Emma, ale cărei încercări de a evada din constrîngerile vieții de zi cu zi îi aduc sfîrșitul. Se spune că Flaubert ar fi declarat odată: „Doamna Bovary sunt eu”. De aceea, cartea a fost privită ca un caz extrem de identificare a unui scriitor cu subiectul său.

Însă a existat cumva și o femeie reală, care să-i fi inspirat lui Flaubert această „poveste despre viața din provincie”? S-a speculat că doamna Bovary ar fi fost inspirată de Louise Colet, o femeie cu care scriitorul a avut o aventură pe vremea cînd începea să scrie romanul.

Flaubert nu a confirmat niciodată speculația, preferînd să susțină că Emma era construită din trăsături ale propriei sale personalități. Însă Colet credea că unele elemente din roman fuseseră inspirate de ea.

Mai tîrziu, ea a scris un roman, intitulat „El”, despre care s-a spus că a fost inspirat de relația cu Flaubert.

Tolstoi și femeia din spatele Annei Karenina. La fel ca „Doamna Bovary”, romanul „Anna Karenina” al lui Tolstoi descrie prăbușirea unei femei într-o societate neiertătoare. Prima schiță a cărții se concentra mai mult pe soțul Annei, însă Tolstoi a rescris treptat povestea, iar Anna a devenit personajul central. La fel ca în cazul lui Flaubert, se spune că Tolstoi a fost inspirat de o femeie pe care o cunoștea. Cine să fi fost această femeie?

Unii spun că este vorba de Maria Gartung, fiica scriitorului Aleksandr Pușkin. Se crede că descrierile înfățișării Annei au fost inspirate de imaginea Mariei.

Totuși, Tolstoi nu a făcut nici o declarație despre sursa de inspirație, așa că nu știm cu siguranță dacă Gartung chiar a slujit drept model pentru Anna.