Pentru salvarea tarii, este nevoie de legi pe care numai Parlamentul le poate aproba

Autor:Mihai CONŢIU

Ştim cu toţi condiţiile discutabile şi contestabile în care s-a format noua majoritate parlamentară şi a fost învestit Guvernul Filip. Haideţi să ne facem că îi credem. Că acum, în ultimul ceas, au înţeles  şi se vor ţine de cuvînt, vor respecta şi aplica întocmai condiţiile înaintate de UE, FMI şi România pentru reluarea finanţării externe şi salvarea ţării de la un colaps nimicitor. Dar cum o vor face?

Din condiţiile înaintate de România, FMI şi UE, decurg alte şi alte măsuri legislative pe care Guvernul şi Parlamentul trebuie să le adopte în regim de urgenţă. În cîteva articole precedente, tot în spiritul a ceea ce UE aşteaptă de la RM, am amintit despre obligaţia indiscutabilă a guvernanţilor de a efectua reforma teritorial-administrativă, restructurarea aparatului birocratic de stat, întărirea autorităţii Serviciului Fiscal de Stat şi multe altele. Toate acestea în paralel cu reformarea şi depolitizarea instituţiilor de drept.

Noi ne manifestăm scepticismul faţă de „bunele intenţii” ale guvernanţilor şi vom explica şi de ce. O mare problemă a actualilor guvernanţi constă în aceea că tocmai realizarea acestor reforme îi transformă în indezirabili, în victime chiar penale ale reformelor şi legilor pe care tot ei trebuie să le aplice şi să le voteze. Prin urmare, vom asista iarăşi la o mimare a dorinţei de reformă, la o tentativă complice de a-i duce iarăşi cu vorba pe donatorii externi.

Despre ce fel de reformă structurală a Procuraturii putem vorbi şi, mai ales, care corectitudine în gestionarea banilor europeni poate fi invocată? În cele mai ameninţătoare momente ale crizei economice, Procuratura generală îşi cumpără maşini de lux din bani europeni, destinaţi fiind reformării instituţiei! Vedeţi cum înţeleg ei reforma sistemului? Numai maşina procurorului general proaspăt demisionat este mai scumpă decît cea a premierului sau chiar a preşedintelui României! Dar va merge în ea alt procuror general, din sistem. La fel şi cea a premierului Pavel Filip! Ca să înţelegeţi mai bine de ce este imposibil ca actualii guvernanţi să se ţină de cuvînt în faţa donatorilor externi, vă vom oferi doar cîteva alte exemple despre ceea ce nu vor face niciodată. Aceşti guvernanţi!

Legi pe care Parlamentul le poate vota, dar n-o s-o facă

Ştim cu toţii că RM este cea mai săracă şi mai coruptă ţară din Europa. De ce? Din cauză că toţi guvernanţii de după 1991 au furat statul! Pentru ca RM să renască şi cetăţenii să prospere, este nevoie de o Justiţie neiertătoare şi liberă, de legi aspre şi de un Parlament onest care să le voteze. Actuala majoritate parlamentară declară răspicat că se angajează să reformeze instituţiile statului, mai cu seamă în litera şi spiritul Acordurilor de Asociere şi de Schimb cu UE, şi că vor vota legi care să vină în sprijinul cetăţenilor.

Dacă suntem de acord cu cele spune mai sus, atunci, trebuie înţeles faptul că în actuala criză în care se află RM, este nevoie de legi drastice care să permită statului să reintre în posesia tuturor averilor de care a fost jefuit începînd cu 1991. Acum parlamentarii moldoveni au ocazia să demonstreze că pot egala şi depăşi România în materie de combatere a corupţiei. Toate legile şi amendamentele la legi adoptate pînă acum au avut ori valoare cosmetică, ori sunt imperfecte din cauza unor conexiuni legislative de blocaj care n-au fost reevaluate sau, pur şi simplu, au rămas literă moartă.

Dacă Parlamentul actual ar fi unul cu adevărat al poporului şi nemincinos cu UE, FMI sau SUA, atunci ar trebui să elaboreze şi să voteze un pachet de legi cu valoare retroactivă pînă în 1991. Acest pachet legislativ ar trebui să permită SIS, Procuraturii, CNA şi Fiscului să identifice, să ancheteze, să pedepsească şi să confişte averile tuturor îmbogăţiţilor nejustificat începînd cu 1991. I-ar aplauda întreg continentul european şi Nord-american!    

