Pe ce mizează guvernanţii şi opoziţia de dreapta ca să intre în Parlament

Conform sondajelor de opinie serioase, neutre, dar şi realităţilor opţionale din teritoriul întregii ţări, pe 24 februarie 2019 Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) ar trebui să cîştige o majoritate absolută în Parlament. Cunoscîndu-se prea bine acest lucru, guvernanţii şi opoziţia constituită din blocul electoral ACUM al cuplului politic Andrei Năstase şi Maia Sandu recurg la orice şiretlic electoral ca să intre pe brînci în Parlament şi chiar să-l domine. Asta în timp ce guvernanţii deţin puterea absolută în ţară şi au la dispoziţie resurse şi un arsenal mediatic propagandistic comparabil cu cel al fostei puteri sovietice. Cei de la ACUM, fără să aibă puterea guvernanţilor, au şi ei atuurile lor – nu sînt atît de săraci cum declară, au un post de televiziune cu o audienţă apreciabilă, nişte ziare şi portaluri informative şi ONG-uri prin care sînt finanţaţi şi, cel mai important, au de partea lor o serie de alegători dezamăgiţi de guvernare, care vor să se schimbe ceva dar nu ştiu în ce să se schimbe, ori mitingişti de profesie care-şi imaginează că prin strigătul „jos” scapă de mătreaţa propriului lor trecut. Unii mitingişti sînt de prin anii 90 şi-şi mai primesc tainul de la SIS.

PPDA condus de Năstase a renunţat să mai lupte alături de Dodon împotriva oligarhiei, preferînd să lupte singur împotriva tuturor, adică şi împotriva guvernanţilor, şi împotriva lui Dodon. Într-un final, nedorind să-i moară purceaua în coteţ şi împins probabil şi din afară, Năstase a fost nevoit să se cunune politic cu Sandu şi să formeze Societatea pe Acţiuni (SA) ACUM. „Acum ori niciodată!”, par să strige proaspeţii „însurăţei”.

Ce-i leagă pe guvernanţi de cei de la ACUM în lupta lor cu „mîna Moscovei” răposatului politic Mihai Ghimpu? Răspunsul este simplu ca zdrazvhuite: „patriotismul asumat cu pumnii bătuţi de piept, dragostea faţă de ţară, glie, neam, iubirea frăţească faţă de moldoveni, preocuparea lor de a le făuri un viitor mai bun, de a le pune o pîine mai bine crescută pe masă” şi, nu în ultimul rînd, convingerea lor că moldovenii pot fi uşor de prostit cu promisiuni.

Ca şi în toate ţările teribil de sărace ale lumii, şi în Republica Moldova orice bandă mafiotă care ajunge la guvernare pe căi frauduloase are preocuparea majoră de a se îmbogăţi ea, banda, nu ţara. Prin urmare, fură de stinge şi îi cufundă treptat pe cetăţeni în cea mai neagră sărăcie, îi manipulează şi îi ţine în cea mai primitivă dezinformare. Reţeta lor de a-şi cîştiga aderenţi este simplă de tot: pentru ca amărîtul de alegător să uite de foame, de coşmelia prăpădită în care trăieşte şi de alte lipsuri, cei enumeraţi mai sus „îl gîdilă la sentiment” pe moldovean pînă îl face „să se simtă mîndru că e moldovean sau, după caz, pro-român, că e patriot şi bărbat al neamului şi că el are puterea să decidă viitorul ţării lui”.

Guvernanţii îi spun amărîtului de moldovean că trebuie să fie mîndru că este „Pro Moldova”, iar ACUM, în numele aceluiaşi moldovean, „îşi vrea ţara înapoi”, de parcă i-a aparţinut vreodată, de parcă ţara trebuie să fie proprietatea politică exclusivă a oricăruia i se scoală gîndul ăsta! Ţopii vor ţara înapoi ca s-o belească ei, nu Plahotniuc! Cu cît o ţară e mai sărăcită de către mafioţii de la guvernare, cu atît mai mult creşte numărul „patrioţilor demni şi înverşunaţi”, dar cu burta goală şi cu pantalonii rupţi în cur. Este strategie de manipulare care nu a dat greş în nici o ţară extrem de săracă şi condusă de guvernanţi corupţi! Corupţie există peste tot în lume, dar cea mai mizerabilă şi degradantă corupţie este cea din Statele mafiote ca Republica Moldova. Corupţii din ţările civilizate nu conduc Statul, ci îl fentează, numai că acolo Justiţia nu-i coruptă şi nici cetăţenii nu sînt ţinuţi în sărăcie şi ignoranţă. Acolo patriotismul nu se aclamă cu scrîşnete din dinţi, bătăi cu pumnul în piept şi cîntece patriotice ori folclorice, căci acolo patriotism înseamnă bunăstare personală, securitatea persoanei, libertatea Justiţiei, corecta informare, plata corectă a impozitelor, administrarea onestă a Statului şi puterea cetăţeanului de a-l trage la răspundere pe cel ales sau pe cel care nu-i administrează suficient de eficient bugetul de Stat la care contribuie. La noi patriotismul este invocat la petreceri cu frigărui care se termină adeseori cu bătaie pe motive politice.

Priviţi atenţi, cu ochii larg deschişi ori prin lunetă, poate şi de puşcă, şi spuneţi cu sinceritate dacă zăriţi cumva pe cineva de la guvernare sau de la ACUM atît de capabil şi cu puteri reale să transpună în realitate absolut toate minciunile care le debitează doar ca să fie aleşi! Vă îndemn astfel pentru că, pe lîngă aceea că vă îndeamnă să fiţi mîndri de voi şi să fiţi patrioţi, vă promit şi belşugul din Rai.

Moldoveni din ţara-ntreagă, eu vă dau un singur sfat: de-i vedeţi trecînd pe stradă, daţi-le şi un scuipat!

Mihai CONŢIU