Bîlci, sau reformă made in Moldova

De ceva timp se întîmplă ceva cu mintea moldoveanului. Chiar dacă știu că e sarea presărată pe rană, dar… PMA este populată de corturi ale protestatarilor dintr-o platformă, Președinția și Parlamentul înconjurate de alte corturi, ceva mai colorate la fațadă și în esență, dojeniri oficiale la Bruxelles, în plină ședință a Europarlamentului, stare de adormire a cetățenilor care nu mai vor și poate că nici nu mai știu cum să se trezească… țara, putem spune, la margine de prăpastie și la margine de existență.

Dar se pare că s-a găsit salvarea pentru toate relele! Așa cum și se aștepta, aceasta trebuie să vină din partea oamenilor de știință, căci ei sînt cei care trebuie să gîndească și să creeze pentru binele societății. Parcă logica e bună… dacă nu ar fi pusă în funcțiune de un prim ministru interimar si cu totală ignoranță a stării de facto în domeniu. Deci, salvarea statului, după părerea medicului țării, e în… reformarea sistemului cercetării și inovării din Moldova.

Și cum să reformezi ceea ce e deja în proces de discuție cu toate părțile implicate în acest sistem departe de a fi simplu și departe de a fi ușor de gestionat, păstrat, dezvoltat, consolidat, astfel încît să aducă numai beneficii? Evident, prin crearea unui grup de lucru din care să facă parte, clar lucru, și actorii importanți din domeniu – conducerea Academiei de Științe a Moldovei, rectorii celor mai importante universități din republică, reprezentanți ai ministerelor Educației, Economiei, Finanțelor, Sănătății și Agriculturii și Industriei Alimentare… Parcă iar e bine, dacă nu ar fi același capăt de dubiu și suspiciune, care mereu se strecoară în mintea moldoveanului, mai ales cînd e vorba de fapte și intenții declarate nobile de însușii prim ministrul țării. Apropo, să precizăm – dl Brega de la bun început s-a declarat foarte convins și perseverent în intenția dînsului de a-i pune la aceeași masă pe toți cei responsabili de știință, ca să realizeze în final acea reformă a sistemului științei, ”nu pentru mine, că nu o faceți pentru mine, ci pentru dumneavoastră, cei care faceți știință”.

Deci, iată că îl avem în fruntea comisiei pe un viceministru care o fi avînd cumva și ceva noțiuni despre știință și un plan de acțiuni declarat, dar și unul de rezervă – că de ce nu ar exista un plan de rezervă, totdeauna e bine să fie unul – planul B!

Mai ales că, așa cum declarase dl prim ministru la o ședință cam în aceeași componență, Academia de Științe și rectorii tot s-au chinuit ei ultimii vreo cîțiva ani și au făcut ca și iapa cu măgarul din care a ieșit un catîr (cine o fi iapa, cine, măgarul… rămîne de intuit, căci așa cum se știe, iapa poate și să lucreze, măgarul știe să facă și Ia-ia… dar rezultatul, tot catîr rămîne). Era atunci, sărmanul prim ministru tare indignat că AȘM îi transmise foarte tîrziu în ajun ultimele propuneri referitoare la modificările Codului cu privință la știință și inovare și se trezise dis-de-dimineață ca să citească acest document, astfel nesatisfăcîndu-și pofta de somn….

S-a produs o ședință la guvern în care au fost iar invitați cei mai de seamă capi ai științei din țară, ca să prezinte într-un final ce vor și la ce consens au ajuns, în urma nenumăratelor întîlniri și discuții atît ei intre ei, cît și în cadrul ședințelor oficiale, cu participarea celor mai mari, dar și a celor mai mici, așa că să fie toți auziți si să se creeze o propunere cu adevărat sustenabilă, ce va urma să susțină dezvoltarea științei naționale în următorii, nu 1-2, ci mult mai mulți ani

La care președintele Academiei, membru al Guvernului și responsabil, prin lege, de promovarea unor asemenea modificări, află că… nu este el cel chiar responsabil de știință, și nici rectorii nu au prea mare treabă cu acest domenii. Cei mai versați în ale sistemului cercetării și inovării sînt… noul ministru al educației precum și ceva mai vechiul viceministru al economiei, care declară planul B, fiindcă nu prea vor să se producă planul A.

Planul B a fost enunțat ad hoc, ca în caz de război, și rămîne să fie un secret nedivulgat, căci de la o săptămînă deja de la momentul anunțării și asigurărilor sincere că acesta va fi difuzat conducătorilor de instituții în știința, ei, și academia de științe, și universitățile, rămîn deocamdată în așteptare…

Este indiscutabil faptul că se joacă o farsă în care se vor atrași și oamenii de știință, se organizează un bîlci, la care sînt chemați, pe nevăzute, și rectorii universităților, se camuflează o intenție de dictatură care vrea să pedepsească pe cineva și astea toate… într-un interimat chipurile provizoriu… dar cine știe… Moldova, capabilă de toate minunile din univers, poate înghiți și un Guvern continuu provizoriu, în care fiecare face ce-i place mai mult și caută să se manifeste cumva, fără să-i pese de consecințe.

Cercetătorii vor stabilitate. De altfel, ca și întreaga țară, ca orice cetățean și muritor de rînd al poporului. Oamenii de știință vor reforme sustenabile pe care să le discute cu un Guvern în deplinătatea atribuțiilor sale, cu toată legea de partea lui și care conștientizează legătura dintre trecut-prezent și viitor la fel de bine ca pe cea dintre cauză și efect, care nu demonstrează nici amoralitate și nici cinism față de membrii societății, de orice nivel ar fi ei.

Efectele reformei științei, în funcție de varianta care va fi promovată pot fi benefice întregii societăți sau se pot transforma în urmări grave în perioada de timp apropiată. În situația actuală, cu astfel de miniștri și prim ministru, e greu de spus ce se poate întîmpla și la ce se poate aștepta cercetarea națională. E greu de prevăzut care va fi soarta instituțiilor ramurale și e și mai nesigură situația cercetării în universități, finanțarea acesteia, chiar dacă este susținută prin vorbe și declarații.

Convingerea care s-a înscăunat în minte este că actualii miniștri ai Educației și Economiei, susținuți de Prim ministrul în exercițiu nu vor altceva decît ciopîrțirea Academiei și… beneficii materiale de pe urma dispariției ei fizice… mai sînt proprietăți, mai sînt terenuri de invidiat, mai sînt echipamente pe care probabil că cineva le dorește a utiliza în interes personal. E o iluzie că vor cîștiga universitățile sau va cîștiga societatea, ori vor avea de cîștigat viitorii cercetători care vor dori să facă știință… Praf și pulbere va fi… așa, în spiritul tradițional al moldoveanului care unul distruge și celălalt suportă.

Corneliu GANDRABUR