75 DE ANI DE LA FONDAREA RAIONULUI SINGEREI

Foto: Simbolurile raionului Sîngerei: stema și drapelul. Autor: dr. Silviu Andrieș-Tabac. Pictor: m.c. Mariana Șlapac. Arhiva Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei

Zece curiozităţi despre raionul Sîngerei

„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”. Arnold Toynbee (1889–1975)

Raionul Sîngerei, cu o suprafață de circa 1033 km², este plasat în zona central-nordică a Republicii Moldova. În componența structurii teritorial-administrative sînt incluse 70 de localități: 2 localități urbane (Sîngerei și Biruința) și 68 – rurale, ultimele reunite în 26 de unități administrative – comune. Orașul de reședință administrativă este Sîngerei, situat pe valea rîului Ciulucul Mare, la 108 km nord-vest de Chișinău, localitate atestată la 20 martie 1584. Datele arheologice relevă faptul că această regiune a fost locuită din Epoca Paleoliticului (650 mii – 10 mii de ani în urmă). Localitățile din raionul actual Sîngerei, atestate documentar în Evul Mediu, făceau parte din Țara de Jos, fiind incluse în ținuturile Orhei și Soroca. După anexarea Basarabiei la Imperiul țarist, în 1812, localitățile din actualul raion Sîngerei continuau să facă parte din județele învecinate: Iași (cu sediul la Bălți, denumit ulterior Bălți), Orhei și Soroca. În 1930, județul Bălți includea majoritatea localităților din arealul Sîngerei. În linii mari, aceeași împărțire administrativă a fost menținută și în anii 1941–1944. În primii ani de administrație sovietică localitățile din Sîngerei au fost incluse în două raioane nou formate: Sîngerei (includea 500 km² cu 12 unități administrative) și Chișcăreni (includea 500 km² cu 11 unități administrative). În perioada postbelică, un interval de timp, actualul raion Sîngerei a fost denumit Lazosk, în cinstea lui Serghei Lazo (1894–1920) participantul la Războiul Civil din Rusia (1917–1922). La 20 iunie 1990 s-a adoptat hotărîrea privind revenirea localităților de tip orășenesc și a raionului Lazovsk la vechea denumire – Sîngerei. În 1998 s-a revenit la organizarea teritorial-administrativă în bază de județe. Raionul Sîngerei făcea parte din componența județului Bălți. La 14 februarie 2003 s-a revenit la organizarea administrativ-teritoriale în bază de raioane, inclusiv la formula – raionul Sîngerei. Denumirea Sîngerei provine de la sînger (Cornus sanguinea),arbust cu ramuri drepte, roșii toamna și iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi și toamna roșii, cu flori albe și fructe drape negre. Un pîlc de sîngerei este consemnat și în simbolistica raionului Sîngerei

1. A treia parte din localitățile raionului, adică 23 dintre ele, au apărut în sec. XIV–XVII; alte 17 comunități rurale au fost fondate în sec. XVII–XIX, iar 30, cele mai multe, au fost întemeiate în sec. XX, în mod special după reformele agrare din anii 1906–1912 (reforma lui Stolîpin) și 1918–1924.

2. Din cauza sistemului agricol extensiv la începutul sec. XIX, regiunea Sîngereilor reprezenta un areal slab populat. Sistemul de pîrloagă și păstoritul de pășune presupunea aplicarea unor suprafețe întinse de pămînt. În 1803 doar cîteva localități aveau peste 100 de gospodării: Drăgănești – 206, Sîngerei – 126, Heciul Vechi – 123.

3. Una din atracțiile turistice ale arealului Sîngerei este conacul din Cubolta, construcție inițiată în 1835 de moșierul Balși și continuată de boierul Leonardi. Conacul are un exterior impunător și menține urmele unei uzine electrice și de apă, destinată necesităților cotidiene ale curții boierului.

4. În anul 1907, doar 20 de sate din arealul Sîngerei aveau biserică.

5. În cel de-al Doilea Război Mondial au murit 2015 de militari originari din localitățile Sîngereiene, iar alte cîteva mii s-au întors cu traume fizice și psihice.

6. În urma celor patru valuri de deportări (1941, 1944, 1949, 1951), din Moldova sovietică au fost trimise în Siberia și în alte regiuni ale Uniunii Sovietice peste 11 340 de familii, inclusiv 141 de familii din raionul Sîngerei.

7. După război, pe baza unor instituții sau întreprinderi agricole și industriale s-au format noi localități, inclusiv în arealul Sîngerei. Oiconimele făceau parte din simbolistica memoriei istorice de sorginte sovietică. Astfel, orășelul Biruința, situat în nord-vestul raionului, la o distanță de 34 de centru raional și 135 km pînă la Chișinău a apărut în 1965 pe lîngă Fabrica de Zahăr din Alexăndreni, iar satul Octeabriscoe, situat la o distanță de 22 de centru raional și 130 km pînă la Chișinău a apărut la 11 iunie 1964 pe lîngă sediul central al Sovhozului „Belski”.

8. În anii 1959–1970 se constată o creștere a numărului populației, urmată de un ritm de scădere (1970–1989) și depopulare a raionului (din 1989). Potrivit recensămîntului populației din 2004, raionul era populat de 87 153 de locuitori. Potrivit datelor din 2010, doar 10,2% din totalul populației era angajată în cîmpul de muncă.

9. Raionul Sîngerei a dat printre cele mai multe personalități din Moldova în domeniul științei și culturii (savanți: acad. Gh. Duca născut în 1952 la Copăceni, acad. Gh. Țîbîrnă născut în 1944 în orășelul Sîngerei, dr. hab. Constantin Țîbîrnă născut în 1929 în orășelul Sîngerei, acad. Leonid Culiuc născut în 1950 la Drăgănești, m. c. Tudor Lupașcu născut în 1950 la Flămînzeni, m. c. Petru Patron născut în 1935 la Chișcăreni, dr. Victor Cirimpei născut în 1940 la Drăgănești; poeți și scriitori: Adrian Păunescu născut în 1943 în Copăceni, Leonida Lari născută în 1949 la Bursuceni, m. c. Ion Hadîrcă născut în 1949 la Sîngerei; interpreți și muzicieni: Mihai Dolgan născut în 1942 în Vladimirești, Nicolae Glib născut în 1949 la Pepeni, frații Pavel (1940), Dumitru (1942), Vasile (1947) Goia născuți la Sîngerei, Ion Paladi născut în 1984 la Chișcăreni, Lidia Bejenaru născută în 1953 la Țiplești; actorul Petru Hadîrcă născut în 1963 la Sîngerei ș.a.).

10. Raionul Sîngerei dispune de singura enciclopedie din Republica Moldova consacrate unui raion. Este vorba de enciclopedia „Sîngerei. Oameni, Istorie, spiritualitate” editată în anul 2012 sub egida Academiei de Științe a Moldovei, coordonată și redactată științific de sîngereienii acad. Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe a Moldovei și de poetul, omul de stat, membrul corespondent Ion Hadîrcă.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

 2a copy.jpg

Conacul de la Cubolta, sec. XIX. Arhiva foto a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei

 3b copy.jpg

Conacul de la Cubolta, 2010. Arhiva foto a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei

 4n copy.jpg

Bustul lui Serghei Lazo, orașul Sîngerei. Foto: Ion Xenofontov, 2012

 5v copy.jpg

Trei generații de locuitori din satul Sîngereii Vechi, anii 1970. Arhiva foto a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei

 6a copy.jpg

Opera științifică și literară a sîngereienilor. Foto: Eugenia Tofan, 6 mai 2012