Istoria umană este plină de măceluri zilnice în numele religiei și al democrației

Mihai CONȚIU

În întreaga istorie a civilizației umane, nu a existat nici măcar o singură zi de pace pe întreg Pămîntul. La început au fost crime comise de către primii invadatori împotriva altor regiuni, triburi ori State pentru a le subjuga. Atunci erau invocați Zeii războiului, dar și alții. Instituționalizarea religiei trebuia să aibă menirea aducerii unei păci nesfîrșite pe întreg Pămîntul, dar nu a fost să fie așa. Odată cu apariția politicienilor, încă din Antichitate, omul a devenit robul a doi stăpîni tiranici – religia și politicienii! Interesul dominant și dintotdeauna al bisericilor de tot felul și al politicienilor a fost acela de a ține omul în ignoranță pentru a fi stăpînit și manipulat.

Preoții și predicatorii subjugă ființa umană ignorantă cu promisiunea unei iluzorii fericiri în Viața de Apoi, iar asta ca o compensație a patimilor pămîntești inevitabile pe care trebuie să le rabde în frică și credință față de Dumnezeu.

Religiile spun că ”oamenii nu trebuie să tînjească după bucurii lumești deșarte”, să trăiască în credință și modestie. Păi atunci de ce se nasc oamenii – nu ca să se bucure de o viață liberă, tihnită și neîngrădită de restricții față de tot ceea ce le oferă din belșug viața? De ce oamenii trebuie să trăiască în smerenie și simplitate absolută în timp ce preoții și bisericile se scaldă în opulență?

Ar mai exista săraci pe această planetă dacă banii cu care s-au ridicat și se construiesc milioane de catedrale, biserici și alte lăcașe ar fi fost dăruiți celor nevoiași? Oare Dumnezeu nu poate auzi rugăciunile oamenilor adresate exclusiv sub Cerul liber, ci numai din adăposturile somptuoase și aurite ale catedralelor și bisericilor? Cît de bogat material a fost Iisus și cîte biserici a cerut să-i fie construite, Lui și Tatălui Său?

Au făcut religiile omul mai bun încă de la începuturi? Au oprit războaie, torturi, crime, violuri, minciuna, invidia, lăcomia și hoția în vreo Țară din lume? Nu! În schimb, de-a lungul istoriei, milioane și milioane de oameni au fost torturați și uciși în numele lui Dumnezeu, au existat războaie religioase declanșate de către căpeteniile bisericilor, iar toate acestea în numele afirmării supremației divine a Dumnezeului asumat și convenit de fiecare parte beligerantă.

Biserica, de-a lungul istoriei, a reușit să ”perfecționeze” evolutiv Răul uman, nu să-l stîrpească. Este suficient să vedem care-i rolul criminal al Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul declanșat de către Vladimir Putin în Ucraina. Există milioane de ruși care chiar cred în ”Dumnezeul ortodox rus” și în cuvîntul ”propovăduitor-criminal” al Patriarhului Kiril. Binecuvîntînd războiul, în numele lui Dumnezeu și al milioanelor de credincioși ruși, Patriarhul Kiril i-a transformat pe absolut toți credincioșii lui în complici la crime umanitare săvîrșite în Ucraina.

Spre deosebire de preoți și biserică, politicienii, în numele democrației, nu promit oamenilor ”fericire în Viața de Apoi”, ci ”bunăstare și fericire” după ce îi vor vota. Spre deosebire de preoți și biserică, politicienii reușesc să ofere oamenilor o viață relativ prosperă și tihnită, dar asta mai cu seamă acolo unde Dumnezeul predicatorilor ori al preoților nu are prea mare influență din pricina inexistenței unei ignoranțe populare majoritare. Un exemplu la îndemînă sunt Țările nordice europene.

La felul în care evoluează acum politica la nivelul întregului Occident democratic, suntem tentați să credem că sistemul democratic în sine are nevoie de reforme absolut structurale la fel ca și Biserica. Eșecul acestui sistem este din ce în ce mai vizibil în chiar Țări cu o civilizație avansată.

”Democrație este atunci cînd prostul stă lîngă un geniu de la egal la egal”, spunea, pare-mi-se, Petre Țuțea, dar democrație e și atunci cînd votul unui idiot, al unui analfabet ori al unui hoț este egal cu cel al unui intelectual, economist ori filosof. În democrație, votul majoritar decide, însă, după cum se știe, masa de idioți este întotdeauna majoritară. Tolstoi, de pildă, spunea că 99% dintre pămînteni sunt idioți; Schopenhauer, ceva mai tolerant, credea că idioții reprezintă un procent de 60%.

La fel cum în Țări deprinse cu totalitarismul, înapoierea socială și sărăcia, așa cum e Rusia, unde apar permanent noi dictatori, și în Statele cu democrații puternice și îndelung exersate apar țicniți radicali și cu vădite instincte autoritariste care vor să răstoarne întreaga ordine mondială, nu doar sistemul democratic – cazul lui Donald Trump în SUA. Tot o consecință a votului democratic este și Viktor Orban al Ungariei, ca să nu mai vorbim despre alții!

Se zice despre democrație că este un rău necesar deoarece nu a fost născocit un alt sistem politic apt s-o înlocuiască. Democrația tradițională puternică și bine protejată de legi, așa cum este cea din SUA, Japonia și alte State europene, se apropie de un eșec teribil tocmai din cauza libertății unor minorități de a nega și trece la index adevăruri științifice incontestabile.

Aici ne referim la ”corectitudinea politică”, sub presiunea căreia Guvernele rescriu istorii, interzic majorităților să-și cultive tradițiile și să afirme public realități științifice și culturale ”pentru a nu incomoda o anumită minoritate”, care astfel vrea să devină dominantă la scară planetară.

Despre ce fel de democrație pură putem vorbi atîta timp cît poporul nu deține niciodată puterea în mod real. Puterea autentică aparține celor care decid cine trebuie să candideze în alegeri, cine să candideze la funcția de premier, președinte etc., poporului rămînîndu-i doar iluzia că deține puterea. Niciodată cei aleși în frunte nu sunt o opțiune a majorității reale a cetățenilor.

”Democrația este un rău necesar deoarece nu a fost născocit un alt sistem politic apt s-o înlocuiască”…! Dar de ce trebuie ca democrația să fie înlocuită cu un nou sistem politic și nu cu echipe specializate de sociologi, economiști, finanțiști, militari profesioniști în domeniu, profesori, filosofi sociali, medici, agronomi, fizicieni, chimiști etc.?

Să nu mai existe nici un partid politic, ci doar echipe de specialiști recunoscuți în toate domeniile sociale, care să fie bine salarizați și cărora munca să le fie monitorizată de o comisie națională, cu asistență academică internațională. Șefii acestor echipe să fie membrii unei Comisii care să substituie Guvernul politic, asistenții lor să fie tineri studenți sau absolvenți în domeniu, iar șeful Statului să fie unul dintre cei mai reputați savanți la scară internațională.

Eșecul planetar al religiei și al democrației devine din ce în ce mai evident, mai agresiv și periculos pentru existența raselor umane, a căror existență e negată democratic de ”corectitudinea politică”, un eșec primejdios, mă rog, pentru întreaga umanitate!