Poveștile îs din viaţă şi viaţa se tipăreşte după nişte adevăruri nu de acum aflate. Conform rînduielii încetăţenite de secole, mama de sînge este bună, iar cea vitregă e rea. Aşa ştiu sumedenii de generaţii care au citit la vremea lor povestea „Cenuşăreasa”, aşa parcă e, nu? Aş fi fericită să pot afirma aici contrariul, însă din păcate nu dispun de exemple, care ar demonstra că e mai bun părintele care a crescut, şi nu cel care a adus pe lume. Poate-o fi pe undeva, eu nu cunosc. Am văzut ceva pe la televizor, dar televizorului nu-i mai cred de foarte mult timp. În schimb ştiu adevăruri din viaţă. Care dor şi macină nervi, de neputinţă şi nedreptate.

Aşa, am auzit recent o povestire despre un caz. O familie: el, ea şi trei copii. Copiii sînt, cum se zice pe la noi, de adunătură. Al lui, al ei şi al treilea făcut împreună. Fata lui a fost luată de la mama ei biologică, pe motivul unor vicii tradiţionale care au distrus şi vor distruge încă multe destine. Nevasta asta nouă la început era pîine de mîncat, bună, atentă, grijulie, pînă cînd şi-a consolidat poziţiile de proaspătă gospodină şi acum îşi arată firea în toată splendoarea. Partea proastă a lucrurilor este că el are o meserie ce îl ţine mai mult pe drumuri, iar ea rămîne de capul ei şi face ce vrea. Fata lui a ajuns într-atît de speriată şi inhibată, după multe avertizări şi ameninţări, că nu-i suflă lui taică-său o vorbă, de frică să nu facă foc în casă. Culmea a fost nu demult, cînd s-a aflat că fetiţa, în vîrstă de 13 ani, a fost bolnavă. Se pare că a fost vorba de-o viroză, dar cu complicaţii – cefalee, vomă, febră. Dar cine ştie, poate nici nu a fost viroză, nu se cunoaşte de vreme ce copila a fost ţinută acasă, tratată cu citramonă (!) şi anunţată că dacă se simte rău, atunci să stea culcată şi să rabde „pentru că este deja mare”. Cenuşăreasa măcar o avea naşă pe Zîna Bună, fata asta chiar dacă ar avea pe cineva apropiat nu poate să divulge starea reală de lucruri, deoarece pe urmă e mai rău. Concret în acest caz ştiu că de situaţie a aflat cineva din rudele lui şi poate s-a întreprinde ceva, deşi nu sînt prea sigură. Pentru că pînă la urmă afirmaţiile unei cucoane răutăcioase şi nesimţite trebuie să fie contrazise de un copil, care în orice moment poate fi acuzat de minciună, fantezii excesive ş.a.

Eu am o colegă, căreia i s-a îmbolnăvit pisica pe care o are în casă de ani buni. Acum femeia a aflat că animalul e bolnav, fiind diagnosticat cu cancer. Se vede că această mare pacoste a secolului n-a ocolit nici animalele. Şi acum amica mea umblă cu mîţa pe la clinici veterinare, cheltuieşte o groază de bani (deşi nu este într-o condiţie materială fenomenal de bună) şi încearcă măcar dacă nu o scapă, cel puţin să-i uşureze suferinţele. Au mai întrebat-o de ce nu o adoarme, cum se practică, şi trebuia să-i vezi ochii: Cum aşa? E suflare pe pămînt, care a ajuns aproape membru de familie! Da poate o salvez!

Înţelegeţi cum se întîmplă – mila şi compasiunea poate da ultimii bani din casă pentru leacuri pentru mîţă. Da, aici, trei zile un copil bolnav a zăcut, lipsit de o elementară atenţie omenească care trebuie să fie firească cel puţin faţă de un copil. Chiar dacă nu e de sînge. Poate n-ar fi atît de gravă situaţia, dacă această mamă vitregă n-ar fi pedagog de meserie.

DEX-ul dă pentru noţiunea „vitreg” aşa explicaţii: 1. (Despre copii sau părinți, determinînd natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sînge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. Or, cei care se gîndesc să-şi refacă familia, unde, ceea ce este deosebit de important, se planifică să se educe copii comuni şi veniţi din cuplurile anterioare trebuie să fie foarte, dar foarte atenţi. Şi să citească DEX-ul dacă n-au citit la timpul lor poveşti. Pentru că din păcate foarte des bunele prinţese şi prinţii generoşi de la început, de cum cad cortinele festive se transformă în zgripţuroaice şi canalii. Vezi şi în dicţionar – ostile şi vrăjmaşe. Iar dicţionarul, spre deosebire de poveste, este o lucrare fundamentală şi temeinică, bazată exclusiv pe argumente.

Lilia GRUBÎI