„Băsescu, SRI şi SIE au băgat o groază de bani în campanii pro-unioniste în RM fără niciun rezultat”

Autor: Mihai CONŢIU

De-a lungul anilor, am tot scris despre nocivitatea unionismului întreţinut, cultivat şi finanţat de către o serie de structuri româneşti. Am fost atacat cu cele mai cumplite brutalităţi de către „beneficiarii unionismului”, iar asta se mai întîmplă şi astăzi. Cu timpul, însă, în spaţiul public românesc, în primul rînd, au apărut voci autorizate care mă confirmă. Mă refer la istorici, analişti politici, jurnalişti şi politicieni de prestigiu. Aceştia au evitat să se lasă pradă unui pseudo-sentimentalism nostalgic după România Mare, preferînd să analizeze cu obiectivitate, cu realism ideea de unire a României cu Republica Moldova.

În primul rînd, contestatarii mei moldoveni sînt atît de înverşunaţi din cauză că sînt român, am trăit ani buni în RM, cunosc şi trăiesc realităţile obiective de aici şi, deci, reuşesc să identific impostura din spatele unionismului. Pe cei mai mulţi îi deranjează că am o bună cunoaştere despre „profitabilitatea unionismului”, iar asta nu în sensul izbînzii acestui obiectiv, ci în cel meschin, în care acest curent a devenit o profesie retribuibilă. Banii au venit şi vin întotdeauna din România, iar aceştia sînt împărţiţi „frăţeşte” între furnizorul român şi beneficiarul moldovean.

Eşecul proeuropean al RM nu aparţine guvernanţilor de la Chişinău, ci României, iar despre asta vom începe să vorbim în articolul următor. Pînă atunci, însă, pentru ca afirmaţiile pe care le voi face să fie cît mai bine conturate, vă oferim cîteva constatări a doar doi istorici cu autoritate, privitoare la România şi Republica Moldova. Este vorba despre profesorul universitar Lucian Boia şi istoricul clujean Ionuţ Ţene.

Ca o paranteză, raportîndu-ne la Istoria care ne interesează, îmi expun convingerea că, în materie de autoritate, aceşti doi istorici fac cu mult mai mult decît toată tagma istoricilor moldoveni care sînt adepţii unirii celor două ţări. Cu cîtă seriozitate poţi să-l tratezi pe „istoricul unionist moldovean” care, pînă mai ieri, preda Istoria URSS şi le vorbea studenţilor moldo-sovietici despre ocupaţia burghezo-moşierească a românilor din perioada interbelică? Nici mai tinerii istorici moldoveni, cei necontaminaţi de „sovietism educaţional”, nu au credibilitate. Unionismul lor este o modă, o sursă de finanţare a unor editări de carte în domeniu, iar argumentele lor istorice sînt marcate de calapodul istorico-ideologic sovietic al părinţilor lor. Demagogie, lirism, elan revoluţionar desuet, de tip paşoptist, legende ridicole şi multe fracturări „convenabile” ale adevărurilor istorice!!!

„Republica Moldova nu e exact Basarabia”

În urmă cu ceva timp, istoricul şi profesorul Lucian Boia a declarat la Tîrgul de Carte de la Frankfurt, pentru Europa Liberă, cîteva consideraţii destul de provocatoare pentru adepţii unionismului:

„Moldovenii sînt pe cale să-şi contureze o naţiune proprie. Eu cred că, totuși, Republica Moldova se află într-o poziție aparte față de România. Sigur că trebuie făcut tot ceea ce se poate face pentru o apropiere culturală și pe alte planuri, dar nu cred că românii ar trebui să fie obsedați – și poate că nici nu sînt chiar atît de preocupați – de problema unei uniri efective. Dacă ar fi să dau un exemplu similar, Austria a devenit la un moment dat altceva decît Germania. Inițial, era membru al Imperiului German, al statului german, iar acum este o altă națiune. Eu cred că ei sînt totuși pe cale să-și contureze o națiune moldovenească proprie, apropiată în foarte multe privințe de România, dar care nu e obligatoriu să fuzioneze cu națiunea română și cu statul român.”

Tot Lucian Boia, în cartea „Cum s-a românizat România”, notează: „Problema cu Basarabia este că ea nu a participat decît în prea mică măsură – n-a avut cum să participe – la procesul de formare a naţiunii române, de-a lungul secolului XIX-lea”. Cu toate că românizarea a fost unul dintre cele mai mari succese ale românilor, aceştia au pierdut, totuşi, un pariu important: Republica Moldova. Aşa cum se înfăţişează lucrurile în prezent, apropierea, cu totul firească, dintre cele două ţări nu pare să se îndrepte spre o fuziune. Republica Moldova de astăzi nu este acelaşi lucru cu România de astăzi”. Acelaşi Lucian Boia:

„România a intrat în Primul Război Mondial nu pentru Basarabia, fiind aliată cu Rusia, a intrat pentru Transilvania şi Bucovina, pînă la urmă lucrurile au evoluat de aşa natură încît i-a revenit României şi Basarabia. Deosebirile erau deja destul de mari între Basarabia şi România, mai mari decît între România şi Transilvania, fiindcă acolo se exercitase politica ţaristă, foarte strictă. Fapt este că au fost probleme destul de delicate şi în perioada interbelică. În prezent, Basarabia care nu mai există, Republica Moldova nu e exact Basarabia, îi lipseşte şi Sudul, şi Nordul, în schimb a primit acest cadou otrăvit dincolo de Nistru, e altă ţară ca frontiere, e altă ţară prin comparaţie cu România şi prin compoziţia ei etnică şi prin orientările ei culturale, prin mentalităţi, ideologii. Pentru moment, chestiunea previzibilă nu este unirea, ci este apropierea celor două ţări şi atragerea Republicii Moldova către cadrele Uniunii Europene.”

