Tot ei vor să ne înveţe cum să folosim banii lor

„Rîul” de bani de la moldovenii care lucrează peste hotare revine la cota cea mai înaltă de dinaintea izbucnirii crizei mondiale. Potrivit ultimelor date ale Băncii Naţionale a Moldovei, care reflectă situaţia după opt luni ale acestui an, volumul remitenţelor, cum mai sînt numite transferurile de mijloace băneşti realizate de către conaţionalii noştri care muncesc în străinătate, este doar cu 7-8 procente mai mic decît cel din 2008, cînd s-a înregistrat cel mai mare flux de finanţe generat de migranţii moldoveni. Practic, cantitatea de bani rezultată din transferurile băneşti se ridică la nivelul veniturile acumulate în bugetul de stat în opt luni ale anului, adică peste 13 miliarde de lei. Reiese că moldovenii care lucrează peste hotare ne mai dau un buget!

Motiv de bucurie, satisfacţie?! Şi da, şi nu prea. Pe de o parte, exclude o eventuală tensiune de ordin social, pentru că pe moment se produce o creştere a veniturilor unei bune părţi a populaţiei, care are pe cineva la muncă peste hotare, se dezvoltă o creştere economică din contul consumului. Pe de altă parte, economia ţării poate să rămînă şi de acum înainte în paragină, deoarece remitenţele nu se îndreaptă spre finanţarea sectorului de producere, ci, după cum arată recentele date ale sondajelor realizate în ţară în ultimii ani, sînt folosite pentru nevoile curente ale celor care beneficiază de ele: pentru hrană, plata serviciilor comunale, procurarea locuinţelor, obiectelor de uz casnic, a automobilelor şi a altor nevoi cotidiene.

Adică, ar fi de spus că banii trimişi de moldovenii care lucrează în străinătate nu asigură două condiţii fundamentale pentru înflorirea unei ţări: crearea unei mase de produse autohtone competitive, ieftine, care să inunde piaţa internă, să cucerească cît mai mare spaţiu dincolo de hotarele ţării şi să creeze cît mai multe locuri de muncă prin deschidere de noi afaceri. Aşa că ţin să avertizez că o eventuală extindere a fluxului de mijloace băneşti ar putea avea cele mai urîte urmări pentru economia noastră, pentru populaţie: apariţia unor bule, asemenea unor buboaie, care ar putea afecta segmente întregi ale economiei, şi provocarea unor valuri mari de scumpiri, care i-ar duce pe pensionari, bugetari în mlaştina sărăciei.

Or, noi deja am traversat o asemenea perioadă de explozie a remitenţelor. În anii 2007-2008 valoarea transferurilor băneşti ajunsese să depăşească chiar cu 25 de procente pe cea a acumulărilor de venituri în bugetul de stat. Care a fost efectul? Dezmăţul scumpirilor, îndeosebi a locuinţelor. Întrucît, în alt domeniu al economiei noastre banii nu puteau să aducă un randament mai înalt şi nu se puteau simţi mai în siguranţă, migranţii noştri pompau aproape toate economiile lor în construcţia locuinţelor. În consecinţă, preţurile la apartamente deveniseră atît de mari, încît un simplu medic, pedagog, funcţionar public, chiar de-ar fi muncit o viaţă întreagă, nu ar fi agonisit o sumă suficientă pentru procurarea unei locuinţe. Sfera construcţiilor se umflase într-un mod denaturat, caricatural, ca un balon care nu mai poate suporta presiunea aerului pompat. Aceasta a explodat de îndată ce a fost „înţepată”de criza mondială În felul acesta, domeniul construcţiilor s-a dovedit cel mai ruinat segment al economiei noastre.

Ne-a învăţat ceva explozia remitenţelor din anii 2007-2008? Am conceput nişte soluţii rezonabile pentru a evita pe viitor urmările negative ale creşterii nemăsurate a fluxului de bani proveniţi din transferurile de peste hotare, pentru a le îndrepta spre dezvoltarea durabilă, echilibrată a întregii economii a ţării? Imediat ce s-a observat că torentul de remitenţe începe să-şi revină după scăderea catastrofală provocată de problemele economiei mondiale am adresat aceste întrebări instituţiilor publice centrale ale statului nostru care prin definiţie şi menire sînt obligate să canalizeze, să stimuleze folosirea remitenţelor întru dezvoltarea ţării noastre. Din păcate, nici una nu m-a convins că a însuşit lecţia, a creat instrumente menite să anihileze efectele nedorite ale abundenţei de remitenţe, ci, dimpotrivă, de a găsi o aplicare armonioasă, cuviincioasă a banilor migranţilor noştri.

