Incredibilul comportament de la Versailles care permitea nobililor chiar să îşi facă și nevoile în faţa Reginei

Pe cît opulent şi elaborat e palatul regal francez, pe atît de amănuţită şi ciudată era eticheta de la Versailles, inclusiv igiena personală a celor de la Curte. Palatul de la Versailles a fost făcut pentru a impresiona, nu există dubii în acest sens. În 1682, Regele Lodovic al XIV-lea şi-a mutat Curtea Regală la Versailles, care fusese pînă atunci doar o cabană de vînătoare. Ludovic a transformat structura existentă într-un palat opulent, care avea să devină simbolul monarhiei franceze. Cu ajutorul grădinilor spectaculoase, a holurilor impozante şi-a operelor de artă extravagante din incinta palatului, Louis şi Regii care i-au urmat s-au folosit de Versailles pentru a-şi impune autoritatea.

Un aspect mai puţin cunoscut este cel legat de eticheta creată în funcţie de ierarhie şi rangul fiecăruia. Regula de bază la Versailles era una simplă – toţi cei aflaţi la Curte erau acolo pentru a fi în serviciul Regelui şi a deveni parte integrantă a unui ritual regal, care definea perfect nobilimea şi statutul său superior.

Eticheta secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea era de-a dreptul ridicolă. Astfel, cei aflaţi la Curtea Regală franceză nu-şi băteau capul cu un aspect ce ţine de igiena personală, de pildă. Louis de Rouvrey, ducele Daint-Simon, a scris, în autobiografia sa, despre traiul de la Versailles şi şi-a amintit cum Prinţesa d'Harcourt urina, în fiecare dimineaţă, pe holurile palatului, iar acest lucru nu putea decît să-i înfurie pe servitorii care trebuia să cureţe imediat după ea.

Statutul Prinţesei d'Harcourt era atît de important – în viziunea ei – încît considera că nu era demn de ea să meargă şi să folosească toaleta din apropiere. 

Nepăsătoare şi înfumurată, prinţesa se uşura în timp ce mergea, nesinchisindu-se nici măcar să se oprească să-şi termine treaba. Mai mult, ajungea adesea să urineze şi-n faţa Reginei, fără să existe consecinţe nedorite.

Şi prinţesa nu era singura care alegea asemenea metode primitive de-a merge la „toaletă”. Pentru multe alte curtezane, lipsa instalaţiilor sanitare din palat le determina să-şi facă nevoile oriunde nimereau. Deloc surprinzător, Versailles duhnea din cauza resturilor umane, lucru pe care vizitatorii nu puteau să nu-l observe din secunda din care intrau în fastuosul palat.