„Cred că pe filiera asta serviciile române au mai sifonat ceva bani pe la Chişinău”

La rîndu-i, într-un material intitulat „Lucian Boia: „Moldovenii sînt pe cale să-şi contureze o naţiune proprie”. O fi adevărat!”, printre altele, istoricul Ionuţ Ţene a scris: „…Anii au trecut şi am avut zeci de colegi de la facultate şi prieteni din Basarabia. De la început dincolo de discursul lor unionist mi s-a părut ciudat că între ei şi în căminele din Haşdeu vorbeau ruseşte, că vizionau canalele TV ruseşti acasă în cămine sau în cartierele Mănăştur sau Gheorgheni. Am văzut la mulţi dintre ei, chiar dacă au studiat în România, cu burse plătite integral de statul român, un patriotism moldovenesc şi o empatie spre Rusia şi limba rusă. Moldovenii admiră enorm de mult cultura rusă, pe care o privesc venind spre ei ca o lumină spirituală superioară.

Mi-am pus întrebarea că, dacă absolvenţii basarabeni de liceu sau facultate, master şi doctorate în România totuşi acasă vorbesc rusa, privesc la filme ruse netitrate şi au o simpatie faţă de Moscova, atunci cum gîndesc şi trăiesc cultural milioanele de moldoveni din Basarabia?

Am fost (…) într-o vizită oficială în Republica Moldova şi am văzut deja un stat clar conturat cu instituţiile sale solide, cu administraţie raională, parlamentară şi prezidenţială proprie. (…) Toţi moldovenii îmi vorbeau frumos şi cu simpatie de Rusia văzută ca un frate mai mare. Mulţi dintre patrioţii moldoveni din politică, după ce şi-au şcolit odraslele pe banii statului român la Bucureşti, i-au trimis apoi la doctorate pe la Moscova şi mulţi dintre ei lucrează în companii ruseşti din Federaţia Rusă. Să fim sinceri, deja în Republica Moldova există la autorităţile centrale şi locale un dublu limbaj: cînd se întîlnesc cu ruşii, le spun că ei sînt fraţii mai mici şi că au nevoie de gaz sau petrol mai ieftin, cînd se întîlnesc cu românii le reamintesc că îl citesc pe Eminescu, dar au nevoie de mai mulţi bani pentru bursele copiilor basarabeni şi bani pentru ajutorul de stat frăţesc la Chişinău.

E dureros ce spun, dar perfect adevărat. (…) Pe de altă parte, Băsescu, SRI şi SIE au băgat o groază de bani în campanii pro-unioniste în Republica Moldova aproape fără niciun rezultat. Cu lozinci, pancarte şi grafiti lipite pe toate gardurile: „Basarabia, pămînt românesc!” nu va fi nici o unire. Cred că pe filiera asta serviciile române au mai sifonat ceva bani pe la Chişinău. Cred că a fost mai degrabă o diversiune politică internă ca Băsescu să mai păcălească românii oneşti şi să cîştige ceva voturi pe tema asta. (…)

Serviciile noastre au băgat o groază de bani în revoluţia din 7 Aprilie pentru ca pro-românii să se declare moldoveni şi limba de stat să fie tot cea moldovenească. Nu văd pe preşedinţii, parlamentarii, premierii, miniştrii, ambasadorii, prefecţii de la Chişinău să renunţe de bună voie la privilegiile lor statale pentru a deveni consilieri locali, judeţeni sau deputaţi la Bucureşti. (…)

Din păcate, istoricul Lucian Boia are dreptate, se naşte o identitate naţională proprie dincolo de Prut, înfrăţită cu poporul român, dar nu unită, similară austriecilor cu germanii. (…) Cu cît vor trece anii, cu o Moldovă independentă, cu atît va fi mai iluzorie unirea. Moldovenii se vor trezi ca un popor cu o istorie şi statalitate proprie şi vor privi apoi cu jind la mormîntul lui Ştefan cel Mare, sub amabila oblăduire a Kremlinului. Apropo, cînd m-am întors cu cursa de Chişinău-Cluj, deşi autocarul era plin ochi de studenţi basarabeni, care studiau în România pe banii bugetului de stat român, absolut toţi au cerut să vizioneze pe drum DVD-uri numai filme ruseşti netitrate, nu româneşti sau americane. Singurul, care nu înţelegea limba rusă din autocar, era subsemnatul.” (va urma)