Volumul producţiei agricole revine la nivelul celor mai bune vremuri

Autor: Vlad LOGHIN

Biroul Naţional de Statistică a făcut publice, zilele trecute, datele definitive privind anul agricol 2013. De bună seamă, în raport ce cel anterior, dogorîtor şi secetos, a fost înregistrat o creştere nemaipomenită. Astfel, producţia globală obţinută de agricultorii noştri, adică întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti, a crescut cu 38,3 procente. O creştere de peste 30 procente agricultura noastră a consemnat ultima dată în anul 2008, adică înainte ca ţara noastră să fie lovită de criza mondială.

Desigur, condiţiile meteorologice favorabile pentru agricultură a fost una dintre principale cauze care ne-a ajutat să avem o roadă bogată în lanurile de grîne, în plantaţiile de vii şi livezi, pe terenurile cultivate cu legume. Drept urmare, a fost posibil ca volumul producţiei vegetale să crească cu peste 60 procente faţă de anul precedent. Roada de grîne, boabe şi leguminoase s-a ridicat la 2 milioane 660 mii de tone, adică de 2,2 ori mai mare faţă de anul anterior.

După ce anţărţ seceta a distrus o parte din terenurile semănate cu porumb, roada globală pe ţară de această cultură grăunţoasă a sporit de 2,5 ori, cifrîndu-se la 1milion 401 mii de tone. De două ori mai mare s-a dovedit şi cantitatea de grîne depozitată de ţăranii noştri, care a constituit peste un milion de tone. Cu acest prilej, amintesc că necesităţile strategice ale ţării de grîu alimentar reprezintă cam 450 mii de tone.

A rodit bine anul trecut şi floarea soarelui, sfecla de zahăr. Bunăoară, recolta globală de floarea soarelui a ajuns la aproape jumătate de milion de tone, adică cu 66,6 procente mai mult faţă de secetosul 2012. Cam cu 60 procente s-a majorat şi roada de sfeclă de zahăr, ceea ce a determinat o scădere substanţială a preţului la zahăr, acesta fiind cel mai mic în regiune. Cu sporuri de 20-30 procente se pot lăuda cultivatorii de legume, fructe, struguri.

Dar, este adevărat că anul trecut sectorul animalier al agriculturii nu şi-a revenit tot atît de robust. Să zicem, cantitatea de carne vie de vite şi de păsări a crescut cu mai puţin de un procent. Producţia de lapte a cunoscut un spor niţel mai mare, în schimb numărul de ouă pe ţară s-a dovedit chiar mai mic decît anul precedent.

Recoltele mari au influenţat în mare măsură şi redresarea economică a ţării. Faptul că produsul intern brut al ţării, potrivit rezultatelor de 9 luni, s-a extins cu 8 procente se datorează şi creşterii valorii adăugate brute în agricultură cu 36 procente, fiind cel mai mare spor la nivelul tuturor domeniilor economiei ţării noastre. La fel, agricultura a avut cea mai mare creştere a contribuţiei la sporul produsului intern brut, aproape 5 procente.

Desigur, nici explozia exporturilor noastre în ultimele luni ale anului trecut nu se producea dacă nu se înregistra o creştere spectaculoasă a producţiei agricole după un an vitreg. Potrivit datelor de 11 luni, cantitatea de cereale comercializată de ţara noastră peste hotare a crescut aproape de 3 ori, cel mai înalt ritm la nivelul exporturilor moldoveneşti.

Oricum, nu face să ne lăsăm ameţiţi de creşterile spectaculoase înregistrate de producătorii noştri agricoli în ultimul an. Să nu uităm că ele vin după un an secetos, cînd agricultura, practic, a fost arsă. Or, precum spune o vorbă din popor cu cît este mai adîncă valea, cu atît mai înalt arată dealul.

Deci, îndemnul este de a renunţa la aprecierea recoltei globale de anul trecut, unul bun din punctul de vedere al condiţiilor meteorologice, în raport strict cu cel anterior, care s-a dovedit dezastruos, ci să comparăm cu rezultatele medii din ultimii ani. Atunci se va dovedi că pe anumite segmente de abia am reuşit să revenim la nivelul anilor precedenţi. De exemplu, roada de grîu, anul trecut, a ajuns pînă la peste 1 milion de tone faţă de 2011, însă recolta de porumb pentru boabe a fost mai mică în comparaţie cu acum 2 ani. La fel, în 2013 roada de legume a fost cu aproape 30 procente mai mare în comparaţie cu anul precedent, dar mai mică decît acum doi ani.

Dar, chiar dacă ne uităm la volumul producţiei vegetale globale, care anul trecut s-a ridicat la 2,660 milioane de tone, în ciuda creşterii de 2,2 ori faţă de anul anterior, totuşi, în comparaţie cu nivelul de acum doi ani acesta a cunoscut un spor mai puţin spectaculos, de doar 6,5 procente. Iar dacă mai luăm în calcul că pe anumite domenii recoltele nu au revenit nici măcar la nivelul obişnuit al anilor trecuţi, atunci chiar că nu există motive pentru euforie.