Un mic Stalin sau un jucător iscusit pe arena internaţională?

Autor: Vlad LOGHIN

Parcă mai ieri, toţi, începînd de la conducătorii celor mai democratice ţări din lume şi terminînd cu cetăţeni ocazionali din stradă, nu-şi dădeau rînd să se fotografieze alături de el, îl priveau ca pe un macho, ca pe un lider charismatic, inteligent şi, cînd colo, peste noapte, Vladimir Putin devine un monstru, un dictator ferice, un agresor.

Atitudinea în lume faţă de preşedintele Federaţiei Ruse s-a schimbat brusc după ce acesta a trimis armata în Crimeea, teritoriu al Ucrainei. Startul l-a dat cancelarul german Angela Merkel care, într-o discuţie cu preşedintele SUA, s-a tînguit că Vladimir Putin este rupt de la realitate, se vede într-o altă lume. După aceasta, liderii occidentali n-au contenit să-l facă în fel şi chip. Ba că Putin suferă de schizofrenie supertoxică, ba că-i afectat de complexul lui Cezar, din care cauză acesta s-ar considera buricul pămîntului şi crede că ar avea o putere cu ajutorul căreia ar putea schimba cursul istoriei şi multe de felul acesta.

Cei care acum îl tratează pe Putin în asemenea fel fie că au ascuns multă vreme adevărul, fie că dau dovadă de făţărnicie. Cum, adică, 15 ani, cît a condus Putin în mod autoritar Rusia, nimeni nu a văzut, nu a descoperit simptomele unui individ dominat de sentimente revanşarde şi velicoruse ca acum toţi să strige în cor că liderul rus este un un dedublat?! Este de neînchiupuit.

De aceea, mă grăbesc să-i dau dreptate unui jurnalist turc, Ceren Kenar de la publicaţia periodică „Turkiye gazetesi”, care spune că Putin nu trăieşte în altă lume, după cum s-a exprimat cancelarul german. Dimpotrivă, liderul de la Kremlin înţelege foarte bine în ce lume se află şi încotro se îndreaptă aceasta. Chiar mai bine decît Merkel şi Obama luaţi la un loc înţelege sensul noii ordini mondiale.

Putin şi-a dat seama că nu i se va întîmpla nimic în 2008, cînd a pornit războiul împotriva Gruziei. El a realizat că i se permite să rupă aproape o cincime din teritoriul acestei ţări caucaziene. Putin vede că politică lui expansionistă, agresivă este conformă cu atingerea obiectivelor pe care şi le propune. El îşi dă seama că în condiţiile unui nou război rece nu mai funcţionează mecanismele războiului rece de altă dată.

Dînsul se vede faţă în faţă cu o Europă cinică, cu o Americă care tinde să autoizoleze, să fie mai departe de provocările globale. Putin vede cum statele europene sînt gata să se bată pentru a trage investiţiile murdare, agonisite în mod criminal de oligarhii ruşi. Acesta surîde cînd vede cu cîtă uşurinţă Germania s-a lăsat cumpărată cu nişte favoruri din partea Rusiei la livrările de gaze. În acelaşi timp, el realizează că actualul preşedinte american, care este unul dintre cei mai proşti din istoria SUA, s-a cam reţinut la Casa albă.

Putin nu se teme de nimeni. La momentul de faţă, nu există nici o forţă în lume care să-l sperie. El îşi dă prea bine seamă că chiar dacă va încălca dreptul internaţional şi va ataca vreo ţară suverană, precum Ucraina sau Republica Moldova, nu va suporta nici un fel de consecinţe. Liderii din Occident îl vor critica cît îl vor critica, după cum a fost cu războiul din Gruzia, apoi vor uita, ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Pentru Putin este o plăcere deosebită să stea şi să admire cum politicienii din Europa şi din SUA trăncănesc despre drepturile omului.

Cîtă vreme guvernele statelor UE stau în rînd pentru a spăla banii murdari ai oligarhilor ruşi, iar SUA nu iau în seamă pericolul pe care-l întruchipează, actualul ţar rus este convins că nu-l paşte nici un pericol.

Jurnalistul turc mai sugerează că purtarea lui Putin nu poate explicată printr-o banală deviere mintală, întrucît acţiunile lui sînt perfect rezonabile. Acesta acceptă că Putin este un tiran şi ca orişice tiran îşi face de cap cîtă vreme se alege doar cu o uşoară critică. Cu un dat din deget dojenitor, după care nu urmează nimic.

Din păcate, constată jurnalistul turc, vorba ţarului Alexandru III precum că Rusia are doi aliaţi; armata şi flota, devine un slogan pentru cel mai puternic om din CSI. Rusia a investit foarte mult în domeniul militar, a majorat cheltuielile pentru înarmare cu 40 procente, ceea ce i-a permis să-şi modernizeze forţele armate. În timp ce Occidentul a trăit cu iluzia că Rusia nu va folosi potenţialul său militar sporit cu rea-voinţă. De altfel, în cazul unui război rece nu contează doar potenţialul militar, forţele armate, ci şi voinţa, îndrăzneala liderilor politici. În această privinţă, Putin i-a băgat în copcă pe liderii occidentali.

Prin ocuparea Crimeei, Putin şi-a pus în gînd să omoare doi iepuri dintr-o singură împuşcătură. În primul rînd, să dea de înţeles fostelor republici sovietice cine este „şeful” în spaţiul CSI. În al doilea rînd, este o ameninţare pentru oponenţii politici din Rusia. El le-a dat de înţeles acestora că maidanul ucrainean nu se va repeta la Moscova. Va înăbuşi cu cruzime orice acţiuni de protest împotriva sa. Putin se comportă agresiv, violent, sfidător, nu de aceea că este dus cu pluta, ci pentru că este cel mai raţional jucător de pe arena internaţională Asemenea tipi, în orice situaţie de criză, apreciază cel mai lucid realităţile create, conchide colegul meu turc. Dar UE cum să renunţe la piaţa rusească de 500. 000.000 de miliarde de euro? La jumătate de trilion de euro nu dă nimeni cu piciorul.