Motivul uimitor descoperit de savanţi care nu face ca miezul Pămîntului să se topească

Această întrebare a generat numeroase polemici în rîndul oamenilor de ştiinţă. În centrul planetei noastre se găseşte un corp sferic de dimensiunea lui Pluto, alcătuit din fier solid, deşi temperatura acestuia se apropie de cea de pe suprafaţa Soarelui. Un grup de cercetători suedezi oferă un răspuns cel puţin satisfăcător. Înainte de acesta, de menţionat că atomii dintr-un corp de fier solid au, la presiuni şi temperaturi normale, o structură cristalină cubică. Aceasta se poate schimba, în funcţie de aceşti doi parametri, scrie Curiosity.

La presiuni extrem de mari, structura de fier se schimbă într-una hexagonală, cu fiecare punct înconjurat de alte 12, spre deosebire de structura cristalină cubică unde fiecare punct este înconjurat de alte opt. Cum este lesne de imaginat, presiunea din centrul Pămîntului este extrem de mare - de 3,5 milioane de ori mai mare ca presiunea pe care o experimentăm la suprafaţă. Te-ai aştepta ca structura cristalină să fie una hexagonală. Aşa au crezut şi oamenii de ştiinţă: că o structură cubică nu poate există în asemenea condiţii. Totuşi, studiul publicat recent al savanţilor de la KTH Royal Institute of Technology din Stockholm, Suedia, ajunge la concluzia că într-adevăr este vorba de o structură cubică, rezultat la care au ajuns în urma analizei computerizate a datelor culese de Livermore Lawrence National Laboratory din California. Acest lucru se întîmplă tocmai datorită condiţiilor extreme. La temperaturi normale şi presiuni ridicate, structura cubică este instabilă, iar planurile cristaline/atomice alunecă din structură, ducînd astfel la apariţia stării lichide. În condiţiile de temperaturi şi presiuni extreme din miez, atomii se mişcă atît de repede şi sînt atît de apropiaţi unii de alţii încît nu au unde să se ducă; precum călătorii dintr-un autobuz extrem de aglomerat, îşi pot schimba poziţia, dar forma originală rămîne.

Aşadar, acest lucru explică de ce miezul rămîne solid, în ciuda temperaturilor şi presiunilor extreme. De asemenea, poate oferi o explicaţie despre viteza mai mare a undelor seismice dintre poli decît cea întîlnită prin linia ecuatorială a Terrei. Structura cubică indică o direcţie preferenţială a acestor unde seismice.