Sarcina lui Plahotniuc pentru candidatul PL Munteanu: Să-şi substituie mesajele electorale celor ale lui Năstase şi Codreanu

În nici o altă campanie electorală pentru ocuparea funcţiei de primar al Chişinăului nu i-am auzit pe candidaţi făcînd promisiuni electorale atît de demente, absurde şi, fireşte, irealizabile cum le fac acum cîţiva dintre cei cărora le curg balele după ocuparea fotoliului de primar. Este adevărat că în toate campaniile electorale precedente s-au făcut promisiuni mincinoase din greu, care se înţelege că nu au fost realizate. Incompetenţii care rîvnesc la acest post vor doar să se îmbogăţească, ei şi partidul care îi propulsează, Chişinăul, ca şi pînă acum, urmînd doar să-l „cîrpească”, aşa cum a făcut şi Chirtoacă. Anume din cauza acestor cîrpeli succesive a ajuns acest oraş cea mai mizerabilă Capitală europeană. Nici un primar nu s-a gîndit să-l revoluţioneze edilitar din temelii. Chirtoacă a avut această şansă, dar a ratat-o din pricina incompetenţei şi a dorinţei de înavuţire a mafiei liberale care-l subjugă.

Actualele promisiuni electorale sînt demente, iar asta pentru că ne constrîng să ne gîndim la una din două – ori cei care le fac ori sînt nebuni şi chiar cred în ele, ori sînt convinşi că chişinăuienii sînt atît de îndobitociţi încît să-i creadă şi să le dea votul!? Unul promite să desfiinţeze actuala cale ferată care traversează Chişinăul şi să confişte Aeroportul pentru Primărie, altul le promite chişinăuienilor că va introduce telefericul ca mijloc de transport în comun sau face Bîcul navigabil, „metresa politică” a oligarhului merge din casă în casă ca să discute cu alegătorii „deschişi”, cu acei din ale căror facturi plătite la electricitate şi-a asigurat salarii lunare de sute de mii la Union Fenosa, cînd era director acolo, şi tot aşa. Probabil că din teamă de a nu fi catalogaţi drept rîme sau cîrtiţe electorale, nici unul dintre candidaţi nu a preluat ideea de a le sfredeli un metrou chişinăuienilor sau să le ofere… „un tramvai numit dorinţă”!

Munteanu, care şi-a rugat soţia să nască pe 1 Decembrie, de Ziua României

De departe, candidatul liberal Valeriu Munteanu este cel mai pitoresc şi, în acelaşi timp, cel mai diabolic, pentru alegătorii lui, agent electoral al lui Vladimir Plahotniuc. Ca o paranteză: oare băieţoiul acesta are domiciliu stabil în Chişinău? Observ că legea permite tuturor „veneticilor” să candideze la funcţia de primar în ce localitate doresc, fără să aibă domiciliul acolo. Munteanu, de exemplu, a fost primarul ţăranilor cinstiţi din satul din care îşi trage esenţa. Dă dovadă de o obrăznicie golănească atunci cînd spune că „are experienţă” pentru că, odată, a fost primar, de ca şi cum administrarea edilitară a unui sătuc oarecare se compară cu cea a unei Capitale!

Chiar dacă are o spoială de şcoală, aidoma lui Ghimpu, tot un om al gliei rurale rămîne. Nu s-a urbanizat deloc, iar acest lucru se vede din atitudinile, discursurile sale de bătăuş mai dezgheţat de pe maidanul din satul său natal. Oricine vede în el un ţărănoi parvenit, nu un ţăran (căci ar fi lăudabil!), gata să sară cu furca sau cu toporul la oricine se supără că „i-a împrumutat” capra pentru o zi fără să-l înştiinţeze. Nici urmă de elevaţie intelectuală minimă!

După cum se tot răsteşte, lumea înţelege că este unionist, că vrea şi el unirea cu România la fel cum „şi-a dorit-o” şi despre care mai vorbeşte şi acum şeful lui politic Mihai Ghimpu. El, ca şi Chirtoacă, „au fost înrolaţi” în „secta unionistă” încă de pe vremea cînd se aflau „în deplasare”, la studii în România, spre deosebire de Ghimpu, care a fost „capacitat” aici, în Republica Moldova, în „teritoriu ostil”. Acum frustrarea lor personală şi politică este aceea că românii au înţeles că sînt „defectori” şi i-au lăsat să fie unionişti de capul lor. Unionismul lor este la fel de mincinos ca şi presupunerea că Dorin Chirtoacă ar cunoaşte care este punctul G la o femeie.

