Incoerenţe şi lipsă se idei în „asaltul” asupra Preşedinţiei

Autor: Kurt SOLOVIOV

Înainte de toate, trebuie să facem precizarea că atunci cînd vorbim despre orientările politice de Dreapta sau Centru-dreapta admitem aceste titulaturi autoasumate de partidele politice doar convenţional. În realitate, în Moldova nu există partide de Dreapta sau de Centru-dreapta, aşa cum sunt şi funcţionează în ţările civilizate, cu o democraţie autentică. Aici partidele nu se formează în jurul unor ideologii clar ancorate în necesităţile politice vitale ale ţării, ci în jurul unor lideri-patroni, care fondează un partid ca pe o afacere personală profitabilă în afaceri cu statul.

Aceste partide care se autointitulează ca fiind liberale, de Dreapta sau de Centru-dreapta recurg la impostură deoarece liderii lor ştiu prea bine că bietul moldovean lăsat în uitare şi sărăcie habar nu are ce înseamnă toate astea, luîndu-le ca fiind similare cu denumirea unei firme oarecare. Este suficient să analizăm mesajele şi discursurile din campaniile electorale ale unor astfel de partide, iar un exemplu ilustrativ ar fi chiar Partidul Liberal (PL) condus de Mihai Ghimpu. În campaniile pentru alegeri, PL, Ghimpu, Chirtoacă şi ceilalţi activişti „liberali” prezintă alegătorilor oferte/promisiuni exclusiv de Stînga, comuniste sută la sută. Nici pomeneală de promovarea unei politici liberale autentice!

Cîte ceva despre liberali, Dreapta…

Fără a ne irosi în definiţii inutile, este suficient să amintim că, printre altele, rostul liberalilor şi al liberalismului este acela de a limita prerogativele statului şi ale altor forme de manifestare a Puterii, indiferent de forma şi modalităţile lor de manifestare. Ce face „liberalul” Ghimpu? Vrea funcţii înalte în stat, „pîrghii” şi Putere!

În esenţă, liberalismul promovează constant formarea unei societăți caracterizate prin libertatea de gîndire a indivizilor, domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piață pe baza inițiativei private, un sistem transparent de guvernare etc. Cum procedează „liberalul” Ghimpu? Pentru el, libertatea de gîndire este dreptul lui exclusiv, considerînd că cetăţenii trebuie să-şi asume o astfel de libertate numai prin prisma interpretării sale. La fel, domnia dreptului natural şi liberul schimb de idei trebuie percepute tot din perspectiva interpretărilor făcute de către „juristul şi luptătorul” Ghimpu. Economia de piaţă în baza liberei iniţiative este punctul forte al liberalismului, iar la acest capitol Ghimpu consideră că trebuie să aibă acces doar el, nepotul Chirtoacă, cîţiva acoliţi de-al lor şi aliaţii politici conjuncturali de la Putere. Cît priveşte „transparenţa guvernării”, nu o dată Ghimpu ne-a demonstrat că este adeptul şi complicele unei guvernări secrete, abuzive şi chiar ilegitime. Da, Ghimpu este bogat ca un milionar liberal din Occident, numai că membri simpli din PL ar trebui să facă parte dintr-un partid al săracilor sau al ţăranilor secolului XIX!

Ce fel de partide de Centru-dreapta sunt Platforma DA, PAS, PPE sau PLDM?

Partidul Platforma DA, condus de dl Andrei Năstase şi PAS, condus de d-na Maia Sandu, sunt cele mai vocale formaţiuni care-şi revendică o doctrină de Centru-dreapta. În realitate, însă, aceşti doi lideri îşi asumă această orientare la fel cum violează Ghimpu liberalismul. O serie de note stridente şi radicale din discursurile celor doi i-ar putea lesne plasa pe Dreapta sau chiar extrema Dreaptă, dar ambii fug de aceste asumări la fel ca Ilan Shor sau Dorin Drăguţanu de răspunderea penală.

