Cîte ceva despre ”lansarea filosofică” a unei cărți… filosofice

Mihai CONȚIU

Marți, 16 August, în incinta Bibliotecii Naționale, filosoful și etologul Dorian Furtună și-a lansat cartea ”Dialogul unui filosof cu o cioară”. Avînd cinstea să particip la acest eveniment decent și singular în felul lui, după cum veți vedea mai la vale, ca în Caragiale, ”pentru că nu pot pentru ca să nu-mi extirp din minte cîteva constatări”, îmi voi da frîu liber gîndurilor.

De-a lungul anilor, am participat la puzderie de lansări de carte la Uniunea Scriitorilor, Biblioteca Națională, la alte biblioteci, instituții și institute. Igiena lansării de Marți este unică în raport cu toate celelalte la care mai participasem. M-am simțit ca la lansările de carte de la Librăria ”Mihail Sadoveanu” din București și, pe mai departe, veți deduce și de ce.

La puzderiile de lansări de carte despre care pomeneam, cu excepțiile de rigoare pe care n-o să le invoc, am avut de-a face tot cu o puzderie de cărți mediocre ale unor scriitori cunoscuți ori mai puțin știuți. La majoritatea dintre ele, pentru reflectarea evenimentelor la TV Moldova 1, era prezentă reportera Silvia Hodorogea,  eterna specializată în domeniul ”Cultură”. În funcție de ”relațiile” pe care le avea autorul cărții lansate, mai erau prezente și alte televiziuni.

Ca la orice lansare ”cu specific local”, evenimentul era moderat de un scriitor coleg ori bun prieten cu autorul. Participanții, scriitori sau apropiați ai autorului, vorbeau despre carte și autor așa cum credea fiecare ”că dă bine”, pentru el și pentru autor.

Indubitabil, pentru toți acești vorbitori, autorii și cărțile lansate, dacă nu erau geniali/geniale, erau ”extrem de talentați”, cu ”un excepțional și pătrunzător simț al limbii”; cărțile lor erau adevărate ”evenimente literare”, ”lucrări de referință ori de căpătîi” etc., etc. Păi, cum altfel să fie? În realitate, gîndul lor primar era, de fapt, îndreptat nu la autor și la cartea lansată, ci la cum le-a fost receptată intervenția lor fudulă plină de suficiență, dar mai cu seamă la băutura și haleala pe care ”omagiatul” le oferea din belșug după terminarea ”părții oficiale”. Dar să revenim la lansarea cărții lui Dorian Furtună!

Semnificativ, promițător mi s-a părut faptul că la această lansare, printre participanți, am remarcat un număr considerabil de tineri. Dorian Furtună nu a avut nevoie de ”moderator”. Lapidar, autorul a rostit o notă introductivă, i-a nominalizat pe cei care și-au manifestat dorința de a vorbi despre carte, a replicat celor care au vorbit, în final a acordat autografe doritorilor și… atît!

La lansarea acestei cărți, nu a fost prezent absolut nici un post de televiziune. Cineva, probabil că de la Editura //bestseller, cea care a editat volumul, a filmat secvențe cu o cameră minusculă, iar fotografiile am înțeles că le-a executat cineva din echipa scriitorului Igor Volnițchi. Atît!

Obiectiv vorbind, Dorian Furtună este printre cei mai valoroși autori contemporani. Cine vrea să mă contrazică, să aibă argumente! Ca savant și filosof, el are deja o operă care nu se va uza nici peste sute de ani – va fi una de permanente referințe. Dacă cei de la TV Moldova 1 nu știu asta, înțelegeți că nivelul lor intelectual și cultural este la ”înălțimea” cărților mediocre lansate și reflectate de ei de vreo 30 de ani încoace? În acest caz particularizat, pentru că, totuși, este vorba despre un post public, TV Moldova 1 trebuia să vîneze subiectul, nicidecum să aștepte ca Furtună să-i roage nedemn.

Vorbesc, scriu ”din afară”, iar asta pentru că nu am discutat cu Furtună despre așa ceva. Poate că o să-l și deranjeze ce scriu, dar asta e! Personal, provocator, mă hazardez să afirm: de la nivelul formidabil la care este acum plasat Furtună, dacă va continua să ”urce permanentele scări ale cunoașterii”, ca tînăr savant și filosof, peste vreo sută de ani, actuala Bibliotecă Națională ar putea deveni Biblioteca Naționala ”Dorian Furtună”. Nu glumesc! Arătați-mi un alt nume!

