Cartea nu e o necesitate, la un moment dat ea poate deveni chiar un consumator inutil de timp și energie, iată de ce întîlnim atîția oameni care trăiesc confortabil fără a citi, dar care se impun, fac carieră, devin importanți în mediul lor.

Natura ne-a înzestrat cu instincte, emoții și mecanisme cognitive care ne permit să facem politică și business, să fim activi social și să obținem resursele necesare. A te baza doar pe intuiție, experiență și șarm poate fi deci suficient ca să îți ridici o avere, să obții un loc în viață și să te bucuri de succes. Oamenii au făcut asta de milenii, în lipsa cărților. Mulți o fac și acum, există atîtea exemple.

Elocvente sînt în acest sens cuvintele lui Alexis Zorbas, strigate într-un miez de noapte: „Mă, omu’ e fiară, zău. Omul e fiară și fiarele nu citesc!”. Epic.

Totuși, cei care n-au cunoscut plăcerea lecturii, cei care neglijează cartea ratează un stadiu important în dezvoltarea lor intelectuală. Lectura cărților e ceea ce ne înalță deasupra condiției noastre native, deasupra instinctelor pe care le împărtășim în comun cu animalele. Ea ne permite să descoperim o dimensiune superioară a umanului din noi și e un izvor de enormă satisfacție. Ferice de cei care au găsit în citirea cărților o bucurie a vieții!

Jorge Luis Borges a mărturisit că își imagina Paradisul sub forma unei biblioteci. Visa să dedice răsfățului de a citi întreaga veșnicie. E un exemplu de om care a găsit sursa fericirii, pe măsura dorințelor sale. Cu adevărat, cititul e un soi de hedonism intelectual accesibil oricui. Un hedonism care nu necesită alte resurse decît timpul.

Apoi, o lectură bună la vremea potrivită poate fi decisivă, poate determina și profila destinul. La fel cum oamenii creează cărți, cărțile creează oameni. Pe tine ce cărți te-au creat?

Dorian FURTUNĂ