Infatuări și brutalități – scut al lașității și al crizei identitare

Mihai CONȚIU

Orice străin venit pentru prima dată în Republica Moldova, care nu prea știe multe despre această Țară fost sovietică, poate simți aproximativ tot ceea ce am receptat și eu cînd am venit pentru prima dată aici. În primul rînd, te surprinde, dai din umeri nedumerit și adopți, totuși, una aer politicos, de vizitator, cînd constați dominația limbii ruse cam prin toate palierele sociale.

Luat în parte, fiecare moldovean ți se înfățișează a fi cel mai gospodar, parolist, cinstit și ospitalier om de pe Pămînt. Nunțile, cumetriile, hramurile ori Paștele Blajinilor sufocant de îmbelșugate nu pot decît să te șocheze. Relația moldoveanului cu Dumnezeu este una convențională, total lipsită de profunzimi mistice, dar indispensabilă pentru că, tradițional, Biserica ”patronează” nunțile, cumetriile, hramurile, Paștele Blajinilor, botezul și înmormîntările.

Pe tot acest fundal de cumsecădenie generală, te întrebi: Dacă toți acești moldoveni pe care-i întîlnesc și discut cu ei sunt ”oameni de omenie” cum nu mai găsești niciunde, de ce conducătorii lor politici nu sunt la fel ca și ei? Răspunsul e simplu: Nimic din calitățile pe care, la modul general, și le asumă moldovenii nu este adevărat. Conducătorii lor politici sunt o personificare mai abilă a acelor moldoveni care-i aleg.

Cei mai mulți dintre cetățenii Republicii Moldova spun că sunt ruși ori ”oleacă” ruși, avînd mai multă încredere în Guvernul rus decît în Guvernul moldovean al partidului pe care ei l-au votat. O altă categorie, minoritară în raport cu cea arătată mai devreme, este a celor care anunță triumfători că sunt români ori ”oleacă” români. Cam asta-i Țara administrată de toate Guvernele începînd cu 1991 – o Țară cu cetățeni ”patrioți ai altor State”, dar nu și ai Republicii Moldova! Firește că aici nu includem o serie de excepții notabile, dar, după cum știți, excepția confirmă ”regula” arătată.

Știu din proprie experiență că adevărurile dureroase expuse mai sus, dacă i le spui în față moldoveanului ”om de omenie”, îl transformă într-o brută nemiloasă dornică să te sfîșie. Alții, însă, cei aleși și cu aere de ”oameni ajunși”, te tratează cu infatuare, pentru că ”ei știu mai bine cum stau lucrurile”.

Agresiunea rusă din Ucraina scoate la iveală din subconștientul și conștientul multor moldoveni fiara primară de esență rusească barbară și brutală. Ca adepți ai lui Putin și ai agresiunii criminale rusești în Ucraina, acești moldoveni se autoiluzionează că nu sunt lași, trădători și nedefiniți identitar întrucît se consideră părtași, chiar parteneri ai unei majorități politice ”influente” conduse de Ilan Șor, Igor Dodon, Vladimir Voronin și alții.

Începînd cu anul 1991, niciodată Republica Moldova nu a mai fost atît de grav dezbinată la nivel național. Avem de-a face cu o dezbinare ajunsă la apogeu, cu stimulente antinaționale agresive alimentate masiv de către Moscova.

Republica Moldova nu e membră a NATO, fiind, în plus, lipsită și de o apărare națională militară și civilă așa cum există în Ucraina. Republica Moldova nu este un teritoriu național cu o populație demnă să-și apere Țara, cu prețul vieții, în cazul unei agresiuni rusești. Dacă ar exista ”un ordin rusesc” ca o rachetă rusească, ”sub steag fals ucrainean”, să devasteze o localitate moldovenească, avem suficiente motive să credem că ”patrioții moldoveni” pro-ruși ar pune mîna pe arme ca să lupte, mai întîi, împotriva propriilor concetățeni care condamnă Rusia.

În disperare de cauză, dacă nu poate cîștiga politic Republica Moldova pe calea protestelor, prin ”comandanții” Șor, Dodon și Voronin, lui Putin i-ar conveni și un război civil. Este trist și dramatic faptul că pro-rușii moldoveni nu înțeleg că Putin nu dă doi bani pe Republica Moldova, că îi disprețuiește profund chiar și pe ei, care nu sunt pentru el nimic altceva decît carne de tun, că pentru liderul de la Kremlin este mai importantă amplasarea teritorială a acestei Țării, ei nefiind nimic altceva decît niște ieniceri eunuci buni de sacrificat în inconștiența lor. Ar fi cel mai ieftin război civil pentru Putin, cu ieniceri eunuci plătiți cu cîteva sute de lei amărîte!

De ce, în această conjunctură, Guvernarea de la Chișinău nu reușește să ajungă la un consens național? Pentru că, așa cum am tot spus-o de multă vreme, iar acum o constată și alți comentatori și jurnaliști, guvernarea PAS se vrea a fi una absolut exclusivistă, una care-și imaginează că chiar o să izbutească să aibă o serie de ”reușite” la fel de exclusiviste politic, iar aici se înșeală amarnic. Nu doar extremiștii pro-ruși erodează actuala guvernare, ci, mai ales, ea însăși se autosabotează.

Nu trebuie să fii pro-rus ca să constați că toate așa-zisele merite ale guvernării PAS nu-i aparțin, iar asta deoarece tot ce consideră actualii guvernanți că sunt meritele lor exclusive nu sunt altceva decît echivalentul muniției acordate de Occident Ucrainei, în războiul de apărare împotriva Rusiei.

Diferența fundamentală constă în aceea că ucrainenii, pe lîngă munițiile primite, au și o participare proprie dîrză și patriotică a lor în războiul de apărare împotriva Rusiei, ceea ce nu-i cazul și în cazul guvernanților moldoveni. Acordul de asociere cu UE a fost și este unul conjunctural, nefiind nicidecum un merit al guvernării.

Un adevărat triumf al guvernării ar fi fost acela dacă reușea să aducă pace socială, să ajungă, preventiv, adică înaintea invaziei ruse în Ucraina, la un consens național cu toate partidele parlamentare, excluzînd personajul Ilan Șor, dar și cu cele extraparlamentare.

Acum, guvernarea PAS continuă să fie prizoniera propriilor infatuări și să-și cosmetizeze Guvernul, prin palide remanieri, sperînd că astfel nu i se va constata incompetența, în loc să demonstreze responsabilitate și deschidere spre crearea unui Guvern de largă uniune națională. Tocmai printr-un astfel de demers PAS ar reuși să supraviețuiască, să nu devină un fel de Anti-mafie!

Sinuciderea politică a PAS nu este văzută doar de noi, ci și chiar de cei din Occident care, de nevoie geo-politică și geo-strategică, susțin această guvernare. E doar o chestiune de timp pînă cînd PAS va fi nevoit să predea aceeași ștafetă pe care a primit-o cîndva, dacă nu se va reformula!