„Bătaia e ruptă din rai”, „Bătaia la copii e ca buruiana de leac”, „Mama unde lovește, carnea crește” – toate aceste proverbe și tradiții populare sînt profund eronate și extrem de nocive.

Cineva crede că prin bătaie educăm? Greșit. Noi batem copiii, dar educație cum se cuvine nu oferim. Prin bătaie noi creștem indivizi inhibați, frustrați, iritați, înrăiți. Ei la rîndul lor vor fi nerăbdători, își vor bate copiii, își vor agresa partenera (sau partenerul) de viață.

Cum să creștem o generație sănătoasă psihic cu așa deprinderi în „educație”? Cum să ne bucurăm de tineri fericiți și echilibrați, cînd trei pătrimi dintre ei sînt traumatizați de pedepsele suportate în copilărie? Prin pedepsirea copiilor, părinții exagerat de severi își compromit propria investiție în viitor. Se bat pe sine reîncarnați în altă ființă.

Apoi, haideți să recunoaștem că pălmuirea se face nu atît în scopuri educative, cît în urma unor impulsuri emoţionale necontrolate ale noastre, ale adulților. Copiii adeseori sînt pedepsiţi pentru greşeli în esenţă nesemnificative: îşi sug degetele, mănîncă în mod necorespunzător, au coborît de pe scaun, au ieşit fără permisiune.

Cu alte cuvinte, părinţii sînt cei care nu-şi pot controla emoţiile şi comportamentul, loviturile lor sînt o consecinţă a frustrării și a nervozității. Iar declaraţiile lor ulterioare că au lovit „pentru a educa” sau „pentru a disciplina” sînt doar o justificare a propriei impulsivități și agresiuni.

De altfel, dacă extrapolăm, înțelegem că violența atît de răspîndită față de femei își are originea în violența față de copii. La acea etapă, a copilăriei, sînt formați viitorii soți frustrați și înrăiți. Atît timp cît copiii vor fi bătuți și din ei vor crește noi generații de indivizi agresori, nicio campanie socială de salvare a femeilor nu va avea efect. O cauză a violenței față de femei este violența femeilor față de copii...

Dorian Furtună