Ca să înţelegeţi mai bine cît de aberant şi scelerat este unionismul lui Munteanu, vă reamintesc un episod pe care l-am notat în 12 Martie 2014. Atunci, Munteanu aştepta ca soţia să-i nască un copil. Un moderator de la Jurnal Tv l-a întrebat: „Ce va fi copilul pe care îl aşteptaţi, fetiţă sau băieţel?” Răspunsul dat de actualul candidat la Primăria Chişinăului ne demonstrează că nu cu gaz românesc va putea produce energie termică ieftină pentru locuitorii Chişinăului, după cum se angajează acum în campania electorală, ci cu energia produsă prin arderea prostiei, pentru că iată ce răspuns a dat: „Nu ştiu, soţia a decis să ţină în secret pînă când va apărea pe lume. Am rugat-o să nască pe 1 Decembrie, de Ziua României”. Sînt sigur că nu şi-a păruit nevasta pentru că nu s-a ţinut de cuvînd, iar asta pentru că, în realitate, nu de ziua naşterii îi păsa atît de mult, cît de intuibila lui dorinţă de a avea şi un băiat. Oricum, să le dea Dumnezeu sănătate fetiţelor lui!

PL şi Munteanu, bastarzii sau orfanii unionismului

Eşecul curentului unionist din Republica Moldova trebuie explicat prin neseriozitatea ticăloasă şi dăunătoare pentru moldoveni cu care a fost abordat încă de la început. Dintotdeauna românii au vrut să facă o unire simulată cu această ţară prin intermediul unor lideri localnici improvizaţi, prin unionişti moldoveni de ocazie, de încredere, uşor compromişi şi, deci, şantajabili. Lupta electorală „pluriunionistă” pentru ocuparea funcţiei de primar al Chişinăului relevă din plin eşecul de care vorbesc. În acest context, Plahotniuc este antologic, adică poate fi înscris în manualele de specialitate, cu metodele prin care a demonstrat că dacă poate pune stăpînire pe o ţară subordonarea mişcării unioniste este un fleac. La urma urmei, el a ştiut prea bine că în spatele unionismului stă dorinţa de publicitate şi bunăstare personală a fiecărui lider unionist.

În plus, privitor la agenţii unionismului veniţi din România, Plahotniuc a înţeles că aceştia vor să smulgă şi ei o halcă din Republica Moldova în perspectiva unei uniri reale, motiv pentru care a ştiut să-i vulgarizeze. Controlîndu-i, i-a lăsat să fie mulţumiţi doar cu iluzia unor influenţe şi, fireşte, cu un anumit confort şi „libertate politică”, aşa cum este PUN al lui Anatol Şalaru, PNL-ul Vitaliei Pavlicenco. Îmi şi imaginez cum se hlizeşte Plahotniuc pe seama lui Băsescu! Iar Băsescu nu-i iese din cuvînt. A spus Plahotniuc că eurodeputatul Sigfried Mureşan trebuie pus la zid şi Băsescu l-a şi exclus din partidul său. Deja eurodeputaţii români încep mai toţi să se teamă de mîna lungă a lui Plahotniuc!

PL şi Munteanu, însă, au devenit nişte autentici bastarzi sau orfani ai unionismului şi au fost nevoiţi să accepte să fie „înfiaţi” neoficial de Plahotniuc. La ora actuală, „bastardul politic unionist” este nevoit să execute, fără să crîcnească, misiunea electorală pe care i-a încredinţat-o „tatăl lui politic şi adoptiv”.

Mama lui Ştefan cel Mare-Munteanu

Pe data de 22 Aprilie, pe site-ul publicaţiei pro Plahotniuc Timpul, Valeriu Munteanu „şi-a aranjat” un interviu. În contextul acestuia, el face următoarea afirmaţie pe care vă invit s-o reţineţi pentru după alegeri: „Cu siguranță voi ajunge în turul doi și cu siguranță voi cîștiga aceste alegeri cu o majoritate covîrșitoare. Nu am niciun dubiu în această privință.” Tot în acest interviu, Munteanu spune, cu aceeaşi siguranţă de sine, că dacă ar fi existat sau există vreun dosar penal pe numele lui sau a vreunui frate de-al său, el se retrage din cursa electorală. Păi atîta timp cît execută cu stricteţe scenariul electoral convenabil lui Plahotniuc, se înţelege de la sine că n-o să apară nici un dosar penal. Cum să aibă dosar penal atîta vreme cît fratele lui mai mare, Ruslan, este directorul adjunct la SIS-ul oligarhului?

