Contradicţiile legate de reîmpărţirea sferelor de influenţă economică şi politică sînt în creştere. Iar povara neîncrederii reciproce dintre statele UE limitează posibilităţile de a răspunde eficient la provocările şi ameninţările sistematice.

În acelaşi timp, statele UE evită să soluţioneze problemele reale. Anumite structuri, create în vremea războiului rece, depăşite de timp, cum ar fi bunăoară NATO, în pofida declaraţiilor permanente de adaptare la noile realităţi, nu fac nimic. În schimb au loc permanente încercări de a transforma OSCE dintr-un instrument-cheie pentru securitatea europeană într-o unealtă care ar servi anumite interese externe ale cuiva.

Permanent sînt inventate pericole mistice, ca bunăoară „ameninţarea militară rusească”. Este o afacere convenabilă: pot fi obţinute bugete militare noi în propriile ţări, pot fi influenţaţi aliaţii în interesul unei singure ţări, poate fi lărgită NATO. Este foarte plăcut şi chiar convenabil să te erijezi în ipostaza de apărător al civilizaţiei de anumiţi barbari inexistenţi. Însă Rusia nu are de gînd să atace pe nimeni, e chiar ridicol să afirmi aşa ceva. În toată Europa sînt circa 600 de milioane de cetăţeni ai NATO, în SUA - 300 de milioane, iar în Rusia – 146 de milioane de cetăţeni. Însă ideea continuă să fie folosită în scopuri politice.

Încă o problemă inventată este isteria (altfel nu poate fi numită), legată de presupusa influenţă a Rusiei asupra procesului electoral din SUA. America are problemele ei reale, foarte multe, de la datoria externă enormă (23 de trilioane de dolari - nota red.) şi pînă la debandada poliţienească. Însă, în loc să se caute cauzele reale ale acestora, e mai simplu să distragi atenţia la spioni şi agenţi de influenţă.

Am văzut cu toţii ce se întîmplă în Afganistan, Iraq, Libia şi multe alte ţări. Ne întrebăm: unde e rezultatul luptei cu terorismul? Ne amintim şi de euforia aşa-zisei „primăveri arabe”. Unde s-a ajuns? Grupările teroriste continuă să fie înarmate în scopurile politice ale cuiva. Iar chemările Rusiei de a lupta împreună cu teroriştii sînt ignorate. E un joc foarte periculos.

Sînt multe state care, ca şi Rusia, au o istorie multiseculară, şi UE trebuie să înveţe să le respecte identitatea, libertatea şi suveranitatea. Nici SUA, nici UE nu trebuie să tindă spre dominaţie globală sau expansiune. Adevăraţii lideri nu inventează inamici inexistenţi, pentru a-i folosi în supunerea altora, ci identifică adevăratele probleme şi soluţii pentru colaborare. Anume astfel Rusia îşi vede rolul său pe arena internaţională.

După La Stampa, Italia