Calitatea apei potabile este una dintre problemele prioritare ale omenirii ce necesită soluţionare comună. Acest fapt a determinat Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător şi Dezvoltare din a. 1992 să propună ziua de 22 martie – ca Zi Mondială a Apei, cu celebrarea oficială pentru prima dată a acesteia în a. 1993. Perioada anilor 2005-2015 a fost declarată de Organizaţia Naţiunilor Unite ca fiind Deceniul Internaţional al Naţiunilor Unite „Apă pentru viaţă"

Republica Moldova, de rînd cu ţările membre a ONU, anual celebrează aceasta zi, şi în acelaşi timp, nu pierde ocazia de a informa opinia publică asupra problemelor legate de necesitatea protejării cantitative şi calitative a apelor, precum şi de a pune în adevărata lumină rolul, obligaţiunile şi responsabilităţile fiecăruia în vederea protecţiei surselor de apă.

Resursele de ape subterane din Re­publica Moldova includ 17 complexe şi orizonturi acvifere de diferite vîrste, care au o repartizare neuniformă pe teritoriul ţării. Mai importante sunt şase orizonturi acvifere: cuaternarul freatic (22 mil.m³), sarmaţianul mediu (110 mil.m³), sarmaţi­anul inferior + badian (770 mil.m³), cre­tacicul (110 mil.m³), sarmaţianul superior şi ponticul (44 mil.m³). În majoritatea ori­zonturilor acvifere circa 50% din apă are calităţi potabile, excepţie fiind cel freatic - 20-30%. Rezervele apelor de adîncime constituie în total 1100 mil.m³, iar ce­le aprobate ca apă bună pentru nece­sităţi economice sunt de 255 mii.m³/zi. Aproximativ 40% din populaţia rurală se alimentează cu apă din straturile subterane cu presiune hidrostatică (6 200 sonde) şi din primul strat acvatic (fără presiune) (cca. 250 mii fîntîni şi izvoare), ceea ce asigură 1811 mii m³/zi rezerve confirmate. Din cantitatea totală de ape subterane administrate pe teritoriul republicii doar 50% pot fi utilizate în scopuri potabile fără tratare prealabilă.

Actualmente majoritatea localităţilor rurale din republică sunt lipsite de sisteme centralizate de alimentare cu apă, astfel Legea cu privire la apa potabilă, ce reglementează relaţiile din domeniul alimentării cu apă, prevede pentru consumul uman şi apa din sistem necentralizat - instalaţii şi construcţii (fîntînă, izvor, sondă de foraj, etc.) de captare şi potabilizare a apei fără distribuţie la locul de consum.

Avînd în vedere necesitatea de a pune în aplicare Directiva Cadru privind Apa 2000/60/CE şi Directiva 2006/118/CE cu privire la protecția apelor subterane împotriva poluării şi a daunelor s-au realizat cercetări în cadrul Programului de Stat “Cercetări ştiinţifice şi de management al calităţii apelor”, inclusiv subproiectul “Studiul calităţii apei izvoarelor/cişmelelor din bazinul Nistrului ca surse de alimentare cu apă şi pentru irigare”.

Studiul privind calitatea apelor subterane din bazinul hidrografic al fl. Nistru a fost realizat pentru 362 de izvoare şi cişmele din cca 160 de localităţi din raioanele Rezina, Şoldăneşti, Teleneşti, Orhei, Călăraşi, Străşeni, Criuleni, Anenii Noi, Ialoveni, Căuşeni şi Ştefan Vodă. Cercetările efectuate în perioada anilor 2009-2012 de către colaboratorii Institutului de Ecologie şi Geografie includ estimarea amplasării în spaţiu a izvoarelor şi cişmelelor, evaluarea particularităţilor fizico-chimice ale apei, evidenţierea poluanţilor şi a surselor de poluare, stabilirea tipului şi calificativului de utilizare a apei lor. Rezultatele obţinute denotă, că apa tuturor izvoarelor/cişmelelor investigate este incoloră, nu are miros şi gust specific. Apa izvoarelor din raioanele Ştefan Vodă şi Ialoveni are o duritate medie cea mai mare; mineralizarea medie depăşeşte CMA în raioanele Ştefan Vodă, Anenii Noi şi Teleneşti, iar conţinutul mediu al nitraţilor depăşeşte CMA în raioanele Ialoveni, Anenii Noi şi Căuşeni.

Izvoare/cişmele cu apă ce are duritatea mai mică de 7 me/dm³ şi corespunde criteriului de potabilitate sunt în total 77 (21%), cele mai multe fiind în raioanele Şoldăneşti (19), Călăraşi (13), Criuleni (12) şi Rezina (11), iar cele mai puţine – în Ialoveni, Orhei, Teleneşti, Ştefan Vodă şi Anenii Noi. S-a constatat că duritatea nu depăşeşte norma sanitară pentru consum (7-10 me/dm³) în apa din 129 de izvoare/cişmele, cele mai multe fiind în raioanele Rezina, Teleneşti şi Orhei. Îngrijorător este faptul că în medie cca 25% din izvoare/cişmele (89 din totalul de 362) au apă poluată, în care conţinutul nitraţilor depăşeşte CMA (50 mg/dm³) de la 1 pînă la 6 ori, cele mai multe fiind în satele/comunele raioanelor Rezina (23), Criuleni (17) şi Ialoveni (16).

Calculele efectuate în vederea aprecierii calităţii apelor monitorizate pentru irigaţie denotă, că coeficientul de irigare (conform coeficientului Stebler) al apelor din 213 izvoare (cca 59%) corespunde calificativului „bună” pentru irigare, 92 (25%) – cu calificativului „satisfăcătoare” şi 57 izvoare şi cişmele (16%) conţin apă „nesatisfăcătoare” pentru irigare.

Apele subterane sunt vulnerabile la poluare, atît pe termen scurt cît şi pe termen lung deoarece ele se mişcă încet prin subsol, iar impactul activităţilor umane pot afecta pe o lungă perioadă de timp calitatea lor. Impactul activităţilor umane asupra calităţii apelor sunterane se resimte şi peste zeci de ani după poluare lor. De aceea, un accent important trebuie să fie pus pe măsurile de prevenire a poluării lor.

Rezultatele cercetărilor efectuate cu recomandări de protecţie a apelor freatice au fost implementate şi diseminate către autorităţile publice raionale şi locale şi populaţie.

 Unele recomandări de protecţie a apelor subterane:

• De interzis în toate localităţile stocarea deşeurilor menajere şi industriale (lichide şi solide) în zona de protecţie a apelor, îndeosebi a sursei de apă pentru consum uman;
• De stimulat activităţile educaţionale privind protecţia apelor din teritoriu;
• De efectuat lucrările de împădurire şi înierbare a zonei din jurul sursei de apă;
• De organizat reconstrucţia ecologică a izvoarelor, lichidarea surselor de poluare a apelor naturale (subterane şi de suprafaţă, deoarece poluantul migrează dintr-un acvifer în altul);
• De pus accent important pe măsurile de prevenire a poluării resurselor de apă.

A. Tărîţă, M. Sandu, R. Lozan,
Institutul de ecologie şi geografie al AŞM