Băsescu are de ales între groapa de gunoi a Istoriei şi soclurile marilor domnitori români şi a regelui Ferdinand Întregitorul

Autor: Mihai CONŢIU

Într-un articol critic la adresa preşedintelui român Traian Băsescu, publicat, Miercuri, în „Moldova Suverană” şi, mai apoi, în „VoxPublika”, îl citam pe senatorul republican american John McCain. Acesta, fost candidat la preşedinţia SUA, a cerut NATO să accelereze aderarea Republicii Moldova, iar asta pe fondul intervenţiei ruseşti în Ucraina. McCain consideră că singura reacţie strategică a Congresului Statelor Unite faţă de acţiunile Rusiei în Crimeea ar putea fi “accelerarea integrării Georgiei şi Republicii Moldova în NATO”.

Integrarea Moldovei în NATO ar trebui să fie urgenţa, obiectivul numărul unu şi cel mai arzător al clasei politice de la Chişinău. Nu este greu de bănuit cine i-a închis clonţul lui Traian Băsescu în privinţa „proiectului său de suflet” de unire a Moldovei cu România, dar a ştiut ce face şi are mult de-a face cu ceea ce se întîmplă în Ucraina. Integrarea Moldovei în NATO şi unirea cu România nu trebuie săvîrşite în condiţiile neghioabe şi în proiecţiile hei-rup-iste ale „românilor profesionişti” din Moldova sau România.

De ce se tem guvernanţii moldoveni să ceară integrarea ţării în NATO?

Sînt sigur că răspunsul real la această întrebare îl cunosc, în linii mari, şi cîţiva oficiali români şi occidentali. Cînd vine vorba despre perspectiva aderării Moldovei la NATO, ai senzaţia că liderii politici moldovenii mai-mai că se scapă pe ei, începînd cu preşedintele ţării şi continuînd cu ceilalţi înalţi demnitari de stat. Toţi fac trimitere la neutralitatea stipulată în Constituţie.

Paradoxal este faptul că pentru absolut toţi cei aflaţi la guvernare, începînd din 2009, în contextul în care se proclamă pro-europeni şi pro-occidentali, articolul 11 din Constituţie parcă este sacru. Vor să modifice atîtea şi atîtea articole din Constituţie pentru a putea beli Bugetul ţării, dar cînd este vorba despre acesta le piere glasul. Culmea este că tocmai acest articol, contradictoriu în raport cu realitatea, îi pălmuieşte, îi umileşte şi le reflectă imaginea unor politicieni conjuncturali şi neputincioşi, care se află la cîrma unei ţări aflată mereu în proces de re-improvizare. Cei trei lideri ai coaliţiei sînt nişte bîlbîiţi chiar şi în comparaţie cu Mihai Ghimpu.

Aşa şi este în condiţiile în care articolul 11 din Constituţie, la punctul (1), se spune că „Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă”, iar la punctul (2) se scrie că „Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.„ Atunci de ce guvernanţi tot admit prezenţa militară rusească în Transnistria? Din neputinţă, nu? Asta înseamnă că avem o Constituţie de care guvernanţi nu sînt demni, motiv pentru care ar trebui să elaboreze una pe măsura capacităţilor lor limitate de a conduce o frîntură de ţară aflată în bătaia sorţii. Dacă ar fi capabili să-şi depăşească radical condiţia de iepuri politici, ar modifica acest articol constituţional şi ar risca intrarea Moldovei în NATO. De ce, totuşi, nu au curajul să facă acest demers vital pentru viitorul ţării?

Guvernanţii moldoveni nu vor în NATO pentru că nu sînt siguri ce şi cît vrea Federaţia Rusă de la Moldova. Chiar dacă Transnistria, de jure, încă mai aparţine Moldovei, ei ştiu că acest teritoriu va fi pe vecie al Rusiei, asta doar dacă nu va izbucni un nou război mondial în urma cărui Rusia s-ar restrînge teritorial. Pentru guvernanţii moldoveni nu-i o problemă că Rusia vrea Transnistria şi poate şi Găgăuzia, căci ei sînt interesaţi doar de cît teritoriu moldovenesc le permite Moscova să guverneze. Au nevoie de o ţară oricît de măruntă, una în care să fie preşedinţi, premieri, parlamentari etc. şi în care să fure într-o veselie. Piramida birurilor este cea mai mare piramidă moldovenească din lume!

Da, pentru integritatea teritorială a Ucrainei, dar cu ţinuturile româneşti de acolo ce ne facem?

Politicienii români şi moldoveni deplîng sfîrtecarea Ucrainei cu o ipocrizie nemaivăzută. Nici după ce ruşii au reanexat Crimeea şi Sevastopol nu au (re)devenit politicienii patrioţi ai propriei lor ţări. A trebuit să le sugereze asta tot Rusia!