Identitatea lor politică de Dreapta este ambiguă şi amputată de cele mai importante elemente de proiect politic pentru ţară. Nu poţi să fii un partid politic complet de Dreapta atîta timp cît lupta ta este direcţionată strict doar împotriva lui Vladimir Plahotniuc, lăsîndu-ne să credem că prin eliminarea acestuia prosperitatea vine de la sine, fără programe coerente de guvernare, fără proiecte de redresare a economiei naţionale, proiecte de anvergură, viabile şi de perspectivă şi tot aşa.

Dl Andrei Năstase se luptă cu scoaterea ţării din „captivitatea oligarhică” şi reformarea a ceea ce cunoaşte mai bine – Justiţia –, dar asta este prea puţin pentru că, înainte de toate, oamenii ar fi trebuit să vadă în domnia sa un vizionar, un lider naţional atotcuprinzător, ceea ce nu-i cazul. Le felul în care şi-a ratat „şansele protestelor”, putem intui lesne că tot aşa o să rateze şi „şansele prezidenţiale şi de guvernare”. Ori e prea mic, ori e prea slab, ori e prea sărac, ori e prea zgîrcit cu sine pentru un război aşa de mare!

D-na Maia Sandu, la rîndu-i, se înscrie pe linia combativă a d-lui Năstase, numai că ceva mai temperat, iar asta probabil şi din cauză că are o altfel de experienţă occidentală decît dl Năstase. Problema constă nu în aceea că d-na Maia Sandu nu este bună în ceea ce face, ci în faptul că domnia sa ar trebui să facă parte dintr-un grup numeros de prezenţe feminine de calitatea sa, fără să fie neapărat lider. La fel ca şi în cazul d-lui Năstase, nici d-na Maia Sandu nu s-a dovedit a fi liderul providenţial. Să nu uităm, totuşi, că ambii şi-au făcut partide în RM, nu în Germania sau SUA, cu moldoveni săraci, coruptibili şi corupţi!

Asupra PPE şi PLDM nu mai insistăm din cauză că, deocamdată, sunt insignifiante.

Cu ochii pe palatul prezidenţial

Pînă la ora actuală, există doar patru lideri de partid desemnaţi de formaţiunile lor drept candidaţi la funcţia de şef al statului – dl Igor Dodon, din partea PSRM, dl Andrei Năstase, d-na Maia Sandu şi dl Iurie Leancă. Nu vom discuta despre dl Dodon, care se plasează printre favoriţii electoratului cu şanse certe de a accede în bătălia finală, căci acesta este incompatibil politic cu opţiunile celor plasaţi pe Dreapta sau, mă rog, Centru-dreapta, dar şi pentru că vom aborda subiectul privind posibila desemnare de către aceştia din urmă a unui candidat unic.

Deocamdată, intenţia desemnării unui candidat unic a fost lansată de dl Năstase şi d-na Sandu, numai că iniţiativa pare cam bîlbîită, cam ceţoasă şi lasă impresia că are un caracter mai mult formal, de ochii lumii, un fel de „vedeţi, eu am încercat, am făcut invitaţii clare, dar interesele înguste de partid sau ambiţiile personale ale unora…”!

Dl Năstase, de exemplu, „face apel către toate partidele reformatoare şi antioligarhice, care se bucură de încredere populară, să purcedem neîntîrziat la discuţii publice privind consolidarea eforturilor împotriva regimului Plahotniuc, inclusiv prin desemnarea unui candidat unic la funcţia de preşedinte şi elaborarea strategiilor privind declanşarea alegerilor parlamentare anticipate concomitent cu cele prezidenţiale. Un termen rezonabil în acest sens ar fi 20 Iunie 2016.”

Care sunt acele partide care crede dl Năstase că se bucură de încrederea populară? Obiectivi fiind, constatăm că, în afară de procentajele Platformei DA şi a PAS, singurele partidele care se bucură acum de încrederea populară sunt PSRM, Partidul Nostru al d-lui Renato Usatîi şi PCRM. Atît! La acestea face apel dl Năstase?

