Foto: „Mai bine mort, decît o viaţă în umilinţă”. Ahmad Shah Massoud

11 septembrie 2001 – ziua care a schimbat lumea

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 coordonate de Al-Queda împotriva Statelor Unite ale Americii au modificat substanţial tabloul lumii contemporane. Există mai multe semne de întrebare referitor la acest eveniment tragic. Una din marele enigme ale acestui act dramatic o reprezintă asasinarea la 9 septembrie 2001 a uneia dintre cele mai mari personalităţi ale istoriei recente, Ahmad Shah Massoud (în limba dari semnifică Favoritul, 1953 – 9 septembrie 2001), principalul lider al mişcării de Rezistenţă afghană împotriva imixtiunii sovietice în „ţara munţilor”. Cui i-a încurcat acest erou al poporului afghan? De ce a fost asasinat în ajunul acţiunilor teroriste? Probabil, este una din cele mai mari enigme ale începutului mileniului III. În continuare, pe baza mărturiilor oferite de participanţii moldoveni la războiul sovieto-afghan vom developa misterul unei biografii combatante, cea a lui Ahmad Shah Massoud.

Intervenţia sovietică în Afghanistan la 25 decembrie 1979 a suscitat o mobilizare impetuoasă a afghanilor. Dacă la sfîrşitul anului 1979 numărul mujaheddinilor se ridica la 40 000 de oameni, cifra s-a majorat în anul 1986 aceştia însumînd cca 150 000 de persoane. Prin prisma combatanţilor sovietici, numărul partizanilor afghani a fost raportat la pericolul iminent al acestora: „Erau bande. Noi spuneam că doar să fi stat cu automatele în mînă, şi ei numai să fugă, ne călcau pe toţi” (I. Gadinaud, născut în 1968 în s. Şamalia, r-nul Cantemir, în Afghanistan a fost şofer în anii 1986–1988). Grupările Rezistenţei, aparţinînd islamului moderat sau radical, au fost constituite din şapte partide sunnite, cantonate în Pakistan, şi alte opt partide şiite, consolidate pe teritoriul Iranului. Formaţiunile paramilitare din Pakistan şi Iran constituiau 5–8% din numărul total al luptătorilor afghani. Centre similare activau în Arabia Saudită şi Egipt, iar în confruntările cu sovieticii în Afghanistan erau implicaţi mercenari şi voluntari din Arabia Saudită, Turcia, Iran, Japonia, China. În 1981 erau identificate 200 de tabere ale mujaheddinilor (dintre care 80 – în Pakistan). Un loc important l-a deţinut Rezistenţa din interior. Dintre cei mai reprezentativi comandanţi regionali (cifra totală a liderilor antisovietici constituia 200), cu un prestigiu personal profund (comparativ chiar cu liderii administraţiei de la Kabul), s-au evidenţiat comandantul tadjik Ahmad Shah Massoud, care acţiona în regiunea Panjshir.

Personalitatea lui A. Sh. Massoud, cel mai important lider regional, a fost evidenţiată şi de foştii combatanţi moldoveni „Massoud era un om foarte deştept. Un băiat pe care l-a înzestrat Dumnezeu cu minte. A fost un comandant foarte bun. El trăia în Panjshir, care în traducere semnifică «5 lei»” (N. Petrică, născut în 1944, în comuna Oziornîi, regiunea Odesa, în Afghanistan a fost în anii 1985–1987, fiind colonel, consilier al comandantului de divizii a 9-a şi a 14-a de Infanterie în armata afghană, participant la 26 de lupte). „În 1983, în Panjshir, el (A. Sh. Massoud – n.n.) era cel mai mare” (V. Daniţă, născut în 1964 în s. Săseni, r-nul Călăraş, în Afghanistan a fost mecanic-conducător auto în anii 1982–1984). Liderii regionali dispuneau de formaţiuni paramilitare, semnau diverse armistiţii cu autorităţile de la Kabul şi cele sovietice. Tabăra antisovietică a beneficiat de susţinere din interiorul ţării (prin includerea nemijlocită a populaţiei), dar şi din exterior (SUA, Pakistan, Iran, China etc.). În baza unui program de ajutor secret din toamna anului 1981, Statele Unite erau implicate, împreună cu Arabia Saudită, Egipt, China, Pakistan, în ajutorarea forţelor antisovietice cu fonduri. SUA a acordat, pe lîngă tehnică militară, şi un ajutor financiar considerabil, acesta însumînd cifra de 1 mld. de dolari americani. Serviciile secrete americane au aplicat pe larg cultul bacşişului, la fel ca şi germanii în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Rezistenţa afghană, consolidată în jurul ideii de luptă împotriva agresiunii externe a Uniunii Sovietice, pe lîngă sprijinul material acordat de occidentali, a avut un rol hotărîtor în operaţiile militare împotriva URSS, fapt ce a marcat, în final, şi retragerea sovieticilor din Afghanistan (15 februarie 1989).

În acelaşi context, constatăm şi un început al evenimentelor care au culminat cu episodul tragic din 11 septembrie 2001. Sau, conform expresiei sugestive a cunoscutului istoric englez Eric Hobsbawm, americanii „au păţit ca ucenicul vrăjitor al lui Goethe, care a chemat spiritele şi nu a mai putut să le stăpînească”.