Bunăoară, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care reprezintă unul dintre principalele instrumente de absorbţie a finanţelor străine şi de distribuire ulterioară a acestora, încît să asigure o dezvoltare proporţională a tuturor sectoarelor economii naţionale, a făcut nişte declaraţii haihui, doar ca să nu fie acuzată că n-avut ce spune. Ministerul Economiei ne-a comunicat că a fost creat şi funcţionează anume pentru atragerea remitenţelor Programul PARE 1+1, ceea ce înseamnă că la fiecare leu investit de migrant în economia RM statul mai adaugă 1 leu. Însă, acest program reprezintă un canal prea îngust pentru absorbţia remitenţilor şi este cam birocratic pentru a fi accesat de orice persoană care a făcut bani peste hotare. Or, statul poate veni cu o susţinere financiară anuală ce valorează cîteva milioane sau chiar zeci de milioane de lei, pe cînd fluxul transferurilor băneşti măsoară zeci de miliarde de lei!

În fine, Banca Naţională a Moldovei, spre deosebire de cele două instituţii, a dovadă de o abordare mult mai realistă faţă de fenomenul remitenţelor, s-a arătat mult mai preocupată de consecinţele nefaste ale extinderii acestuia. Însă pînă la urmă, s-a arătat liniştitoare, afirmînd că extinderea remitenţelor nu va conduce la creşterea preţurilor la mărfuri, deoarece insuficienţa acestora va fi acoperită din contul importurilor. Nici conducerea ei nu a dat soluţii pentru reorientarea transferurilor băneşti spre o dezvoltarea reală a economiei, a ţării.

Din fericire pentru ţară şi spre ruşinea instituţiilor pomenite, tocmai străinii au fost cei care au venit cu soluţii noi de folosire a experienţei şi banilor consîngenilor noştri care lucrează peste hotare pentru întărirea economiei, pentru înflorirea ţării, a localităţilor în care îşi au locul de trai. De exemplu, Organizaţia Internaţională pentru Migraţiune a propus Băncii Naţionale a Moldovei un proiect, care a fost pornit prin semnarea unui memorandum de înţelegere, prin care această instituţie străină, prin filierele ei care funcţionează în statele în care muncesc moldovenii noştri, să finanţeze acţiunile menite să-i convingă pe aceştia să trimită banii acasă doar prin intermediul instituţiilor bancare, să-şi ţină economiile acumulate în bănci şi în felul acesta să fie adunate mai multe sume de bani pentru finanţarea economiei noastre, cu rate mai scăzute de creditare.

Cam în aceiaşi vreme, consorţiul IASCI a lansat proiectul NEXUS Moldova, finanţat de Uniunea Europeană, care îşi propune nu doar folosirea cît mai rezonabilă a remitenţelor pentru dezvoltarea ţării, economiei ei, ci să ajute migranţii noştri şi nu doar pe aceştia, dar şi pe toţi doritorii care îşi pun în plan să plece peste hotare ca să acumuleze bani, vizavi de oportunităţile ce li se deschid. Să le ofere servicii de consultanţă în acest sens, să ofere mai multă informaţie despre interesele şi necesităţile migranţilor noştri instituţiilor publice şi celor private din RM, pentru ca acestea ulterior să le acorde asistenţa necesară pentru aplicarea experienţei şi finanţelor acumulate în străinătate de dragul dezvoltării societăţii noastre.

Bunăoară, cetăţenii noştri care vor dori să plece la muncă peste hotare, prin intermediul proiectului NEXUS, vor putea obţine informaţii referitor la regimurile de vize şi condiţiile de angajare în ţările spre care vor să se îndrepte. Cei care deja lucrează peste hotare vor putea beneficia de consultanţă referitor la serviciile de transferare a banilor, la investiţii pentru deschiderea unei afaceri în localitatea de origine. Persoanele,care au revenit de la muncă în străinătate, vor avea parte de un suport privind înregistrarea afacerilor, de instruire pentru lansarea afacerilor, de finanţare şi dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijloci şi multe alte beneficii necesare pentru integrarea migranţilor şi a folosirii capitalului lor pentru propăşirea ţării. Asta e, dacă nu ne duce capul, vin străini şi fac lucrul nostru!

Vlad LOGHIN