Mai apoi, dl Năstase vorbeşte ireal despre „elaborarea strategiilor privind declanşarea alegerilor parlamentare anticipate concomitent cu cele prezidenţiale”, fără să poată să ne explice tehnic cum ar fi posibil aşa ceva. Ce să înţeleagă moldoveanul din acest apel? Populism electoral în toată regula, pentru că alegerile anticipate nu pot avea loc deoarece nu sunt întrunite condiţiile constituţionale în acest sens!

Pentru desemnarea unui candidat unic, dl Năstase, cu de la sine putere, dă „un termen rezonabil” pînă pe 20 Iunie. Dar de ce termenul să nu fie pînă pe 20 sau 30 Iulie, ca să aibă timp de discuţii, evaluări etc.? Oare acest termen relativ scurt nu sună a somaţie, nu ascunde o constrîngere a eventualilor parteneri de negocieri tocmai spre a nu se încadra în el şi a-l motiva pe dl Năstase să rămînă candidat prezidenţial al propriului partid? Tocmai acest „termen rezonabil” poate să-i determine pe d-na Sandu sau dl Leancă să candideze la fel. În această conjunctură, d-lui Năstase nu-i rămîne decît să spere pe ajutorul electoral substanţial al d-lui Usatîi, dar atunci despre ce fel de candidatură de Centru-dreapta mai putem vorbi?

Tot în contextul identificării unui candidat unic, d-na Maia Sandu a spus că la negocieri participă PAS, Partidul Platforma DA și PPEM, PLDM fiind ca observator, fără să facă vreo referire la „termenul rezonabil” impus de dl Năstase. „Candidatul nostru va fi nevoit să reziste candidatului Stîngii, care, potrivit sondajelor, este bine plasat, dar și celui desemnat de către guvernare, care deține resursele administrative, de aceea avem o misiune destul de dificilă”, a declarat d-na Maia Sandu. La cum se prefigurează acum lucrurile, referindu-ne strict la candidaturile deja anunţate, există şanse serioase ca lupta pentru Preşedinţie să se dea între dl Dodon şi candidatul guvernării, mai ales dacă acesta va fi dl Alexandru Tănase, nu Lupu sau Candu.

Totuşi, d-na Maia Sandu a mai făcut o declaraţie extrem de interesantă în ceea ce privește criteriile de selectare a candidatului comun pentru funcția de președinte: „Există mai multe metode, noi am discutat și cu experți din afară, care ne-au propus, printre altele, un sondaj efectuat de o companie în care toți avem încredere, un congres comun și diferite alte modalități, întîlniri cu alegătorii. Aici lucrurile sunt mai dificile. Trebuie să găsim un mecanism care să măsoare credința alegătorilor.”

În opinia noastră, experţii din afară cu care s-a discutat pot fi româno-americani, iar asta prefigurează un scenariu de toată frumuseţea. Ne putem pomeni în situaţia în care „experţii româno-americani”, independenţi unii de alţii, vor susţine şi candidatul desemnat de guvernare, dar şi un candidat ales de ei din partea formaţiunilor de Centru-dreapta.

Cu toate speculaţiile pe care le face dl Năstase, atunci cînd adună procentele din sondaje ale d-nei Maiei Sandu şi cele ale sale spre a demonstra că vor avea şanse în turul II prin cumul, Centru-dreapta al domniilor lor pare un cimitir politic, o improvizaţie disperată şi un eşec previzibil de mari proporţii. Unirea pe care o tot invocă cei doi lideri politici este departe de a fi ceva firesc, posibil pentru clasa politică de acolo, de la Chişinău. Aşa cum spuneam mai devreme, ambii şi-au făcut partide în RM, nu în Germania sau SUA, cu moldoveni săraci, coruptibili şi corupţi!

Spre dezamăgirea multor experți din afară, RM va rămîne tot aşa cum este. N-ar fi rău nici aşa dacă experții din afară, crezînd că ştiu mai bine ce fac şi ce le trebuie moldovenilor, nu vor transforma eşecul lor în „ucrainizarea” acestei ţări!