Dacă ai fi întrebat care este cea mai importantă invenție din istoria omenirii, probabil ai spune că hîrtia. Într-adevăr, hîrtia a avut o contribuție neprețuită la evoluția omenirii și a devenit un vehicul ideal pentru transmiterea cunoștințelor de la o generație la alta, scrie incredibilia.ro.

Dar, înainte de hîrtie, oamenii foloseau deja alte mijloace de comunicare pentru a exprima ceea ce doreau să transmită. Argilă în Mesopotamia, de exemplu, sau papirus în Egipt. De fapt, încă din mileniul al III-lea î.e.n., egiptenii foloseau fibrele extrase din planta papirus, care creștea pe malurile Nilului, pentru a crea un suport de scris foarte asemănător cu hîrtia.

Mai tîrziu, papirusul a fost înlocuit de pergament, un material făcut din piele de miel, vițel sau capră. Dar cum am ajuns să avem hîrtie, așa cum o cunoaștem noi astăzi? Ei bine, pentru a afla despre evoluția hîrtiei de la începuturile sale pînă în prezent, trebuie să ne întoarcem în anul 105 și să călătorim în China dinastiei Han de Est.

Pînă atunci, toate documentele oficiale ale Curții fuseseră scrise pe mătase, bambus sau lemn. Însă, din cauza fragilității acestora, a deteriorării rapide și a procesului de producție costisitor, Împăratul He le-a ordonat înțelepților săi să conceapă un sistem de fabricație pentru a obține un material care să fie mai flexibil și mai rezistent, dar și mai economic.

Pentru a realiza acest lucru, eunucul și consilierul imperial Cai Lun și-a dedicat toate eforturile ca să îndeplinească ordinul stăpînului său.

Cai Lun la Curtea imperială

Despre Cai Lun se știe că s-a născut în provincia Guiyang din China, în jurul anului 48, cînd dinastia Han de Est conducea țara asiatică. În anul 75, tînărul Cai Lun a devenit eunuc imperial (deși sinologul australian Rafe Crespignyi sugerează că acest lucru s-ar fi întîmplat în anul 70).

În noua sa poziție, Cai Lun trebuia să acționeze ca om de legătură între consilierul privat al Împăratului și Împărat și, probabil, a acționat și ca șambelan, un înalt oficial regal care se ocupa de administrarea posesiunilor familiei regale.

În jurul anului 80, sub domnia Împăratului Zhang, Cai Lun a fost promovat la Xiao Huangmen („Asistent la Porțile Galbene”), o poziție de încredere, care consta în livrarea și distribuirea mesajelor din exterior către diferitele încăperi ale Palatului Imperial.

Dar Cai Lun nu era implicat doar în activități administrative. Se pare că a fost implicat și în cîteva comploturi de la Curte. Unele surse sugerează că, după moartea Împăratului Zhang, Cai Lun a ajutat-o pe văduva acestuia, Împărăteasa Dou, să asasineze un rival de la Curte în încercarea de a-l plasa pe fiul adoptiv al lui Dou, prințul Zhao, ca moștenitor al Tronului imperial.

Prințul Zhao a urcat pe Tron în anul 88, la vîrsta de zece ani, devenind Împăratul He, iar Dou a preluat puterea efectivă cu titlul de „Împărăteasă Văduvă”. Ea a distribuit pozițiile de responsabilitate între frații ei.

Unul dintre ei a fost Dou Xian, care a recompensat loialitatea lui Cai Lun cu poziția de Zhongchang shi („Însoțitor Obișnuit”). Ulterior, Cai Lun a fost consilierul privat al lui He și a devenit eunuc șef al Curții.

Mai tîrziu, Cai Lun va fi numit Shangfang Ling („Prefect al Atelierului Palatului” sau „Prefect al Meșterilor”), adică responsabil cu producția de instrumente și arme de uz imperial.

Succesul lui Cai Lun

În jurul anului 105, după cum am văzut, Împăratul He l-a însărcinat pe Cai Lun să cerceteze cum să obțină un suport de scris mult mai bun decît cel folosit la acea vreme, făcut din bucăți de mătase, care erau foarte scumpe, sau pe plăci de bambus, care erau destul de grele.

La toate acestea se adăuga fragilitatea materialelor, care puteau fi ușor distruse de umiditate. Dar Cai Lun nu a pornit de la zero, deoarece, cu cîteva secole mai devreme, din cînepă fusese fabricat un material nou, mai subțire și mai ușor de manevrat.

Această invenție i-a atras atenția lui Cai Lun, care a decis să o încerce și să schimbe complet procesul de fabricație.

Cai Lun a efectuat apoi diverse teste cu cînepă, scoarță de copac, cîrpe de pînză și resturi de plase de pescuit. A măcinat toate aceste componente și le-a înmuiat în apă timp de cîteva zile, amestecîndu-le pînă cînd au devenit suficient de moi pentru a evita formarea de cocoloașe care să producă o rugozitate nedorită la suprafață.

După ce materialul s-a înmuiat, l-a măcinat într-o pastă, pe care a întins-o în straturi foarte subțiri și a lăsat-o să se usuce la soare. Potrivit istoricului chinez Fan Ye, într-un pasaj din Hou Hanshu, istoria oficială a dinastiei Han de Est, Cai Lun „a prezentat procedeul Împăratului în primul an al lui Yuanxing și a fost lăudat pentru priceperea sa. De atunci, hîrtia a fost folosită pretutindeni și este denumită universal hîrtia Domnului Cai”.

Formula universală a lui Cai Lun

Mai tîrziu, Cai Lun a dezvoltat diverse modalități de impermeabilizare a acestui material, folosind un clei pe bază de amidon de orez, care a obținut un efect satinat care a protejat hîrtia și de paraziți și de trecerea timpului.

Cu toate acestea, în ciuda succesului și prestigiului invenției sale revoluționare, Cai Lun a avut un sfîrșit trist. După moartea Împăratului He, Tronul imperial a rămas vacant și au existat probleme de succesiune.

Văduva sa, împărăteasa Deng, pentru a evita trădarea, a ordonat ca întregul anturaj al predecesorului său să fie întemnițat. Decît să îndure o astfel de umilință, Cai Lun a ales să se sinucidă prin ingerarea de otravă după ce a făcut o baie.

Cu toate acestea, moștenirea magnifică a lui Cai Lun nu a fost uitată. În onoarea sa a fost ridicat un templu, unde sute de familii au fabricat hîrtie folosind metoda lui, care a fost distribuită în toată China.

Astăzi, Cai Lun este recunoscut la nivel internațional ca fiind „părintele” hîrtiei așa cum o cunoaștem în prezent, un element de o importanță enormă, care s-a răspîndit rapid în întreaga lume și care, chiar și acum, în ciuda avansului tehnologiei moderne, pare să aibă asigurată o viață lungă.