ZECE CURIOZITATI DESPRE ENCICLOPEDISTUL NICOLAE MILESCU SPATARUL

FOTO: Bustul lui Nicolae Milescu Spătarul instalat pe Aleea Clasicilor din Chișinău. Sculptor: Lev Averbuh (1913–1981). Foto: Simion Xenofontov, 17 aprilie 2016

Motto:„Interesantă și ciudată personalitate”.
Petre P. Panaitescu (1900–1967), istoric și filolog român

Nicolae Milescu Spătarul a fost una dintre cele mai mari personalități din domeniul culturii, științei și diplomației europene de la mijlocul secolului XVII – începutul secolului XVIII. S-a născut în 1636 în jud. Vaslui într-o familie de boieri. Potrivit cercetătorului Sergiu Bacalov, neamul Milescu a fost unul dintre neamurile de cinste ale Țării Moldovei, cu ramificații genealogice peste hotare, inclusiv Țara Muntenească, Imperiul Otoman, Imperiul Rus și Țara Căzăcească. Nicolae Milescu Spătarul îşi începe studiile la Academia domnească din Iaşi, continuîndu-le, apoi, la Marea Şcoală a Patriarhiei Ortodoxe din Constantinopol (1645–1653), apoi în Italia, unde capătă o aleasă pregătire umanistă. Avea cunoştinţe profunde în materie de civilizaţie clasică, de istorie, teologie, filosofie etc. A fost grămătic în domnia lui Gheorghe Ştefan, mare-spătar (mecinic – purtător de spadă) în timpul lui Gheorghe Ghica (titlu pe care îl va purta ca un al doilea nume în tot restul vieţii), consilier intim al lui Ştefăniţă Lupu, reprezentant al lui Grigore Ghica la Poarta Otomană. Moare la Moscova în 1708.

1. Între 1664–1668 Nicolae Milescu Spătarul a vizitat cîteva ţări vest-europene. Cu o misiune diplomatică din partea lui Gheorghe Ştefan pleacă la Stockholm, apoi la Paris, cerînd la diferiţi regi ajutor împotriva turcilor. În 1669, după o tentativă eşuată de a ocupa scaunul domnesc, este nevoit să-şi părăsească pentru totdeauna țara.

2. În decembrie 1669 – ianuarie 1671 Nicolae Milescu s-a aflat la Constantinopol, la patriarhul Dositei al Ierusalimului, consilierul ţarilor ruşi în domeniul problemelor orientale. Nicolae Milescu trece în 1671 în Rusia, îndemnat de patriarhul Dositei, unde va rămîne pînă la sfîrşitul vieţii. În scrisoarea de recomandare adresată ţarului Alexei Mihailovici, Dositei îl caracteriza ca pe un om „zelos, învăţat şi înţelept”, care a străbătut numeroase ţări şi împărăţii ca să se instruiască şi este ca un cronograf, în care sînt adunate toate lucrurile lumii: în zadar s-ar căuta un alt om asemenea lui.

3. A fost unul din primii învățători și educatori ai țarului Petru I (1682–1725).

4. Nicolae Milescu a fost poliglot – cunoștea limbile elină, slavonă, latină, neogreacă, franceză, germană, turcă, arabă, italiană, care i-au fost de un real folos în activitatea de cărturar şi diplomat al Moldovei, Munteniei, iar apoi şi al Rusiei. La 11 decembrie 1671 este numit traducător din limbile elină, latină, neogreacă şi română, iar peste puţin timp el ajunge şef al corpului de traducători de pe lîngă Departamentul Diplomatic. Avînd un prestigiu personal în fața autorităților rusești, Nicolae Milescu a efectuat o răsunătoare misiune diplomatică în China (1675–1678) în scopul de a rezolva diferendele de la graniţa ruso-chineză şi de a stabili relaţii diplomatice şi comerciale între cele două ţări. Pînă la această misiune, relațiile diplomatice ale Rusiei cu China s-au mărginit la trimiterea unor simpli cazaci. Relatările lor de călătorie erau doar niște însemnări naive ale unor oameni puțin cultivați.

