Analizînd acțiunile provocatoare ale flotei militare ucrainene în Marea Azov, precum și decretarea stării de război, putem face trei presupuneri la capitolul cui și la ce bun i-a trebuit aventura respectivă. În primul rînd, Poroșenko și compania speră că în acest mod vor forța locuitorii din Sudul și Estul Ucrainei să voteze ”corect” la alegerile prezidențiale. În al doilea rînd, starea de război îi va permite ”răsculăcirea legală” a oricărui oligarh pentru a întoarce datoriile din creditele internaționale. Însă mai există şi o a treia variantă: Occidentul pregătește sacrificarea Ucrainei în schimbul plecării Rusiei din alte regiuni.

În prezent însă, potrivit decretelor prezidențiale, Ucraina ca și cum luptă. Ca și cum… Zece regiuni în care a fost decretată starea de război – Odessa, Nikolaev, Herson, Zaporojie, Lugansk, Donețk, Sumsk, Harkov, Cernigov și Vinnița ca și cum se află pe front. Celelalte 17 se odihnesc. De ce 17? Pentru că Ucraina consideră Crimeea și Sevastopolul drept regiuni proprii, însă nu le-a inclus în rîndul celor 10 care ”luptă eroic”. Adică, ele ar fi fost ”ocupate”, însă stau liniștite, nu luptă…

Adică, în regim de stare de război nu se luptă cu ”ocupanții” nici pe hîrtie. Straniu război… Și nu e unica absurditate. Împărțirea Ucrainei în ”luptătoare” și ”pașnică” constituie încă o perversitate. Iar declarația ”garantului constituțional” precum că mobilizarea nu are drept scop de a lupta cu cineva provoacă nedumerire. Potrivit mai multor analiști, starea de război îi trebuie ”garantului constituțional” anume pentru a limita drepturile și libertățile constituționale în cele zece regiuni, pentru ca oamenii să voteze ”corect”.

Dar să revenim la ”războiul din Marea Azov”, care a devenit motiv pentru a decreta starea de război. E de la sine înțeles că marinarii ucraineni care s-au pornit spre Rusia ca animalul cunoscut la poarta nouă, vor fi glorificați. Înțelegem motivele lor. Podul de la Kerci, construit de Rusia nu în pavilioanele ”Mosfilm”-ului, a și jucat rolul de ”poartă nouă”. Pe ucraineni îi irită faptul că podul stă, în pofida faptului că toți așa-zișii patrioți zi și noapte se roagă ca el să cadă. Iată și marinarii ucraineni au încercat să-și ajute patrioții…

Însă, ei au făcut acest lucru la comanda ”garantului constituțional”, care nu putea să nu înțeleagă că Rusia nu va permite acest lucru. În al doilea rînd, Ucraina ”explică” că nu recunoaște Crimeea rusă, prin urmare marinarii se aflau în apele proprii. Însă în acest caz apare întrebarea: de ce în Crimeea nu a fost decretată starea de război, care ar explica incursiunile flotei ucrainene? Așadar, avem o situație absurdă: în apele Crimeii se luptă, iar însăși Crimeea este pașnică! Toate acestea seamănă cu o provocare, cînd cineva îl irită pe unul mai puternic, pentru a primi o palmă ca mai apoi să strige ”ajutor!”.

Însă ar mai exista și altă variantă. Ucraina, agresivă și imprevizibilă, este privită de multe capitale occidentale ca o posibilă monedă de schimb. Să se negocieze cu Rusia anumite cedări în Siria, Iran, Coreea de Nord, oferind, concomitent, întreaga Ucraină.

După Versii, Ucraina