Societatea sîrbă s-a perturbat la ştirea că Rusia le-a oferit cîteva avioane militare MiG-29, tancuri şi maşini blindate. Analiştii fac spume la gură, descriind viteza, manevrele şi capacităţile de luptă ale acestei tehnici militare. De la un deputat sîrb societatea a aflat că „ruşii nu au oferit nimic deosebit”, iar de la croaţi – că tot asta e o grămadă de metal uzat.

În tot acest amalgam de aprecieri tehnice şi tactice, se uită sensul adevărat al cadoului. Discuţiile despre caracteristicile militare ale acestei tehnici sînt inutile şi sterpe. Într-un conflict serios şase avioane de luptă ar rezista o săptămînă, iar 30 de tancuri – puţin mai mult. Sensul acestui cadou e altul – schimbarea fundamentală a orientării geopolitice a ţării. Acceptînd propunerea Rusiei, Belgradul a făcut un pas pentru a trece din sfera politică, economică şi strategică occidentală la cea estică.

Oricare ar fi politica Belgradului, oricare ar fi anturajul politic, oricît de mult premierul sîrb s-ar umili în faţa lui Merkel sau a Occidentului (ca de exemplu cedînd Kosovo), la urma urmei practica istorică a arătat că în caz de „ori totul ori nimic”, cînd este ameninţată însăşi existenţa Serbiei, se poate miza doar pe Rusia şi pe propriile forţe.

Ar fi putut oare americanii să ofere Serbiei nişte avioane vechi şi uzate? Da, dar au preferat să le ofere Croaţiei. Aveau nemţii posibilitatea de a ne dărui sau chiar vinde artilerie? Aveau, dar şi ei au oferit Croaţiei. A putut Joe Biden să se închine în faţa drapelului de stat al Serbiei? A trebuit, dar a preferat să nu o facă, pentru a înjosi Belgradul şi a arăta că sîrbii nu sînt parteneri.

Pe de altă parte, ruşii puteau să ofere această tehnică militară Croaţiei sau Ungariei. Putea Putin să nu se închine în faţa drapelului sîrb? Putea, dar nici prin cap nu i-a trecut să-şi înjosească aliatul.

Politologul sîrb Milorad Ekmecic consideră că „Societatea viitoare va fi formată din popoare asupra cărora va apăsa experienţa istorică a militarismului, colectivizării, forţării industriei militare şi a debandadei poliţieneşti, dar nu America, care astăzi promovează aceste lucruri. America trăieşte din războaie…”.

După Нова Српска Политичка Мисао, Serbia