ELVEȚIA: NUMĂRUL STRĂINILOR VENIȚI PENTRU SINUCIDERE ASISTATĂ S-A DUBLAT ÎNTRE 2009 ȘI 2012 (STUDIU)

Numărul cetățenilor străini care merg în Elveția pentru sinucidere asistată s-a dublat între 2009 și 2012, germanii și britanicii fiind în fruntea listei, arată un studiu publicat Joi în revista Journal of Medical Ethics.

Elveția este una din puținele țări din lume care permite sinuciderea asistată dacă aceasta nu are la bază un scop „egoist”. Ajutorul este acordat indirect, de exemplu prin procurarea de medicamente care permit unei persoane să-și pună capăt zilelor, relatează AFP.

Analizînd datele institutului medico-legal din Zurich, cercetători elvețieni și britanici au aflat că 611 cetățeni străini din 31 de țări au beneficiat în Elveția de asistență la sinucidere între 2008 și 2012. Dintre aceștia, 268 au fost germani, 126 britanici, 66 francezi, 44 italieni, 21 americani, 14 austrieci și 12 canadieni.

După o scădere în 2008 și 2009, numărul total de sinucideri asistate comise de străini în Elveția s-a dublat între 2009 și 2012.

Decesele sunt provocate prin ingerare de pentobarbital de sodiu – folosit și în eutanasierea veterinară –, cu excepția a patru persoane care au inhalat heliu, metodă care a declanșat o vie emoție în Elveția în 2008, fiind considerată prea lungă și prea dureroasă.

Printre motivele invocate de cei care optează pentru sinucidere asistată se numără problemele neurologice (aproape jumătate din cazuri), urmate de cancere și afecțiuni reumatismale. O treime din cei care se prezintă pentru o astfel de procedură sufereau de mai multe boli. Vîrsta celor care apelează la această metodă a fost cuprinsă între 23 și 97 de ani, media fiind de 69 de ani.

Autorii studiului menționează că dezvoltarea „turismului morții” în Elveția a declanșat o vie dezbatere în țările limitrofe, unele intenționînd să își modifice legislația. „Marele public își dă seama încet-încet că este jenant – din punct de vedere intelectul, dar și moral – să lași o altă țară să-ți rezolve o problemă neplăcută', este de părere Charles Foster de la Universitatea Oxford, unul din autorii studiului.

Lelia Bretan