Feţele multiple ale emigraţiei

Autor: Mihai CONŢIU

Imigranţi care au creat naţiuni şi civilizaţii, imigranţi care vor să le distrugă. Spuneam în episodul trecut că SUA şi Australia sunt state făurite de către imigranţi. SUA, ajunsă una dintre cele mai puternice naţiuni ale lumii, a devenit ţinta obsesivă a fundamentaliştilor islamici. Sigur că şi Marea Britanie, Spania, Franţa, Turcia şi alte state sunt ţinte ale teroriştilor, iar cei mai mulţi dintre ei sunt imigranţi.

Aici avem de-a face cu două lumi – cea a fundamentalismului islamic şi cea creştină, cea occidentală! Din perspectiva Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, lucrurile devin extrem de complexe, sensibile. În primul rînd, se pune întrebarea: Care dintre naţiuni, la modul cel mai real cu putinţă, respectă întocmai toate prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului?

Eu, ca cetăţean european, din perspectiva normelor UE şi în conformitate cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului ar trebui să-mi imaginez că pot merge liniştit la Teheran, în Iran, ca emigrant, nu neapărat să deschid un bordel, ci, pur şi simplu, aşa cum o fac liber prin capitalele europene, să mă distrez, la o cafenea, cu o arăboaică focoasă pe care am cunoscut-o prin reţelele de socializare.

Nu-i aşa că m-ar spînzura, împuşca sau lapida chiar şi acei arabi care gustă din plăcerile bordelurilor din Amsterdam? Ei n-ar fi aşa de politicoşi ca Kevin Rudd, premierul australian. Ca să vedeţi şi cîtă ipocrizie ascunde această religie – el face ce vrea la mine acasă, iar eu trebuie să-mi înfăşez cu pături iubita pînă-n călcîie dacă vin la el în ţară! Mai mult decît atît – mă şi ucide nevinovat în propria-mi casă!

Aşadar, poate ar fi bine să nu fim nici unul imigrantul altuia! Da, numai că şi ei sunt ucişi pentru ceea ce au sub nisipurile lor, adică petrol. La modul naiv, inocent, pre-adolescentin, am început să-i iubesc, să-i respect pe arabi din scrierile lui Panait Istrati, mai apoi, se înţelege, pentru cultura lor, cărora le datorăm atît.

La ora actuală, mai ales din 11 Septembrie 2001, imigranţii islamişti fundamentalişti au devenit spaima nu doar a SUA, ci a întregului Occident aliat americanilor.

Pentru a înţelege mai bine chestiune, vă rog să-mi permiteţi să fac o amplă digresiune necesară. Prin urmare, vă ofer, tot în serial, o extrem de interesantă comunicare rostită la Conferinţa Internaţională „Politică. Diplomaţie. Cultură”, la Craiova, România, în perioada 10-13 aprilie 2013, de către dl Aurel I. Rogojan, generalul de brigadă, în rezervă, SRI, sub genericul „O analiză lămuritoare.Serviciile de informaţii pentru securitate şi dezordinea universală”.

O analiză lămuritoare,

de Aurel I. Rogojan

Motto: “Periculoasă, dar relativ stabilă şi previzibilă, ordinea bipolară a fost înlocuită de o explozie de aspiraţii şi resentimente naţionaliste şi religioase, mult timp reprimate” [Ward Pitfield D. Elcock, fost director al Serviciului Canadian de Informaţii şi Securitate]

„Dezordinea la scară internaţională este ameninţarea majoră şi iminentă la adresa existenţei vieţii omului şi a întregului ecosistem al planetei. Omenirea a ajuns în stadiul în care dezvoltarea, progresul şi ţintele acestora sunt subordonate fetişului a două concepte economice fundamentale devenite perimate şi care falimentează natura: profitul şi P.I.B.-ul.” Acesta este mesajul pe care Anders Wijkman şi Johan Rockstrom îl transmit prin sinteza a numeroase cercetări, reunite în volumul „Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei” .

Lumea în care trăim exclude jumătate din populaţia planetei nevoită să-şi ducă existenţa cu sub 1,5 euro pe zi de la binefacerile globalizării. Un miliard de oameni suferă permanent de foame, iar un alt miliard şi jumătate duce lipsa apei potabile. Un număr şi mai mare de oameni nu au conştiinţa valorilor şi viziunea necesare pentru a putea fi parte a “satului global”, deoarece cred că diferenţele dintre ei, religioase, politice, etnice sau tribale sunt mai importante decît caracteristica noastră comună, umanitatea.

În numele adevărului lor, spunea Bill Clinton, asemenea oameni folosesc interdependenţele globale pentru a-şi impune diferenţele, chiar dacă pentru aceasta este nevoie de dictatori sau tirani, de terorişti sau de arme de distrugere în masă.

Propagandiştii noii ordini internaţionale afirmă că în “satul global”, cel al viitorului comun, în care responsabilităţile vor fi de toţi împărtăşite, va exista un nivel comun de bunăstare şi, mai important decît toate, valori comune, ceea ce va face diferenţele interesante .

Serviciile de informaţii pentru securitate nu sunt şi nici nu au dreptul să devină propagandiştii unui punct de vedere sau altul. Concepute fiind ca, în numele securităţii naţionale a statelor şi viitorului comun al acestora, să scruteze şi să înlăture necunoscutele din orizonturile spre care se îndreaptă omenirea, aceste servicii sunt, cel mai adesea, mesagerii veştilor pe care nu le aşteptăm.

Scăderea importanţei graniţelor politice şi sporirea rolului societăţilor transnaţionale, care devin, astfel, principalii actori ai globalizării, face ca mediul internaţional de afaceri să devină tot mai concurenţial, iar ţările în tranziţie să fie obligate la satisfacerea unor exigenţe economice pentru care nu au resursele necesare.

Societăţile transnaţionale dispun peste guvernele lumii relocalizarea producţiei şi transferul tehnologiilor, modificînd substanţial pieţele forţei de muncă, gradul de ocupare a populaţiilor, interesul pentru dezvoltarea infrastructurilor, în timp ce statelor nu le mai ramîn decît prea puţine pîrghii pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle faţă de cetăţeni.

În 1913, industriaşul german Walter Rathenau recunoştea: “300 de oameni, care se cunosc între ei personal, conduc destinele Europei şi îşi aleg succesorii”.

În prezent, circa 200 de societăţi comerciale sunt mai puternice decît 150 de ţări la un loc. Aceste societăţi sunt preponderente în 6-7 state al căror scutier este N.A.T.O.

Politicile companiilor transnaţionale închid sute de mii de locuri de munca, situaţie care poate radicaliza mişcările sociale, ţinînd seamă şi de faptul că datoriile familiilor cresc exponenţial anual de trei ori mai mult decît PIB-ul mondial.

Mondializarea produce un impact puternic atît în domeniul economic, cît şi în cel ideologic şi militar.

Domeniul economic este condus de Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului. În numele cultului profitului, această troică a generat hiperfalimente frauduloase, crize monetare, prăbuşiri economice ale unor ţări, numeroase dezastre ecologice. (va urma)