Uite popa, nu e popa, au spus adio Europa!

Autor: Mihai CONŢIU

Stagnarea parcursului proeuropean al Republicii Moldova din timpul Guvernului Iurie Leancă, iar aici este vorba despre neaplicarea nici unui pachet din legile necesare funcţionalităţii Acordului de Asociere şi de Liber Schimb cu Uniunea Europeană (UE), furtul de un miliard de Euro săvîrşit sub patronajul lui Leancă şi a guvernatorului Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, şi altele, precum şi numirea şi demiterea Guvernului Chiril Gaburici, toate luate la un loc, au fost părţi ale unui plan deliberat de îndepărtare a ţării de comunitatea europeană. Propoziţia e lungă, dar mai citiţi-o o dată pentru că treaba-i slută de tot.

Din vechi metehne populiste, aşa-zişii pro-europeni de la Chişinău spun că devierea parcursului proeuropean al ţării a fost provocată de Rusia, numai că lucrurile stau un pic altfel, chiar dacă nu se poate nega faptul că Moscova nu ar fi satisfăcută de ceea ce se întîmplă. Nu Rusia este cea care a redus procentul de aproape 80% dintre moldovenii proeuropeni, în 2008, la cel de 32% cum este astăzi, ci clasa de politicieni corupţi de la Chişinău, care i-a făcut pe moldoveni să confunde sau să egalizeze mitul european cu jaful naţional la care s-au dedat guvernanţii „proeuropeni”.

Nu ruşii de la Moscova, ci moldovenii au întors spatele unei Europe civilizate şi generoase pe care au înşelat-o şi furat-o efectiv. După 2009, cele trei guvernări proeuropene au fost inconsistente, contradictorii, lipsite de putere de decizie unitară şi care au funcţionat în condiţii de şantaj reciproc în chiar rîndul celor trei partide proeuropene de la guvernare. Numai mofturile şi sclifoselile lui Ghimpu cît rău ne-au făcut. Dar o face pe europeanul. De unul singur, PLDM nu putea duce pînă la capăt procesul de integrare europeană, iar asta din cauza sabotajelor politice venite din partea „partenerilor” din PD şi PL.

În raport cu UE, cele mai vulnerabile puncte ale ţării sînt Justiţia, prin conducerile instanţelor de judecată, Procuratura, Centrul Naţional Anticorupţie (CNA), Comisia Naţională de Integritate (CNI), Consiliul Naţional al Audiovizualului, SIS şi, nu în ultimul rînd, Banca Naţională a Moldovei (BNM). Ei bine, toate acestea nu sînt subordonate politic PLDM, ci PD, cu excepţia BNM, al cărui guvernator a fost nominalizat de Mihai Ghimpu, şi, parţial, SIS şi CNI. Fără depolitizarea acestor instituţii şi reformarea lor nici nu poate fi vorba despre vreo cît de mică şansă de integrare europeană. Tocmai din cauza lipsei de control politic proeuropean asupra acestor instituţii PLDM nu a reuşit menţinerea parcursului proeuropean al ţării.

Tot timpul s-au provocat scandaluri de natură să compromită Republica Moldova faţă de UE, să-i anihileze orice urmă de credibilitate şi s-o transforme într-o ţară problemă, într-o ţară incompatibilă cu statutul de candidat la aderare în UE. Întîi a început Ghimpu cu impunerea acelui referendum inutil şi costisitor, care a fost contraindicat de către toate instituţiile europene. Au urmat, mai apoi, atacurile de tip rider asupra sistemului bancar şi cel de asigurări, omorul din Pădurea Domnească, înlăturarea abuzivă din fruntea Guvernului a lui Vlad Filat sau furtul miliardului de Euro. Practic, s-a spus adio UE din clipa demiterii proeuropeanului premier Filat, iar asta şi din cauză că apropiase mult prea mult ţara de instituţiile europene. A fost dat jos de PD şi PCRM. Amintiţi-vă acest lucru.

Celor care deţin controlul politic total asupra instituţiilor fundamentale nu le pică bine deloc la buzunar legislaţia europeană aplicată pe teritoriul Republicii Moldova. Ei s-au mulţumit doar cu obţinerea regimului liberalizat de vize pentru moldoveni şi… atît! Nimic mai mult! Ei nu vor nici în UE şi nici în Uniunea Vamală (UV), ci doar în această zonă gri, incertă, pe care tot ei au creat-o în propriul lor folos. Numai aflarea ţării în această zonă gri le permite actualilor guvernanţi să-şi păstreze puterea absolută şi, deci, controlul asupra tuturor bogăţiilor ţării. Cele care au mai rămas!

