Astăzi, 19 decembrie, creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc pe Sfîntul Nicolae. Sărbătoarea Sfîntului Nicolae este cinstită de de două ori pe an. Sărbătoarea Sfîntul Nicolae „de iarnă", cum i se mai spune în popor, se sărbătoreşte la 19 decembrie, iar la 22 mai se sărbătoreşte Sfîntul Nicolae „de vară".

Denumirea populară a sărbătorii Sfîntul Neculai, cu variantele Neculae, Nicolai, făcătorul de minuni în calendarul creștin ortodox sărbătorită la 6/19 decembrie se numeşte Sfîntul Ierarh Nicolae. Sf. Nicolae îi sînt atribuite calități, funcții, greu de determinat cărei epoci aparţin - celei păgîne ori creștine.

După cum au constatat cercetătorii, Sf. Nicolae este un personaj precreștin, mitic, datele despre viața și minunile căruia au fost luate din biografia altui sfînt, mai vechi - Nicolae din Pinar. Din epoca păgînă provin următoarele calități și funcții ale Sf. Nicolae, conform tradițiilor populare: unii își imaginează că Sf. Nicolae dirijează soarele, urmărește ca acesta să nu ardă pămîntul, ci să-l lumineze și să-l încălzească la timp și în măsura cuvenită. În această acțiune de mare răspundere Sf. Nicolae este ajutat de Sf. Toader, care, pe nouă cai călare, îndreaptă soarele pe drumul care trebuie.

Se mai spune, că Sf. Nicolae aduce iarna prin părțile noastre. Data de 6/19 decembrie este ultima sărbătoare de la sfîrșitul toamnei /după Pocroave, Paraschiva, Simedru, Andrei, cînd se consideră că începe iarna. Sfîntul Nicolae este acel bătrîn, cu barbă albă, care trebuie să aducă de ziua sa zăpada, e un fel de patron al iernii, o divinitate a naturii, ajutător al gospodăriilor, un sfînt bogat, dătător de noroc pentru fetele sărace precum și tare milostiv, blînd și bun cu toți cei necăjiți. Este milostiv cu cei săraci, îi ajuta atît pe acei ce i se adresează, cît și pe cei nu îndrăznesc să o facă. Astfel, el i-a ajutat unui tată, care din cauza sărăciei era gata să dea spre desfrînare cele trei fete ale sale. Sfîntul Nicolae în mod tainic i-a aruncat pe fereastră trei pungi cu galbeni. Tatăl, avînd banii și mulțumind lui Dumnezeu și-a căsătorit fiicele cu ajutorul lor.

Viața lui a continuat să fie plină de milostenii, de post și rugăciune, de smerenie și blîndețe, mai fiind și mare făcător de minuni. Mulți bolnavi a vindecat cu rugăciunile sale.

Pentru moldoveni, dar și pentru alte popoare europene și nu numai, Sf. Nicolae a devenit o parte a chipului, care patronează sărbătoarea principală din toiul iernii – Nașterea Domnului. Este vorba de Moș Crăciun. În sensul acesta este elocvent faptul, că în unele țări omologul lui, Moș Crăciun se numește Santa Klaus (din lat. Sanctus Nicolaus - Sf. Nicolae). Sf. Nicolae îi sînt atribuite mai puține calități de acest fel pe la noi, ținîndu-se de vechiul cult al strămoșilor noştri, la alte popoare balcanice, însă, aceste tradiţii sînt mai bogate.

În popor se zice că de la Sf. Nicolae ziua începe să se mărească cîte puțin. „La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cît se sucește puiu-n găoace”.

În calendarul popular Sf. Nicolae este patronul celor care călătoresc pe ape, stăpîn peste ape, călăuză și sprijin pentru toţi acei care și-au legat viața de apă. În timp, sfîntul a ajuns să fie considerat patronul soldaților aflați în război, al corăbierilor, iar mai tîrziu al marinarilor.

Sfîntul Nicolae este acela, care aduce daruri copiilor și le pune în ciorapi sau în ghetuţe. Pe vremuri dărnicia moșului era asociată obligatoriu cu dreptatea. Această imagine are ca punct de plecare milostenia sfîntului în raport cu săracii, văduvele, orfanii. Pe timpuri și pedeapsa, aplicată cu blîndețe și dreptate, era percepută ca un dar. De altfel, se pare că altădată sfîntul nostru era mai darnic cu pedepsele decît cu darurile. În acest sens, poate fi invocată și tradiția creștină care ne spune că, Sf. Nicolae îi bătea cu nuiaua peste mîini pe cei care se abăteau de la credință. Aceasta ar fi explicația obiceiului pedepsirii copiilor neascultători cu nuielușa, lăsată de Moș Nicolae în încălțămintea celor neascultători în seara de 5/18 decembrie.

În acest context, nu e de mirare, că numeroase perechi, care se cununau își alegeau ca patron al gospodăriilor pe Sf. Nicolae. De altfel, icoana sa era păstrată adesea ca o adevărată amuletă. Toate acestea ne arată ceea ce a fost Moș Nicolae în obiceiurile și credințele noastre, care sînt păstrate cu sfințenie și astăzi. Sărbătoarea Sf. Nicolae este cinstită de numeroși creștini ce-i poartă numele. În Moldova sînt numeroase biserici cu hramul Sf. Nicolae.

Sursa: moldovenii.md