De fiecare dată cînd trebuie să scriu acest ultim material din an, am de reflectat. Pentru că vreau în această pagină să reuşesc să includ toată dragostea, tot sufletul şi inspiraţia ce le investesc în rubrica respectivă, cu toată afecţiunea pentru cititorii mei. Şi, totodată, nu vreau să cad în banalităţi. Să ocolesc pe cît se poate urările-standard, rostite deseori pentru că aşa se cade la Revelion şi din care cauză parcă-ar prinde un iz fals.

Fetiţa din imaginea de la acest text se numeşte Amelia. În 2017 ea a marcat primul ei anişor, deci pentru ea anul care se scurge este anul primei ei aniversări. Ca şi mulţi copii din această ţară, Amelia a fost multaşteptată şi dorită. Ea s-a născut într-o familie foarte bună, prietenoasă şi muncitoare, înconjurată de multă, foarte multă dragoste. Părinţii Ameliei şi-au dorit foarte mult această fetiţă, după doi băieţi, cuminţi şi educaţi. Părinţii celor trei copii niciodată n-ar face subiect de ştiri, decît doar într-un context pozitiv şi fericit. Pentru că ei nu sînt hoţi, bandiţi, escroci sau oligarhi, iar presei azi îi place să scrie mai mult despre aceste categorii şi mai puţin despre oamenii simpli. Oamenii simpli care trăiesc după rînduiala valorilor autentice şi fireşti.

Părinţii Ameliei trăiesc în satul Carahasani, raionul Ştefan Vodă. În acelaşi sat s-au născut, au copilărit, aici şi-au făcut casă şi sînt printre primii gospodari. Şi tot aici ar vrea să îmbătrînească, la casa lor, alături de prieteni, rude şi oameni apropiaţi.

Părinţii Ameliei şi-au asumat răspunderea pentru trei copii, pentru că ştiu şi vor să muncească, fiind convinşi că doar prin muncă omul nu numai că e slăvit, dar şi poate obţine tot ce şi-a pus în gînd şi planuri. Ei vor să-şi crească copiii acasă, în acelaşi spirit al omeniei şi bunăvoinţei. Şi ca ei – tineri, harnici şi cumsecade – în această ţară sînt mulţi. Foarte mulţi. Familii care n-ar vrea să plece de acasă şi să încerce „luxul şi beneficiile” străinătăţii.

De aceea, urarea mea de la acest sfîrşit de an şi una dintre cele mai mari dorinţe este ca moldovenilor să le fie bine acasă. Să aibă trai îndestulat. Să aibă posibilităţi şi şanse, astfel încît acasă să fie şi locul viselor realizate. Ca peste nişte ani, să postez aici fotografia Ameliei şcolăriţă. Şi să pot scrie cu satisfacţie că ceea ce am dorit la Revelion-2018 s-a împlinit. Vreau foarte mult ca această fetiţă care este abia la linia de start a vieţii, odată cu trecerea anilor să-şi vadă părinţii bucuroşi, împliniţi, fără necazuri, fraţii realizaţi şi ea să se scalde în această fericire. Care ar fi fericirea celor „grămăjoară”, cum scria într-o povestire Ion Druţă. Pentru că atunci cînd toţi ai casei sînt grămăjoară, nici frigul nu te ia, nici greul, nici sărăcia, nici oricare alt pericol care poate fi pe lume.

Grămăjoară le doresc să fie tuturor familiilor din ţara mea, cu gînduri luminate şi cuget limpede. Şi, desigur, cu tot ceea ce ne spunem de regulă la schimbarea anilor: tare ca piatra, iute ca săgeata, pîine pe masă, pace în casă, viaţă lungă şi bani în pungă. Şi aşa să fie nu numai în 2018, dar şi la anu’, şi la mulţi ani!

Lilia GRUBÎI