Acum se tot vorbeşte despre o nouă „resetare a guvernării” prin readucerea la guvernare a PL. Deşi asta este şi o dorinţă a Occidentului, avem suficiente motive să afirmăm că este vorba de o altă improvizaţie inutilă, conflictuală şi fără şanse de perspective proeuropene. Să vedeţi cîte bazaconii, cîte sclifoseli, cîte mofturi de mireasă bătrînă va pune pe tapet Mihai Ghimpu. Vă aminteasc, dragi cititori, că o împrospătare europeană autentică a guvernării presupune depolitizarea totală a instituţiilor mai-sus menţionate, ceea ce va fi imposibil. Mai apoi, ce fel de guvernare va fi aceea dacă o să fie nevoită să se conformeze unor cerinţe absurde ale unui ca Mihai Ghimpu?

Ca o condiţie de participare la guvernare, Ghimpu vrea, nici mai mult şi nici mai puţin, aducerea unui procuror general străin, ceea ce este cu neputinţă. Un procuror străin, după ce, în prealabil, a dobîndit cetăţenia moldovenească, nu poate acţiona aici cu aceeaşi eficienţă cu care se acţionează în România, de exemplu. Un procuror străin ar trebui, în primul rînd, să aibă de partea sa toţi procurorii din subordine, care, obligatoriu, ar trebui să fie tineri, bine pregătiţi şi necompromişi. Mai apoi, un procuror străin trebuie să aibă aliaţi pe măsură în MAI, SIS şi alte structuri de forţă. Se poate vorbi despre aşa ceva în Republica Moldova? Spune sau nu bazaconii populiste Ghimpu?

O probă că nu se doreşte îndeplinirea unor criterii elementare de aliniere la standardele şi valorile UE este şi ceea ce s-a întîmplat la ultima şedinţă a Guvernului Gaburici. La acea şedinţă, membrii Guvernului au refuzat să voteze adoptarea unui pachet de legi de reformare a Consiliului Naţional de Integritate, care cuprinde proiectul de Lege despre declararea averii şi a intereselor personale, proiectul de Lege privind Centrul Naţional de Integritate şi proiectul de Lege menit să modifice şi să completeze unele acte legislative, care vin să completeze continuarea pachetului extins de reglementări anticorupţie, făcînd parte din Strategia de Reformare a Sectorului Justiţiei pe anii 2011-2016 şi Planul de Acţiuni. 

Demn de reţinut este faptul că aceste proiecte de legi au fost elaborate şi definitivate extrem de profesionist de către Ministerul Justiţiei, cu asistenţa acordată de către ABA ROLI Moldova, Proiectul PNUD „Consolidarea capacităţilor instituţionale a Comisiei Naţionale de Integritate", finanţat de Ministerul Afacerilor Externe a României, Proiectul „Misiunea Uniunii Europene de Consiliere în Politici Publice pentru Republica Moldova", Transparency International-Moldova şi au fost expertizate de STAR Initiative/Banca Mondială şi Consiliul Europei.

Cu toate acestea, în pofida necesităţii stringente de a fi votate aceste proiecte de legi atît de bine expertizate, miniştrii PD au refuzat să voteze pe motiv că mai mulţi deputaţi nu ar susţine conceptul proiectului. Interesele lor personale şi de clan politic mai presus de interesul naţional! Nici nu le pasă de avertismentul dur dat de Misiunea Fondului Monetar Internaţional (FMI), care şi-a anulat vizita la Chişinău pentru anul viitor şi a sistat şi tranşa de împrumut pentru anul acesta, existînd riscul ajungerii ţării în incapacitate de plată! Trebuie să reţinem că adoptarea acestor legi se înscrie şi în condiţiile FMI şi a celorlalte instituţii financiare internaţionale donatoare care asistă Republica Moldova! Tot Filat e vinovat?

Faţă de această împotrivire faţă de reforme proeuropene, Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei UE la Chişinău, a declarat pentru Jurnal TV: „Sînt foarte dezamăgit de faptul că procesul de vot nu a avut loc. Reforma Comisiei Naţionale de Integritate este o prioritate fundamentală pentru Uniunea Europeană şi pentru asistenţa noastră. Regret foarte mult că nu s-a votat. Este important ca această lege să ajungă cît mai curînd în Parlament.”

În concluzie, avem sau nu dreptate atunci cînd spunem că nu se doreşte integrarea în UE, nici în UV? Pentru că se vrea doar păstrarea ţării în zona gri a incertitudinii şi a dezmăţului politic, iar asta pe fondul sărăciei generalizate şi a îmbogăţirii clanurilor de la Putere.