Încă din copilărie, am auzit semi-gluma care spunea că cel mai bun vecin al României este Marea Neagră. Atunci România se învecina cu fosta URSS, Ungaria, fosta Jugoslavie, Bulgaria şi Marea Neagră.

Cu excepţia R. Moldova de astăzi, în fosta URSS şi pe teritoriul Ucrainei de astăzi se află ţinuturi româneşti care n-au aparţinut niciodată Ucrainei. Este vorba despre Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud. Este cunoscută cîinoşenia discriminatorie cu care s-au purtat permanent sovieticii şi ucrainenii cu românii din aceste ţinuturi româneşti ca să-i deznaţionalizeze. Dacă eşti român, este natural să te revolţi cînd un ucrainean îţi spune că, de exemplu, Cernăuţiul sau Cetatea Albă sînt ucrainene de cînd lumea, nu că le-au fost luate României de către Stalin.

La fel s-au purtat şi nu-i recunosc nici astăzi pe etnicii români nici sîrbii, bulgarii sau ungurii, chiar dacă trăiesc în teritorii ne-româneşti. De aceea Marea Neagră a rămas şi astăzi singurul vecin de treabă al României!

Vorbind despre ţinuturile româneşti din Ucraina, trebuie să punctăm faptul că este extrem de dificil ca astăzi să pui problema rescrierii frontierelor aşa cum a făcut-o Rusia. Teoretic, România poate avea aceleaşi argumente ca cele pe care le are Rusia în raport cu Crimeea. Adevărul este că ruşii au o majoritate etnică în acest teritoriu deoarece n-a avut cine s-o discrimineze în perioada sovietică. Românii din Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud, însă, au fost deznaţionalizaţi şi beliţi în draci şi de ruşi şi de ucraineni pînă în 1991, dar şi după independenţa Ucrainei. Ce referendum, de pildă, pot organiza românii în Cernăuţiul tinereţii lui Eminescu, rusificat şi ucrainizat cu aroganţă şi violenţă?

Politicienii români de după 1989 au aroganţă, cinism, sînt corupţi, dar n-au demnitate naţională şi instincte patriotice. I-au luat viaţa lui Nicolae Ceauşescu, dar n-au fost capabil să-i ia dictatorului român, pentru uzul lor personal, demnitatea şi patriotismul.

Japonia nu a încheiat nici pînă astăzi un Tratat de Pace cu fosta URSS şi cu actuala Federaţie Rusă deoarece nu recunoaşte anexarea Insulelor Kurile de către ruşi în ultimul război mondial, deşi acolo nu mai există picior de japonez pentru că ruşii i-au expulzat pe toţi.

După 1990 şi mai ales pe fondul destrămării URSS, politicienii români ar fi trebuit să-şi asume o constanţă în care, la nivel politic, diplomatic, să amintească mereu despre existenţa unor ţinuturi româneşti răpite României de Stalin. N-au făcut-o din laşitate, amatorism diplomatic, complexe post-ceauşiste şi pentru că prioritatea lor a fost nu cea naţională, ci să parvină cu orice preţ, mai ales în plan material.

Au preferat să aleagă drept cal de bătaie R. Moldova, „Basarabia lor de suflet”, locul lor preferat de exersare a românismului în vecinătatea apropiată. Logic, indiferent de puterea politică de la Chişinău, R. Moldova ar fi trebuit să fie o ţară de rezervă sigură pentru România, ca frate, prieten şi posibil partener de perspectivă în interiorul aceloraşi graniţe. R. Moldova putea să devină pro-românească în mod sigur tocmai în condiţiile în care România îşi vedea de propriile probleme interne şi externe. Cu cît România ar fi devenit mai civilizată, mai necoruptă şi mai prosperă, cu atît mai mult „ar fi fost curtată” de R. Moldova.

Dar cît de dorită ar fi fost România de către R. Moldova dacă ar fi văzut că Bucureştiul se luptă cu înverşunare, pe toate căile şi la toate forurile internaţionale, pentru drepturile românilor din Ucraina Serbia sau Bulgaria? Nici măcar Insula Şerpilor nu a fost readjudecată pînă la capăt. Acum va fi a ruşilor?

Ruleta rusească şi provocarea unor rotiţe din NATO

Cînd Vladimir Jirinovski iese în spaţiul public cu o declaraţie, românii nu ar trebui să-şi imagineze, aşa cum sînt tentaţi să o facă, că acesta este aidoma aventurierului extremist român Corneliu Vadim Tudor. Jirinovski nu vorbeşte în vînt, neinformat şi în afara intereselor naţionale reale ale Rusiei.

