O mare bătaie de cap pentru Guvern

La prima vedere, nu-i chiar atît de rău cu locurile de muncă în Republica Moldova. Ultimele date oficiale arată că, anul trecut, populaţia ocupată, adică numărul cetăţenilor ţării noastre care au de lucru, a crescut cu 2,4 procente, atingînd cifra de 1 milion 156,5 mii de persoane. Deci, ar reieşi că s-au creat 9,7 mii de locui noi de muncă. Numărul şomerilor a scăzut cu 22,1 persoane, rata şomajului coborînd la 4,1 procente faţă de 5,9 procente, acum un an. Uniunea Europeană, unde numărul oamenilor rămaşi fără loc de muncă reprezintă cam 12 procente din populaţie, poate doar visa la o asemenea rată mică a şomajului.

Dar, dacă căutăm să mai insistăm ce se află după aceste două cifre care stau la vedere, atunci te cam strînge din spate. Să ne amintim că Guvernul RM a adoptat un plan de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă pe anul 2013, care prevedea angajarea în cîmpul muncii a 13 mii de persoane. A fost atins acest obiectiv? Nici 10 mii de locuri de muncă nu s-a reuşit să se înfiinţeze, după cum vorbesc datele statistice oficiale. Rezultă că ratarea planului de acţiuni pentru ocuparea forţei de muncă reprezintă una dintre principalele insuccese ale Executivului nostru din anul trecut.

Este adevărat că precipitaţiile abundente de anul trecut, vremea blîndă au adus nu doar o recoltă bună, dar şi o „ploaie” de locuri de muncă în sectorul agricol, o îmbunătăţire vizibilă a situaţiei pe acest segment al pieţei muncii din ţară. Numărul lucrătorilor angajaţi în agricultură a crescut cu aproape 72 mii de oameni sau cu 30 de procente. Din păcate, valul uriaş al angajărilor în agricultură nu a fost susţinut de creşteri similare ale numărului lucrătorilor din alte domenii ale economiei ţării. Mai grav, în celelalte sfere, altele decît agricultura, s-a procedat la reduceri masive de cadre, acestea ajungînd la nivelul ţării 44,5 mii de persoane. Bunăoară, cifra salariaţilor de la întreprinderile industriale din ţară a scăzut cu aproape 2 procente, iar din construcţii au fost alungaţi 17,5 procente din cei care munceau pe şantierele ţării. Harcea –parcea s-a făcut în sfera serviciilor, domeniu din care au fost aruncaţi în stradă cei mai mulţi angajaţi. Aproape 28 mii de persoane au rămas fără loc de muncă, ceea ce reprezintă peste 60 procente din numărul celor disponibilizaţi pe ţară.

Deci, datele oficiale indică o scădere de peste 22 mii a numărului de şomeri din ţară şi o creştere de doar 9,7 mii a locurilor de muncă. Încotro s-au îndreptat cele peste 12 mii de persoane, cărora nu li s-au dat de lucru, dar au fost scoşi din categoria şomerilor? În primul rînd, şi-au căutat şi chiar şi-au găsit de lucru în economia informală, sau cum i se mai zice economia tenebră a ţării. Adică, în lipsa unui loc legal de muncă, aceştia au fost siliţi să muncească fără contract de muncă, să accepte salariul în plic, sau să se spetească într-o întreprindere care activează în regim ilegal.

Din păcate pentru ţară şi din fericire pentru şomeri, economia „neagră” reprezintă o soluţie salvatoare pentru cetăţenii care rămîn fără loc de muncă sau pentru cei care nu se bucură de un salariu legal în măsură să le asigure un nivel de trai decent. Dacă ne luăm după datele statistice oficiale, anul trecut, în economia tenebră a ţării au lucrat 14,4 procente din numărul de 1 milion 156,5 mii de cetăţeni ai ţării care au un loc de muncă. Adică, ar rezulta că în ţară muncesc peste 160 mii de persoane care obţin anumite venituri, dar nu plătesc impozite la stat, nu achită contribuţii în bugetul asigurărilor sociale de stat, în fondurile de asigurare medicală, din care cauză rămîn mai puţini bani publici pentru salariile bugetarilor, pentru pensii, pentru sănătate.

Este îngrijorător faptul că numărul persoanelor care muncesc ilegal în ţară creşte de la an la an. Anul trecut, să zicem, cifra persoanelor angajate în sectorul informal a crescut cu aproape 16 mii de oameni sau cu un procent. Reprezentanţii patronatelor au avertizat asupra extinderii economiei tenebre în repetate rînduri. Potrivit acestora, mulţi din agenţii economici sînt nevoiţi să activeze în ilegalitate, pentru cu nu pot rezista presiunii taxelor care li se impun, motiv care îi determină să aleagă între autodesfiinţare sau practicarea unor activităţi neautorizate. Îndeosebi au fost vizate deciziile autorităţilor de a obliga angajatorii să plătească pînă la 5 zile indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă a salariaţilor, de a majora cu 1 procent contribuţia pentru fondurile de asigurare medicală obligatorii, ceea duce la creşterea substanţială a cheltuielilor pentru remunerarea angajaţilor. În aceste condiţii sufocante, spun, reprezentanţii patronatelor nu că nu îţi vine să faci angajări, ci cauţi să tai din cei care lucrează.

O altă alegere pentru persoanele rămase fără de loc legal muncă şi care nu-şi pot găsi o sursă de existenţă potrivită nici în economia tenebră a ţării este plecarea la muncă peste hotare. Cu părere de rău, exodul moldovenilor plecaţi după o bucată de pîne în străinătate a cunoscut anul trecut o explozie. Suplimentar, la cei peste 330 mii de conaţionali, oficial, şi peste 800 mii de persoane, neoficial, care deja muncesc peste hotare, încă aproape 70 mii de locuitori ai ţării noastre au părăsit casa şi familia pentru a-şi găsi o slujbă la străini. Această revenire a exodului moldovenilor la dimensiunile maxime anterioare nu poate să trădeze altceva decît o nouă dezechilibrare a pieţei muncii din ţară care se manifestă prin tot mai puţine locuri de muncă, mai cu seamă dintre acele bine plătite.

Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă relatează că la momentul de faţă în ţară există aproape 5550 de locuri de muncă vacante. Să admitem că acum această ofertă din partea statului este ignorată de mulţi dintre acei care aleg să plece la muncă peste hotare, fiind ispitiţi de veniturile fabuloase auzite din spusele persoanelor care muncesc deja în străinătate. Dar, dacă stai să te gîndeşti că starea de lucruri în exterior se poate înrăutăţi subit, cum a fost recesiunea în Europa, sau reizbucnirea unor sentimente nu tocmai prieteneşti în Rusia faţă de ţara noastră, ce facem cu acei 330 mii, oficial, sau, peste 800 mii de moldoveni, neoficial, care vor fi determinaţi să se întoarcă în ţară? La ce ne-ar ajuta cele 5,5 mii de locuri muncă pe care le are acum statul nostru? O asemenea perspectivă năucitoare, negreşit, ar trebui să fie principala bătaie de cap a oricărui guvern din ţara noastră: fie pentru cel de astăzi, fie pentru cel care ar putea să vină mîine.

Vlad LOGHIN