Pentru ca să înţelegeţi mai bine de ce am convingerea că băieţoiul ăsta e cam dus cu pluta, că a fost contaminat rău de tot de colegul lui de salon clinic Ghimpu, vă mai reproduc cîteva spuse de-ale lui din interviul pomenit. Vorbind despre imaginari săi duşmani, Munteanu spune: „…mama m-a chemat la bucătărie și mi-a zis că mereu m-a susținut și m-a îndemnat să continui lupta, dacă știu că am dreptate. Iar dacă ei mă vor băga la pușcărie, ea va avea grijă de fetele mele, mi-a promis mama şi a adăugat ceva de genul: „Du-te la oștire și luptă pentru patrie!”. Dacă nu are febră, nu-i cazul să vă fie milă de el. Vă daţi seama că înţeleapta lui mamă a citit, încă de pe vremea URSS şi din dragoste pentru literatura română, poezia „Mama lui Ştefan cel Mare”, scrisă de Dimitrie Bolintineanu, după care a parafrazat îndemnul pentru fiul ei? Înţelegeţi, aşadar, că această scamatorie liberală se crede un mic-mare Ştefan cel Mare? Am îndoieli şi în ceea ce-l priveşte că ştie cine a fost Bolintineanu, dar, cu siguranţă, o să caute în internet curînd ca să se documenteze, ca să nu pice de fraier. Totuşi, nu este clar în care bucătărie l-a chemat mămiţica lui – în cea din sat de la el sau cea „de la Italia”? Dar poate l-o chemat în cuhne? Mă întreb astfel întrucît tot el afirmă: „Mama e plecată în Italia de vreo șase ani, de cînd a ieșit la pensie.” În consecinţă, absolut orice avere îi va fi imputată lui Munteanu ca fiind frauduloasă, el se va disculpa spunînd că a fost ajutat de… mama lui Ştefan cel Mare, aflată în haita oştirii Lupoaicei de la Roma. E valabil şi pentru fraţii lui!

Despre aberantele lui promisiuni electorale nici nu are rost să mai vorbim. Absolut toate, în ceea ce priveşte virtuala lor realizare, nu au nici o legătură cu atribuţiile primarului, ci cu cele ale Parlamentului, Guvernului, ministerelor etc. Chiar dacă, prin absurd, ar ajunge primar, ar avea pe cine da vina pentru neîndeplinirea lor, iar el ştie bine asta.

Munteanu, agentul electoral al lui Plahotniuc cel mai… anti Plahotniuc!

Fără să fim cîrcotaşi sau invidioşi, trebuie să recunoaştem că rolul electoral în care Plahotniuc l-a distribuit pe Munteanu este formidabil, iar el îl interpretează perfect pentru oameni naivi, neinformaţi ori fraieri. În partitura lui interpretativă, „tradiţional politic” este unionist, dar şi anti-oligarhic, adică anti Plahotniuc. În privinţa unionismului său ne-am lămurit, aşa că o lăsăm baltă. Dacă agitaţia lui virulentă împotriva lui Plahotniuc şi asupra „candidatei şi metresei sale politice” ar fi fost reală şi nedirijată, atunci ar fi fost de mult castrat politic şi penal. În realitatea existentă, însă, cu toate răcnetele lui împotriva guvernării şi a lui Plahotniuc, el nu reprezintă absolut nici o primejdie electorală pentru cei criticaţi. Dimpotrivă!

Un prim rost al lui Munteanu este să smulgă de la candidatul Codreanu al lui Şalaru al lui Plahotniuc ori, cel puţin, să-i împiedice pe susţinătorii lui unionişti ca să nu migreze spre Codreanu-Şalaru-Băsescu ai lui Plahotniuc. Afirmîndu-se, prin discursurile lui bombastice, ca fiind un mare luptător împotriva guvernării şi a lui Plahotniuc, noima acestei atitudini este aceea de a-şi atrage de partea sa electoratul indecis care ar fi tentat să-l voteze pe Andrei Năstase. Aici este vorba despre acel segment electoral cu tentă unionistă, indecis unionistă şi anti-oligarhică. Pentru aceşti alegători, Munteanu poate fi o opţiune „completă”, iar asta pentru că unionismul lui Năstase zace pe coardele unui ţambal dezacordat.

În concluzie, observăm că Plahotniuc are motive plauzibile şi îndreptăţite ca să-şi bată joc cum vrea de unionism şi de „amantele lui liberale” de ocazie!

Mihai CONŢIU