Frankfurter Allgemeine Zeitung: "Trebuie să acţionăm împotriva Americii!"

După preşedintele Statelor Unite ale Braziliei, alţi peste 30 de şefi de state sau guverne, aliate ori prietene ale Statelor Unite ale Americii, au luat act de faptul că au avut comunicaţiile – oficiale şi private – interceptate de Agenţia Naţională de Securitate a S.U.A., liderul mondial al spionajului electronic total.

Scandalul actual a căpătat amploare şi a determinat consecinţe diplomatice fără precedent, nu ca urmare a faptului în sine, care era ştiut, ci datorită dezvăluirilor publice extrem de jenante, care pun practicile agenţiei americane, de spionare a prietenilor şi aliaţilor, în antiteză cu valorile declarate ale societăţilor democratice occidentale.

Documentele publicate de fostul consultant NSA, Edward Snowden, susţin că 125 de miliarde de convorbiri telefonice au fost monitorizate de americani doar în ianuarie anul acesta. Dintre ţările europene, cele mai multe interceptări au vizat Germania, cu 361 de milioane de apeluri. Franţa, Spania şi Italia sînt următoarele trei state în ordinea interesului acordat de serviciile secrete americane.

Faptul în sine al interceptării era un secret “a la Polichinelle”. Pentru ca urechea electronică globală a S.U.A. să devină funcţională, a fost nevoie de crearea unei reţele planetare de captare a semnalelor radio şi capturare a transmisiilor electronice de date. Crearea acestei infrastructuri tehnice a implicat numeroase acorduri “bi” şi multilaterale cu statele care au permis amplasarea bazelor şi instalaţiilor de interceptare pe teritoriile lor. Un premier australian, care nu a dorit să accepte bazele de interceptare , a fost urgent scos din scenă.

Particularităţile difuzării undelor radio au impus acoperirea planetei cu relee de captare şi retransmisie. Acolo unde nu puteau fi amplasate pe sol, s-a recurs la nave şi aeronave, iar în situaţii mai speciale la localurile misiunilor diplomatice. Toate aceste lucruri erau ştiute. Cunoscut era şi faptul că interceptările se realizează global, neselectiv, apoi ţintele sînt selectate pe baza de cuvinte cheie şi indicii (criterii) operative. Dar există şi programe speciale de monitorizare, fiind aprobate periodic liste de priorităţi strategice, de către preşedintele S.U.A. Ţările din America Latina – Argentina, Brazilia şi Mexic – sînt pe aceasta lista.

Desigur, problema gravă şi greu de explicat de către preşedintele Barak Obama o constituie criteriile interesului de securitate naţională a S.U.A. pentru interceptarea comunicaţilor liderilor Franţei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Mexicului, Braziliei, Argentinei şi a celorlalţi pînă la numărul de 35, ca ţinte preselectate.

Cu ce ameniţau membrii guvernelor Germaniei, Franţei, Spaniei, Italiei, Greciei, Romîniei, Ungariei, Bulgariei, Turciei, Republicii Moldova etc. etc. securitatea naţională a S.U.A., ori a Alianţei Nord Atlantice? Se află în interiorul, ori în fruntea acestor guverne agenţi ai unor state inamice sau marionetele unor reţele criminale transnaţionale ? Nu sînt suficient de loiali, ori li se verifică loialitatea faţă de Washington ?

La începutul anilor '90, a existat un precedent oarecum similar, cunoscut ca “Afacerea Echelon”. Zece ani mai tîrziu, s-a văzut că marele beneficiar al “Afacerii Echelon” au fost companiile americane, care și-au ucis, prin spionaj, concurenţa europeană. Dar şi cea japoneză şi nu numai…

În prezent, S.U.A. se află, iarăşi, în mari dificultăţi economice. Războaiele Golfului, din Irak, Afganistan, Iugoslavia, Libia, cele preconizate în Siria şi Iran însemnau şi menţinerea “la cald” a motoarelor economiei. În absenţa războaielor, spionajul economic şi strategic să fi devenit substitutul supravieţuirii modelului de societate american?

Reacţiile internaţionale care dau amploare scandalului interceptărilor sancţionează fără drept de apel abuzul agenţiei guvernamentale americane şi pun sub semnul întrebării onorabilitatea preşedinţilor de la Casa Alba.

“Statele Unite n-au aliaţi, ci doar ţinte ori vasali"

În cadrul unui interviu acordat cotidianului "Le Monde", Jean-Jacques Urvoas, preşedintele Comisiei de legi din cadrul Adunării Naţionale, a denunţat atitudinea Statelor Unite faţă de aliaţi. "Ca să fim sinceri, faptul că NSA spionează Franţa nu constituie nici o surpriză (...), adevărata descoperire ţine de amploarea şi caracterul sistematic al interceptărilor. Aceste practici sînt total disproporţionate şi inadmisibile (...). Este foarte important să le reamintim Statelor Unite că sîntem aliaţi. (...) Americanii trebuie să înţeleagă că nu ne pot trata precum Iranul sau Siria! Într-un final, această dezvăluire arată că Statele Unite n-au aliaţi, ci doar ţinte ori vasali. Franţa nu este nici una nici cealaltă. Credeam că schimburile de informaţii între cele două ţări sînt echilibrate, însă în mod evident nu este cazul. (...) Statele Unite vor continua să ne spioneze. A ne imagina că ar putea înceta să o mai facă constituie o dulce utopie, însă nu este un motiv pentru a rămîne o victimă în mod consimţit”

"Toţi sîntem ascultaţi de"