Anticipînd parcă ceea ce se prefigurează astăzi în demersurile ruseşti, încă din 28 Ianuarie, Radio „Vocea Rusiei” anunţa: „În timp ce radicalii şi naţionaliştii ucraineni încearcă să răstoarne de la putere autorităţile alese în mod legal, în frunte cu preşedintele Viktor Ianukovici, în Ungaria şi România creşte interesul pentru regiuni din Ucraina de Vest, importante din punct de vedere strategic. În presa ungară şi română au apărut articole care nu pot fi estimate altfel decît crearea unei baze propagandistice pentru împărţirea Ucrainei.”

Doar cei de la Radio „Vocea Rusiei” ştiu cine a semnat astfel de articole în presa română. În cea maghiară, este posibil!

Iată ce a declarat Jirinovski, Marţi, pentru o televiziune rusă, citat de site-ul moldova.org: „O soluţie ca Ucraina să se liniştească este cedarea teritoriilor străine pe care aceasta le-a obţinut de la Polonia, Ungaria şi România. Vestul Ucrainei, care face acum cea mai mare gălăgie, am fost nevoiţi să-l luăm de la Polonia, pentru ca armata hitleristă să rămînă cît mai departe. Transcarpatia am luat-o de la unguri din acelaşi motiv. Iar pe Bucovina şi Basarabia le-am luat în 1939. Dacă nu era Hitler, nu ne atingeam de aceste pămînturi. În Basarabia şi Bucovina majoritatea locuitorilor sînt vorbitori de română. România visează demult să le ia înapoi. Sînt trei ţări membre NATO. Transnistria să revină la noi, este pămînt rusesc."

Vă daţi seama că avem de-a face cu o premieră colosală? Ultranaţionalistul Jirinovski, printre altele, recunoaşte, în felul lui, că URSS a luat României Bucovina şi Basarabia în 1939, dar asta „din cauza lui Hitler”, căci, altminteri, „ruşii nu se atingeau de aceste pămînturi”! Să reţinem că vorbeşte doar despre Bucovina şi Basarabia, iar în ceea ce priveşte R. Moldova se referă doar la Transnistria ca fiind pămînt rusesc. Ce provocare faină pentru Băsescu! Va avea el bărbăţia să-i răspundă cumva?

Ştim prea bine că Băsescu nu este de capul lui, că România nu poate interveni militar în Moldova spre a o apără în cazul unei agresiuni armate ruseşti, iar asta din simplul motiv că este membră NATO (iar Obama a spus că NATO nu va interveni miltar în Ucraina, prin urmare nici în Moldova) şi nici nu este la pupitrele militare de comandă a acestui Pact militar. Pe de altă parte, renunţînd la proiectul lui unionist, de suflet, iar asta din cauza duplicităţii clasei politice de la Chişinău, Băsescu spune că singura soluţie pentru Moldova este reunirea cu România. Păi, se pare că tocmai ruşii sînt dispuşi să-i pună în braţe această „soluţie”, numai că ceva mai de anvergură. N-a ieşit Jirinovski la rampă chiar ca un amator!

Să mai reţinem că Jirinovski a spus doar despre Transnistria, nu şi despre Găgăuzia. Ce înseamnă asta? Dom’ Băsescu, ia fii tare cum a fost Ştefan cel Mare! Vrei unirea R. Moldova cu România? Atunci fă-o, dar nu avea pretenţii la Transnistria căci putem să vă tulburăm cu Găgăuzia sau Bălţiul, însă, uite, în schimb, îţi dăm şansa istorică să recuperezi, pentru România, regiunile istorice româneşti din Ucraina.

Din perspective istorice şi chiar ale dreptului internaţional, astfel de pretenţii sînt suficient de argumentate, numai că este vorba tot despre o ruletă rusească. Păi, în clipa în care trei ţări membre ale NATO, oricît de justificate ar fi, s-ar lăsa tentate ca să-şi revendice teritorii din Ucraina pentru că le-au aparţinut, atunci NATO, SUA şi UE ar trebui să renunţe la orice blocadă faţă de anexarea de către Rusia a Crimeei şi Sevastopolului. Pe de altă parte, tot prin acest demers lansat „direct pe ocolite”, se vede că şi Rusia îşi poate crea precedente defavorabile sieşi, iar asta pentru că şi alţii au pretenţii teritoriale asupra ruşilor. Oare prin resuscitarea unui naţionalism revendicativ teritorial în unele ţări membre ale NATO nu se urmăreşte subminarea acestui bloc militar?

Captivitatea lui Băsescu

Chiar dacă a ajuns să stăpînească România aproape ca şi Ceauşescu, Băsescu se află într-o situaţie destul de ingrată. Mandatul său de preşedinte se află spre final, fiica sa trebuie să candideze pentru Parlamentul European şi are nevoie de votul moldovenilor, românii îl urăsc pentru că i-a înşelat şi hă-hă-it atîta timp, nu lasă nici o amintire notabilă în istoria contemporană a României, este, însă, apărat de occidentali pentru că este un minuscul şef de stat util pentru ei, dar are suficiente motive să fie îngrijorat pentru viitorul său, care poate să aibă „încărcături penale”.

