Despre patriotism, dragoste faţă de ţară, respectarea legilor şi „resurecţia” unionismului în RM

Autor: Mihai CONŢIU

Una dintre cele mai grave greşeli comise de România politică în RM este aceea că a comercializat şi politizat unionismul, deşi prioritar ar fi fost să iniţieze un proiect prin care să-i stimuleze pe moldoveni să-şi iubească sau să-şi slujească din convingere şi credinţă noul lor stat. Nu acest al doilea punct ar fi trebuit să fi fost noima recunoaşterii de către România a independenţei Republicii Moldova? Dacă politrucii de la Bucureşti, începînd cu bolşevicul Ion Iliescu, ar fi procedat astfel, astăzi RM ar fi fost cu adevărat al doilea frate geamăn al României.

Practic, românii au procedat faţă de moldoveni la fel cum au făcut-o ruşii după război, adică au vrut să-i asimileze aproape cu forţa. Nu poţi, peste noapte, să-i impui unei populaţii să-şi schimbe structural conştiinţa apartenenţei etnice. Greşeala a constat şi persistă şi acum în aceea că românii vor să-şi asimileze teritorial o populaţie a cărei identitate le-au decis-o ei. În acest context, este firesc să apară frustrări. Mulţi moldoveni, conştient sau nu, simt că sînt trataţi ca o entitate fără o identitate bine definită, ori tocmai la afirmarea acestei identităţi trebuia să-şi pună umărul România, ca o consecinţă logică a recunoaşterii independenţei RM.

De bine, de rău, moldovenii au rezistat în imperiul ţarist şi cel sovietic şi prin ceea ce ei au decis că se numeşte limba moldovenească. De ce a trebuit ca politrucii români să-i grăbească să renunţe la vechile lor deprinderi din senin? În acest punct, chiar că sînt sigur că trebuie să mă raportez la propria-mi experienţă.

Dubla cetăţenie şi obligaţiile liber asumate

Prin urmare, după cum se ştie, sînt român, am creştere, educaţie şi cultură în interiorul graniţelor României natale, dar sînt şi cetăţean al RM. În această dublă ipostază, nu am confuzii, ci sentimente, opţiuni estetice şi raţionamente mature. Dragostea de ţară sau desueta formulă „sînt mîndru că sînt român” sînt două noţiuni abstracte. Ele se manifestă în felurite chipuri. Ţara ţi-o iubeşti fără s-o mărturiseşti, căci este în tine, cu tot ceea ce cuprinde – familia, meleagul natal, amintirile etc. Eşti mîndru de ţara ta, atunci cînd eşti acasă sau în surghiun, cînd aceasta triumfă prin ceva printre toate naţiunile lumii – politică strălucitoare, cuceriri ştiinţifice, cultură, sport etc.

Fiind cetăţean conştient, din toate acestea decurge şi un patriotism manifestat şi prin respectarea necondiţionată a legilor şi Constituţiei ţării tale, indiferent că îţi plac sau nu. Nu îmi place Constituţia republicană a României şi nu am votat pentru ea, dar o respect cu sfinţenie pentru că a fost adoptată de către majoritatea concetăţenilor mei. Sînt poate şi legi care mi se par strîmbe, dar le respect cu stricteţe pentru că sînt adversarul nihilismului şi al liberului arbitru.

Ca cetăţean şi al RM, nu sînt obligat să iubesc această ţară mai mult decît România natală din sînge, dar am jurat să-i respect Constituţia, legile, să nu uneltesc împotriva interesului naţional şi tot ce derivă din toate acestea. Din această perspectivă, am conştiinţa datoriei împlinite faţă de ambele ţări ale căror cetăţenii le deţin. Tocmai din aceste motivaţii bine definite derivă şi instinctul meu critic, de jurnalist, faţă de nelegiuirile politicienilor şi jefuitorilor de ţară, dar mai cu seamă faţă de cei care atentează, într-un fel sau altul, la libertatea şi independenţa ţărilor cărora le sînt cetăţean. Faţă de România nu a fost nevoie să depun jurămînt de credinţă pentru că m-am născut cu el în sînge, dar faţă de RM DA!