Sub acest titlu, cotidianul "Corriere della sera" (Italia) din 23.10.2013 a publicat un interviu cu Vincent Cannistraro, fostul şef al Biroului CIA în Italia, din care reţinem :'Vă pot spune cîteva lucruri. Directorul Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA) şi unul sau doi dintre adjuncţii săi vor fi înlocuiţi nu peste mult timp: am înţeles că, în principiu, preşedintele Barack Obama a decis deja acest lucru. Totodată, folosirea, sistemul de supraveghere electronică al NSA, va fi controlat în mod riguros: în ceea ce priveşte Europa, preşedintele doreşte ca sistemul să fie aplicat numai pentru combaterea terorismului şi să nu se ajungă la spionaj politic sau economic. Obama este sătul de scandaluri şi este în favoarea integrităţii Alianţei Atlantice. Celelalte ţări, printre care şi Italia, vor trebui să-l ajute. Nu ştiu dacă la voi este cunoscut acest lucru, dar Italia produce sisteme similare cu al nostru şi le vinde unor terţe părţi. Sînt sisteme foarte sofisticate, iar Guvernul italian, care este la curent cu vînzarea lor, va trebui să se asigure că nu ajung în mîinile unor potenţiali duşmani. Este nevoie urgentă de o reglementare globală a acestor produse şi a folosirii lor'

“Trebuie să acţionăm împotriva Americii !”

„Frankfurter Allgemeine Zeitung” a titrat: “Trebuie să acţionăm împotriva Americii!”.Era concluzia pe care Berlinul o aşteptă de la reuniunea cu uşile închise a şefilor diplomaţiei europene, după ce Franţa a impus problema interceptărilor telefonice efectuate de Agenţia de Securitate Naţională (NSA) pe ordinea de zi a Summit-ului Uniunii Europene de la Bruxelles (24.10.2013). Însă, cu excepţia Germaniei, Franţa a fost prea puţin sprijinită în demersul său de a cere socoteală Washingtonului.

Anvergura cvasiindustrială a spionajului efectuat de NSA a fost caracterizata de Alain Juillet, fost director pe probleme de informaţii din cadrul DGSE (2002-2003), care a declarat pentru Le Figaro: “Deşi responsabililor politici le este în continuare greu să creadă că aliaţii noştri pot apela la astfel de practici, experţii pe probleme de securitate şi informaţii ştiu de mult timp că americanii ascultă ce vor. Unica mare surpriză o constituie amploarea colosală a sustragerii de date dezvăluită (...). Sub acoperirea luptei împotriva terorismului, care nu constituie decît o mică parte a activităţilor pe care le efectuează, „prietenii” noştri americani pot, de asemenea, să asculte politicienii care lucrează sub egida OCDE sau UE, la Bruxelles, dar şi pe cei de la Palatul Élysée (Preşedinţia Franceză - n.n.) ori Matignon (sediul Guvernului francez - n.n.). Sînt preferate totuşi îndeosebi societăţile strategice din sectoarele de apărare şi petrolier.(...) Atacurile de care este suspectată NSA sînt ultraperfecţionate şi facilitate de sprijinul activ al societăţilor americane precum Facebook sau Microsoft. (...) “

Note interne obţinute de „Le Monde” detaliază utilizarea de către NSA a tehnicilor de supraveghere electronică pentru spionarea intereselor diplomatice franceze la ONU, New York şi Washington. În ceea ce priveşte interceptarea comunicaţiilor populaţiei, în Franţa se vehiculează cifra de peste 70 milioane de date telefonice în 30 de zile.

Întrebat cum se poate reacţiona împotriva ameninţării spionajului electronic global, Alain Juillet a răspuns: ”Dînd dovadă de mai puţină naivitate în această lume ultraconcurenţială. Mulţi dintre conducătorii noştri încă mai trimit e-mail-uri sensibile de pe calculatoare nesecurizate, fără a-şi imagina că acestea sînt citite de la distanţă. (...) A sosit timpul să ne schimbăm radical obiceiurile şi să ne adaptăm cadrul legal la dimensiunea provocărilor. (...)

“Le Point“ (23.10.2013) menţionează că François Hollande a cerut o cooperare bilaterală între serviciile franceze de informaţii şi cele americane, în vederea unor clarificări privind afacerea spionajului practicat de NSA şi a stabilirii exacte a faptelor, perspectivă acceptată de preşedintele Barack Obama, potrivit purtătorului de cuvînt al Guvernului francez, Najat Vallaud-Belkacem.

Rînd pe rînd, ambasadorii americani din mai multe capitale europene au fost convocaţi pentru explicaţii. Germania şi Franţa insistă pentru o întîlnire decisivă şi clarificatoare cu partea americana.

În condiţiile acestui Cyber War, “E posibilă o alianţă U.S.A. – U.E. autentică?”, se întreabă profesorul Viorel Roman (Universitatea din Bremen). “Căci dacă spionarea Americii Latine poate fi parte a doctrinei Monroe, cea a Franţei, Germaniei – Axa Euro-continentală – e deja Cyber -War după Francois Hollande, Angela Merkel şi Thomas de Maiziere. Toţi bănuiau că sînt ascultaţi, dar nu neapărat şi de aliaţii lor anglo-americani. În ce măsură ofensiva spionajului anglo-american împotriva Uniunii Europene, Germaniei, Franţei nu va genera un Napoleon, Wilhem II, Hitler (…).”, conchide anterior cel citat.

Aurel I. ROGOJAN, Cotidianul.ro