Indirect, ruşii i-au făcut o ofertă favorabilă României Mari la care parcă visează cînd se află în preajma moldovenilor. Român nativ fiind, nu pot să nu-l rog să nu accepte oferta rusească. Vreau să trăiesc şi eu în România Mare a tatălui şi bunicului meu! Vreau să trăiesc şi eu în România Regală a tatălui şi bunicului meu! Asta, însă, ar însemna ca Băsescu să vrea şi el să intre în rîndul marilor domnitori şi regi ai României şi să readucă regalitatea în ţara mea. Dacă, acum, la final de mandat, nu face asta, va rămîne în tomberonul de gunoi al istoriei poporului meu.

Oare ce simte „copilul lui de suflet”, fostul consilier şi actualul deputat Eugen Tomac, care-i român din Basarabia de Sud din Ucraina, faţă de tîrzia recunoaştere a ruşilor că au acaparat pămînturi româneşti? Logic, din instinct, ar trebui să jubileze şi, avînd ceva experienţă politică îndopată prin preajma lui Băsescu şi a fiicei sale, Elena Băsescu, ar trebui să-şi dorească să devină guvernatorul provinciei româneşti de unde provine – Basarabia de Sud!

Totuşi, este suspect faptul că acest Eugen Tomac, un fel de păpuşă a lui Băsescu, a fost şi este tot timpul „răvăşit” de problemele moldovenilor din R. Moldova, dar niciodată de cele ale românilor din ţinuturile Basarabiei de Sud din Ucraina, locul în care a văzut lumina zilei. Ca şi moldovenii unionişti de aici, Tomac niciodată nu a ridicat problema teritoriilor româneşti furate de Stalin de la România şi dăruite Ucrainei. A trebuit să vină Jirinovski ca să-i dea o lecţie de patriotism românesc şi adevăr istoric! De ce n-a făcut Băsescu acest lucru sau măcar Elena Udrea?

Nu avem de unde să ştim sigur care-i rostul „avansului geo-strategic” lansat de Jirinovski, dar sigur că nu a fost aruncat la întîmplare. Rusia este o putere militară care încă îşi mai poarte permite revendicări sau ocupaţii teritoriale, dar şi asta în anumite limite admisibile dacă nu-şi găseşte aliaţi/doritori de aceeaşi factură. Doar un război mai poate redimensiona graniţele actualei Europe şi nu numai!

Un război ar fi o soluţie pentru Băsescu, iar asta pentru că ar anula alegerile prezidenţiale şi, deci, i-ar prelungi mandatul.

Un război ar conveni şi UE dacă ştie că altă soluţie nu există pentru rezolvarea crizei economice şi chiar politice într-o Europă în care extremismul pare să ia aripi exact ca în perioada interbelică.

Un război poate fi o opţiune şi pentru „Guvernul Mondial” dacă a ajuns la concluzia că omenirea s-a înmulţit nepermis de mult şi nu mai este hrană pentru lume.

Un război poate că este aşteptat şi de mult prea saturatele depozite de arme şi paznicii lor, militari îmbătrîniţi în „dor de sînge”.

Noi, cei mulţi, aşteptăm înfricoşaţi sau poate blazaţi să vedem ce decizii pot să mai ia aceşti nebuni sau megalomani care se joacă satanic cu soarta umanităţii.

Da, dar eu sînt român egoist, împieliţat şi visător, motive pentru care îl somez pe Traian Băsescu, preşedintele României, să-mi aducă de urgenţă în mijlocul familiei mele România Mare şi Regală! România Mare în vechile şi tot mai sporitele hotare, mai ales că ruşii ne şi ajută! Vă daţi seama că în toată această unire sorbită dintr-o clipire intră şi R. Moldova, care va intra automat în NATO şi UE? Nistrul, pe zona transnistreană, va deveni astfel o graniţă prietenoasă dintre Rusia şi NATO, o zonă de reculegere pentru minoritarii nostalgici pro-ruşi intraţi în lumea occidentală din senin. Dacă Băsescu va accepta oferta, sînt sigur că ruşii ne vor restitui şi Tezaurul, dacă nu, înseamnă că mă lasă ca să mă skrem-lin! Dacă nu, în R. Moldova se va reveni la grafia chirilică, la limba rusă, ca a doua limbă oficială, iar actualii pro-români moldoveni vor declara că şi-au încheiat misiunea în teritoriu inamic, adică în România! Şi vor intra cu hurta în curtea sediului PCRM ca Vladimir Voronin să le re-semneze carnetele vechi de membru de partid.