Alunecînd în ”picanterii”, ”nu pot pentru ca să nu vă mai spun încă ceva”! Vorbindu-le unora de prin partea locului, care sunt și scriitori ”de rînd cu nume”, despre Dorian Furtună, m-au întreba imediat ”cine-i ăsta?” și ”ce interes am să-l laud?”. N-am rămas mască pentru că știam cu ce lighioane am de-a face. Le-am spus, totuși, că doar secvențial m-am întîlnit cu Furtună de vreo patru ori, îl cunosc doar din scris, nu știu ce anturaj de prieteni are, nu-i cunosc pasiunile, obiceiurile familia și, mai ales, nu pot să am absolut nici un interes la el pentru că am tot ce-mi trebuie. Le-am mai spus că nu îl laud deloc, ci doar sunt încîntat că l-am descoperit ca autor, nu personal atunci, prin intermediul lui Ion Berlinschi, care mi-a spus că Furtună este un Pleșu al moldovenilor, iar eu m-am convins că e ceva mai mult deja.

Totodată, ca și la lansarea cărții, am subliniat adevărul că, în ultimele două decenii, dedicîndu-mă vulgarei profesii de jurnalist (vulgară pentru mine, căci așa și este pentru puțini dintre noi, în raport cu ce știam și rîvneam înainte), mi-am pierdut anturaje creatoare vechi, am uitat o mulțime dintre autorii și cărțile citite, iar descoperirea lui Furtună e una formidabilă – citindu-l, îmi amintesc de ce știam odată, descopăr noi autori și, dacă în adolescență și tinerețe învățam enorm de la cei vîrstnici, acum am marea satisfacție să învăț de la cineva mai tînăr decît mine! Păi ce altă bucurie intelectuală mai mare pot să am!?

Bineînțeles că, în mediocritatea minții lor, nu m-au crezut. Tocmai existența unor astfel de ”creatori” frustrați și obsedați de propriile valori închipuite mă face să cred, să bănuiesc faptul că, acceptîndu-mi prezența la lansarea cărții sale, Furtună ar putea fi întrebat dojenitor de unii: ”ce-a căutat ăla la tine la lansare și de ce l-ai lăsat să vorbească?”. Asta în contextul în care este știut că eu și Moldova Suverană suntem puși la index, din motive tîmpe, politice și personale, de către toate agențiile ori portalurile moldovenești care preiau știri și articole din toate publicațiile.

Cum e posibil să existe astfel de oameni care să nu se bucure teribil cînd tocmai din mijlocul lor irupe o valoare tînără incontestabilă ca Dorian Furtună?!? Cum să nu te bucuri că cineva mai tînăr te depășește?!? Anticipez că Dorian Furtună va continua să fie incomod și nefrecventabil pentru mulți deoarece cunoaște prea bine ființa umană, dintr-o multitudine de proiecții, iar realitatea aceasta este un ”real pericol” pentru puzderia de nulități pseudo-intelectuale și pseudo-creatoare! Dar dacă va crea o ”Școală”, așa cum a făcut-o Constantin Noica…?

Acești neputincioși frustrați, care sunt mulți, exagerat de vanitoși, robi ai prostiei solemne, pizmași și dușmănoși, reprezintă o moștenire insalubră scursă din mentalitatea sovietică mediocră. Mulți dintre ei au fost făcuți ”scriitori la normă” de către sovietici pentru că așa era ”planul”. S-au luat în serios și continuă să transmită această ”moștenire” și unora mai tineri, care trebuie să-i laude, ca o condiție obligatorie subînțeleasă de a le susține lansările. Nu nominalizez excepțiile respectabile din motive lesne de înțeles!

Cu toate acestea, lăsîndu-i pe acești mediocri să fie sărutați pe frunte de ”inefabil”, în timp ce sunt zguduiți de ”neliniști metafizice”, salut și acest triumf al lui Furtună și mă felicit că l-am descoperit și am ce citi!