5. Pentru misiunea din Rusia s-a pregătit minuțios. Din arhivele imperiale a scos copii după scurtele relatări ale curierilor ruși trimiși anterior în China. S-a înarmat cu diferite instrumente și cărți științifice (un compas, un astrolab, o carte de optică, un dicționar chinezesc). Suita sa a fost formată din 40 de oameni pe jos și călări, plus garda de cazaci. A ales pentru această misiune oameni cu experiență ca Milovanov, care mai fusese în China în 1670 (l-a întîlnit la frontierele Chinei), grecul Spiridon, giuvaergiu, medicul grec Ioan, medicul „alchimist” Iagan, secretari pentru scrieri etc. Avînd cu el o mare sumă de bani pentru întreținerea misiunii și daruri destinate împăratului Chinei, Nicolae Milescu a părăsit Moscova la 3 martie 1675, după ce și-a luat în chip solemn rămas bun de la țar. Acesta îi încredință scrisori pentru „fiul cerului” în limba rusă, turcă și tătară. Această călătorie îi prilejuieşte scrierea cîtorva tratate de reală valoare ştiinţifică şi artistică.

6. Împăratul Shengzu l-a primit pe Nicolae Milescu cu mari onoruri, într-o casă, nu departe de zidurile Beijingului. A luat masa împreună cu împăratul, acesta din urmă oferindu-i în dar o piatră prețioasă de mari dimensiuni incrustată cu spinel roșu, utilizată la împodobirea coroanelor pentru țari.

7. După reîntoarcerea sa în Rusia, participă în calitate de traducător din limbile turcă şi tătară la expediţiile lui Petru I împotriva cetăţii Azovului (1695– 1696), iar în calitate de consilier al ţarului – la tratativele guvernului rus cu delegaţia armenească referitoare la eliberarea Armeniei de sub administrarea persană şi turcească (1701–1707).

8. Opera lui Nicolae Milescu se constituie din patru cicluri, care vădesc o consecventă perfecţiune a metodelor de investigaţie a materialului faptic. Primul ciclu inserează tratate şi traduceri de opere teologice; al doilea ciclu include lucrări de istorie, de prevestire, de morală şi lămurire a diferitor legende istorice; în al treilea ciclu intră patru tratate de estetică (scrise în limba rusă), legate de activitatea pedagogică a lui Nicolae Milescu, și ultimul ciclu îl constituie lucrările capitale cu prilejul soliei sale în China, care reprezenta pentru acea vreme cea mai cuprinzătoare schiţă geografică, istorică şi etnografică asupra acestei ţări. Lucrările sinologice ale lui Nicolae Milescu au un caracter profund enciclopedic şi calităţi artistice. În secolele XX – XXI multe hărți istorice sînt elaborate după descrierile făcute de marele cărturar. Copiile şi traducerile lor se păstrează în cele mai mari biblioteci europene.

9. Moștenirea istorică a enciclopedistului Nicolae Milescu Spătarul rezidă în faptul că pînă în prezent opera acestuia este una recurentă și formează o punte culturală și diplomatică dintre Europa și Asia. Descrierea pe care a făcut-o marele cărturar referitoare la călătoria sa în China este cea mai prețioasă dintre opere sale.

10. Cea mai recentă lucrare consacrată lui Nicolae Milescu Spătarul și a strănepotului pe linie paternă Ilia Ilici Mecinikov este semnată de doctorul habilitat în medicină (1983), profesorul universitar (1988) Gheorghe Baciu. Ilia I. Mecinikov, fondator al embriologiei evoluționiste, patologiei comparative, microbiologiei și imunologiei, a obținut Premiul Nobel la 29 octombrie1908.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

Spataru_2 copy.jpg
Împăratul Chinei Shengzu l-a primit în audiență pe Nicolae Milescu Spătarul. Sursă: Gheorghe Baciu, Nicolae Milescu Spătarul și strănepotul – Ilia Mecinikov, Chișinău, 2016, p. 29.

Spataru_3.jpg

Spinelul roșu, adus de Nicolae Milescu Spătarul din China, în coroana țarilor ruși. Sursă: https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2013/09/27/nobilii-rusi-de-origine-moldoveneasca-i/

Spataru_4 copy.jpg

Profesorul universitar Gheorghe Baciu (stînga) și designerul Vitaliu Pogolșa (autorul portretului imaginar al lui Nicolae Milescu Spătarul, publicat în diferite lucrări științifice). Foto: Ion Xenofontov, 15 aprilie 2016

Socialmai mult
18.09.18 - 15:42
18.09.18 - 12:28
17.09.18 - 17:01
17.09.18 - 16:54
17.09.18 - 16:53
17.09.18 - 16:50
17.09.18 - 14:26
17.09.18 - 12:13
16.09.18 - 16:51
15.09.18 - 16:27
15.09.18 - 16:23
14.09.18 - 17:45
14.09.18 - 17:38
14.09.18 - 17:31
14.09.18 - 16:37
14.09.18 - 16:36
14.09.18 - 13:43
14.09.18 - 13:35
13.09.18 - 17:01
13.09.18 - 16:57