Acţiuni militare de amploare sovieto-afghane s-au efectuat şi în valea Panjshirului, o vale inexpugnabilă, poziţionată la nord-est de Kabul, constituind o verigă de legătură între sudul şi nordul ţării. Din această zonă se efectuau diverse ofensive în Kabul, Bahram, Ciarikar şi trecerea Salang. În această regiune geostrategică, timp de un deceniu, partizanii afghani conduşi de A. Sh. Massoud au respins nouă ofensive majore ale armatei sovietice, dintre care a cincea şi a şasea au reprezentat cele mai semnificative confruntări militare din istoria războiului. „Leul din Panjshir” şi-a perfecţionat tactica de luptă, inspirată de experienţa şi teoria liderului chinez Mao Zedong (Tzedun), a generalului francez Charles de Gaulle (1890–1970), dar şi a eternului revoluţionar latinoamerican Che Guevara (1928–1967). Avea cunoştinţe solide despre istoria URSS, inclusiv despre blocada Stalingradului din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cunoştea limba şi literatura franceză. Soldaţii lui A.Sh. Massoud erau dotaţi cu armament modern, fiind pregătiţi ideologic de către comandanţi politici. Rezistenţa afghană, potrivit Favoritului, „avea drept obiectiv neutralizarea mecanismul militar al sovieticilor”. Massoud fixa un sistem complet de cercetare, analiza, în cele mai mici amănunte, dislocarea trupelor sovietice, aplica strategia de dispersare a trupelor militare pe mai multe fronturi sau de extindere a ariei de acţiune. Fiind sprijinit de experţi americani, a creat o solidă reţea de spionaj, care ţinea sub vizor atît acţiunile armatei sovietice, cît şi ale celorlalţi lideri regionali. Activitatea operativă a serviciilor de contrapropagandă sovietică a lui A.Sh. Massoud a fost recunoscută de către V.A. Kriucikov, fostul preşedinte al KGB. Asupra acestui aspect estompat se referea şi Igor Ilciuk, fostul şef al serviciului de cercetare al Armatei a 40-a (1983–1984), care mi-a acordat un interviu la 3 decembrie 2002: „Cînd terminam planificarea operaţiei, vedeam că Ahmad Shah, deja cu două săptămîni înainte de începerea acţiunilor militare, îşi prevenea populaţia care fugea din aceste raioane. Noi veneam acolo, însă nimeni nu mai era. Nici duşmanii, şi nici populaţia. Adică se transmitea că pînă pe data respectivă trebuie să părăsiţi acest raion. Nu se respectau operaţiile în secret. Cum să menţinem în secret dacă aveau interese reciproce? Dar ei puteau să scurgă informaţia care putea uneori se parvină chiar şi din rîndurile noastre”. Pentru sovietici Panjshirul reprezenta o zonă importantă din punct de vedere geostrategic, însă constituia şi o atracţie din punct de vedere material. Aceste deziderate au stat la baza confruntărilor militare dintre cele două tabere: „Acolo era bogăţie mare, lazurit, o piatră preţioasă. Erau multe ieşiri spre Pakistan” (N. Petrică). „Raionul pe care îl ocupa el (Ah. Sh. Massoud) era foarte bogat în lazurit. Se poate spune că la el în mină lucrau sclavi. Printre ei lucrau şi prizonieri – soldaţi şi ofiţeri de-ai noştri. Extrăgeau acest lazurit, care e foarte scump, un kg costa 350 de dolari americani, foarte frumos, care era transportat cu animalele în Pakistan, unde era vîndut. Pentru acesta primeau bani, care evident se împărţea. Acolo nu era numai Ahmad Shah, ci multe bande, între care se împărţea lazuritul” (I. Ilciuk). „Prin munţii aceia au şi pietre scumpe” (V. Dolghii, născut în 1964 în s. Cinişeuţi, r-nul Rezina, în Afghanistan a fost soldat în anii 1982–1984). „Ţinea (A.Sh. Massoud – n.n.) Panjshirul acolo în trecătoare, avea zăcăminte de diamante, lazurit, pietre semipreţioase, era o caravană de-a lui, cu rucsacuri pline” (I. Ghizatulin, născut în 1964 în s. Cuhneşti, r-nul Glodeni, în Afghanistan a fost ajutorul comandantului de pluton în anii 1982–1984). Veniturile totale ale lui A.Sh. Massoud, realizate în urma comercializării smaraldelor pe piaţa mondială (în deceniul al nouălea al sec. XX un kilogram de smaralde valora 3 600 dolari americani), constituiau, potrivit unor informaţii, 60 mil. de dolari, iar alţi experţi le estimează la cîteva sute de milioane dolari. Potrivit geologului rus G. Jurcenson regiunea Panjshirului ar fi constituit în Antichitate locul legendarelor mine ale regelui înţelept Solomon (965–928 î. Hr.), argument bazat şi pe sursele toponimice. Independenţa financiară, inclusiv faţă de cea din exterior, şi capacităţile de luptă i-au permis lui Massoud să-şi asigure în totalitate debitele militare, instituind şi o importantă reţea de spionaj, care a contribuit la respingerea ofensivelor sovietice.

În istorie nu se pun întrebări speculative. De data aceasta facem o excepţie. Ce s-ar fi întîmplat cu Afghanistanul după 11 septembrie 2001, dacă nu ar fi fost asasinat cel mai puternic şi charismatic lider al timpului respectiv?