Aici este vorba despre absolut toţi politicienii îmbogăţiţi după ce au ajuns la Putere, magistraţii, procurorii, poliţiştii, directorii, şefii de agenţii, interlopii etc., etc. Aici ar trebui să procedeze aşa cum îi sfătuiau specialiştii americani pe procurorii DNA din România: „Dacă vedeţi o maşină luxoasă pe stradă, interesaţi-vă cine-i proprietarul şi întrebaţi-l de unde a avut bani ca s-o cumpere!” RM este plină de vile de lux şi de maşini scumpe cum nici în cele mai bogate ţări europene nu vezi pe străzi. Luaţi la întrebări, nici 10% nu ar putea demonstra că şi-au procurat aceste bogăţii pe cale legală. Dar ei se bucură pe furiş că în locul lor fac puşcărie Vlad Filat. Lucrurile se vor îndrepta în Moldova cînd la închisoare vor sta toţi cei care s-au îmbogăţit pe căi necinstite! 

Dar cine să voteze astfel de legi şi să le aplice dacă tocmai posibili lor autori şi executanţi fac parte din categoria celor cu bogăţii nejustificate? Reţineţi că cei mai mulţi dintre aceştia au fost tot timpul salarizaţi de la bugetul de stat, iar cei mai mulţi dintre ei au devenit oameni de afaceri, şi-au fondat firme puternice cu bani de a căror provenienţă doar ei ştiu.

Ca un singur exemplu de tentativă anemică şi de ochii lumii, amintim amendamentele la legislaţie din 2014, în care este vorba despre confiscarea averilor magistraţilor care nu le pot proba legalitatea. În final, aceiaşi magistraţi trăiesc şi acum liniştiţi în vilele lor de lux, au conturi serioase în bănci şi maşini dintre cele mai scumpe, dar li s-au mărit considerabil şi salariile. Pensiile sunt pe potriva lefurilor.

Fiscul? Există exemplul României!

Dădeam altădată drept pildă Fiscul american. Cel mai mare gangster din istoria SUA, Al Capone, nu a putut fi prins şi încarcerat de FBI pentru nelegiuirile şi crimele sale, ci de Fisc, care l-a trimis după gratii.

Fireşte că nici Serviciul Fiscal de Stat din RM nu-i mai breaz decît celelalte instituţii corupte şi politizate ale statului. Fără un Serviciu Fiscal reformat şi cu împuternicirile de rigoare, degeaba mai vorbim despre stîrpirea corupţiei pe toate palierele. În fruntea Fiscului a fost instalat Puşcuţă, dar a mai fost el pe aici şi firmele fantomă nu s-au împuţinat, iar el ştie de ce.  În acest sens, Serviciul Fiscal de Stat din RM poate avea un model în cel din România, numai că pentru aceasta trebuie aduse ajustările de rigoare Codului de Procedură Fiscală.

Acum, în România, de exemplu, „Băncile au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi. Prin conturi deschise se înţelege toate tipurile de conturi de care poate dispune un client, indiferent de monedă şi dacă acestea sunt deschise sau au fost deschise şi figurează închise la momentul efectuării solicitării.

Termenul de transmitere a rulajelor şi/sau soldurilor conturilor este, conform procedurii, de: - maximum 5 zile lucrătoare pentru solicitările care vizează o perioadă de pînă la 3 ani; - maximum 10 zile lucrătoare pentru solicitările care vizează o perioadă mai mare de 3 ani. De asemenea ordinul respective stipulează că instituţiile de credit vor fi obligate să transmită zilnic lista cetăţenilor şi companiilor care au deschis sau închis un cont, precum şi cea a celor care închiriază casete de valori. Fiscul are astfel dreptul să se uite liber în contul oricărui cetăţean, spre deosebire a alte instituţii ale statului, precum DIICOT, DNA sau Poliţie, care au nevoie de un mandate judecătoresc să facă acest lucru.”

Vă daţi seama ce furtună naţională ar fi dacă şi în RM ar exista astfel de împuterniciri pentru Inspectoratul Fiscal? Este în stare Sergiu Puşcuţă de aşa ceva sau e nevoie ca preşedinte al ţări să redevină Voronin?

Acum înţelegeţi de ce ne manifestăm scepticismul faţă de „bunele intenţii” ale guvernanţilor? Pentru că încă nu există guvernanţi în RM care să elaboreze o legislaţie drastică, dar nici anchetatori şi magistraţi care să o aplice! Cum să lupte marii corupţi de stat împotriva corupţiei de stat? Europenii să n-o facă pe supăraţii cu R. Moldova, că, uite, domnule, ce corupţi sunt! Cînd i-au îmbrăţişat pe guvernanţii actuali în 2009 nu ca pe nişte corupţi i-au promovat ca mare poveste de succes? Dar acum, că tărăgănează la nesfîrşit căderea absolut necesară a bandiţilor, cum să înţelegem necazul comisarilor europeni? Adicătelea, mai răbdaţi puţin, că nu am pregătit alt lot de demagogi de dreapta?