Unionismul distructiv, un sabotaj major la adresa lui Iohannis

„Pentru moment, chestiunea previzibilă nu este unirea, ci este apropierea celor două ţări şi atragerea Republicii Moldova către cadrele Uniunii Europene”, scrie istoricul român Lucian Boia. Bucureştiul, însă, s-a încăpăţînat în a stimula ofensiva unionistă, în detrimentul apropierii RM de UE.

În ultimii şase ani, influenţa politicii şi administraţiei româneşti în RM este bine resimţită. Ex-preşedintele român Traian Băsescu este cel care a accelerat şi stimulat cel mai mult isterizarea unionismului în RM. Acum o face nu din postura de preşedinte de ţară, ci din aceea de… „culegători de voturi” pentru supravieţuirea lui politică. Sigur că este puternic susţinut şi de structuri secrete paralele cu politica oficială a statului român.

Preşedintele Klaus Iohannis este destul de rezervat atunci cînd se pune problema unirii celor două state. Tocmai această atitudine s-ar putea transforma într-unul din motivele pentru care ar putea fi învins de SISTEM, aşa cum i s-a întîmplat şi fostului preşedinte român Emil Constantinescu.

Afacerea politico-financiară cu unionismul este prea veche. S-au investit în ea sume copleşitoare, sînt implicaţi mulţi politicieni, agenţi secreţi, oameni de afaceri, de cultură, din biserică etc., dispune de o arie de cuprindere care depăşeşte graniţele celor două ţări, implică jocuri geostrategice regionale serioase şi multe altele. Practic avem de-a face cu un întreg SISTEM. Nimănui din cei implicaţi nu-i convine ca SISTEMUL acesta să dispară deoarece asta ar presupune răspunderi penale extrem de grave şi extinse.

Anume acest SISTEM patronat şi acum de Băsescu a sabotat orice şansă proeuropeană a RM. SISTEMUL acesta este cel care a guvernat, în realitate, în RM pe perioada ultimilor şase ani. Notam mai devreme că influenţa politicii şi administraţiei româneşti în RM a fost şi este bine resimţită în toată această perioadă. Este omniprezentă – în Preşedinţie, Guvern, Parlament, SIS, Armată, Educaţie, Poliţie, Curtea Constituţională, Procuratură etc., inclusiv în combinaţiile de tip mafiot, la nivel instituţional şi de stat.

Liota de consilieri din România de pe la partidele de aici, ministere etc. nu a fost preocupată de consilierea de tip european a responsabililor moldoveni, ci de convertirea acestora la ideea unionistă, la convingerea lor că sînt români, vorbesc limba română şi fac parte din Istoria Românilor. Pe români nu i-au interesat o guvernare moldovenească în legalitate, iar asta din cauza stupidei şi periculoasei satisfacţii că deţin control informaţional în RM. Pe acest fundal, mafia frăţească moldo-română îşi vedea şi de afacerile ei obscure şi profitabile.

Faptele demonstrează că SISTEMULUI nu i-a convenit ca RM să se europenizeze şi a avut grijă să saboteze acest proces din mai multe motive. O RM europeană ar fi însemnat o RM independentă, liberă să-şi croiască destinul aşa cum doreşte. În acest context, este lesne de priceput că unionismul ar fi devenit ceva inutil, învechit şi lipsit de orice conţinut într-o Europă în care, independent de autoritarismul Bruxellesului, naţiunile nu vor renunţa niciodată la propria istorie, iar RM, astfel, îşi contura propria istorie distinctă.

Totodată, SISTEMULUI nu i-a convenit europenizarea RM întrucît pentru membrii lui această ţară este un Paradis fiscal, un Paradis protejat prin „legi convenabile” de către guvernanţii locali susţinuţi de români. Unde dacă nu în RM se poate adăposti SISTEMUL de DNA din România?

Întrebarea care se pune este: îl va învinge SISTEMUL pe Iohannis sau va fi invers?

Tot acest SISTEM este şi cel care a decis eliminarea din politică şi încarcerarea lui Vlad Filat, dar despre aceasta şi altele ne vom ocupa în numărul următor. Aşadar, va urma!