Autor: Otilia Nuţu, Contributors.ro

Aflat la Chişinău, dl Ponta a glăsuit despre ce înseamnă conducta Iaşi-Ungheni şi la ce e bună.

Ca de obicei, Ponta habar n-are ce vorbeşte, şi nici nu întreabă pe altcineva, deşi îl are cu el la Chişinău pe ministrul Energiei care chiar ştie meserie.

1. Petrom nu e în competiţie cu Transgaz pentru “furnizarea gazului către Moldova”. Transgaz transportă gazul. Sursa de gaze va fi Petrom, Romgaz, Amromco, gaz de import etc. Furnizorii sunt vreo 100. Cei mai mari sunt EON şi GDF, dar sunt foarte mulţi alţi furnizori în piaţa liberă. Transgaz e obligat să asigure transportul gazului pentru oricine vrea să vîndă către Moldova.

2. Preţul gazului nu va “scădea pentru România şi pentru Moldova” odată cu inaugurarea gazoductului. Pur şi simplu, producătorii români şi furnizorii vor avea acces şi la o altă piaţă (cîştig: bugetul de stat al României, prin impozite şi taxe); iar consumatorii din Moldova vor avea acces şi la sursa alternativă la Gazprom, adică nu vor mai fi dependenţi de un monopol cu apetit pentru şantaj politic.

3. Apoi, proiectul trebuie finalizat – mai e nevoie de o investiţie mare pe partea românească (două compresoare şi extinderea capacităţii ţevii) şi de o investiţie mare pe partea moldovenească (o ţeavă de la Ungheni la Chişinău, care să nu fie a lui Moldovagaz controlată de Gazprom, ci administrată de o companie care să fie controlată de Ministerul Economiei din Moldova şi care să asigure accesul fără discriminare pentru oricine vrea să se conecteze la ţeavă. Adică trebuie şi reglementările din Moldova să fie pe model european.

Pînă nu se fac astea, cantităţile de gaz care vor circula între România şi Moldova vor fi irelevante, iar Moldova rămîne tot pradă ruşilor.

Ar mai merita menţionat un lucru care s-a întîmplat, şi care cu siguranţă va fi speculat mult în campania electorală: ministrul Energiei, Răzvan Nicolescu, a spus că nu vor creşte preţurile pentru consumatorii casnici de la 1 Octombrie.

Povestea sună cam aşa: Avem două departamente de la Comisia Europeană, să le zicem DG Energy şi DG Enterprise. Cele două şi-au dat cu stîngu-n dreptul şi au acum poziţii contrare: DG Energy a spus acum doi ani că acceptă pentru România o derogare temporara de la liberalizarea pieţei şi ne lasă să liberalizăm abia în 2018 pentru consumatorii casnici, cu condiţia să creştem preţurile gradual, după un calendar (aprobat prin HG în România). DG Enterprise s-a trezit să spună: calendarul e ilegal pentru că practic forţează producătorii români să vîndă gaz în România, că numai aşa pot avea consumatorii casnici acces la gaz la preţuri reglementate, adică e ca şi cînd ai interzice exportul unor cantităţi de gaz.

Cum ai noştri nu sunt proşti, Guvernul spune: păi hai să blocăm calendarul de liberalizare pînă reuşeşte să se clarifice Comisia. O idee care va prinde mult la popor aici – “îngheţăm preţurile pentru popor, că vine Iarna”. Argumentul e chiar foarte tare: cum, domnule, interdicţie de export de gaz, nu vedeţi că exportăm către Moldova? (chiar dacă, aşa cum se explică mai sus, deocamdată cantităţile sunt infime).

Ce nu vă spun ai noştri:

- preţurile la gaz vor creşte în Iarna. Deşi blochează calendarul, preţul pe care îl plătim înseamnă preţul gazului plus tarifele de reţele. În Primăvară, statul român a aprobat o creştere cuprinsă între 30-40% pe toate componentele tarifului de distribuţie, vreo 20% din preţul final (Ordinele 21 si 26/2014 ale ANRE). Adică, preţul din factură va creşte cu vreo 7-8% faţă de Iarna trecută.

- liberalizarea e în folosul publicului nu că “vrea Comisia”. Cînd se va liberaliza piaţa, nu vom mai fi dependenţi de un monopol, ci ne vom putea alege furnizorul. Orice întîrziere în acest calendar e împotriva interesului public, indiferent cu ce pretext se face.

- În acelaşi timp, se grăbeşte modificarea Legii Energiei în Parlament. Ne grăbim cu modificarea tocmai că să respectăm cerinţele puse de DG Energy, care ne ameninţă cu amenzi, cerinţe între care era şi acel calendar. Întrebarea e: dacă rupem înţelegerea cu DG Energy cu un pretext oarecare, ce siguranţă putem avea că modificarea în Parlament a Legii Energiei va fi într-adevăr pentru respectarea cerinţelor europene şi nu pentru abrogarea unor articole incomode? De doi ani de zile, există presiuni puternice pentru a putea încheia din nou contracte cu “băieţii deştepţi” (azi ilegale prin Art. 23 din Legea Energiei); şi pentru amînarea liberalizării pieţei de gaze. Dacă tocmai am recunoscut explicit că umblăm la calendar, oare cît de mare e riscul ca liberalizarea să fie amînată sine die, şi pentru casnici, şi pentru consumatorii industriali, cum îşi doresc Interagro, Mittal, EON, GDF şi alţii?