Proeuropeni şi proromâni prin efracţie

„Materialul uman” care se erijează, din 1990 şi pînă astăzi, în exponenţi sau lideri ai valorilor democratice europene este de cea mai proastă calitate. Ciorile din perioada sovietică s-au vopsit mincinos, peste noapte, în porumbei ai păcii. Lipsa de bun simţ elementar a fost compensată cu neruşinarea agresivă, cu demagogia isterică, incultura politică, falsul elitism şi îmbogăţirea excesivă pe căi ilicite.

Dacă cei care au preluat Puterea în 1991-1992 ar fi fost oneşti, patrioţi şi politicieni dedicaţi necondiţionat interesului naţional şi viitorului prosper al tînărului Stat Republica Moldova, ei ar fi trebuit să se retragă definitiv din politică încă din anul 1996, să nu mai fi participat atunci la alegerile din acel an. Asta presupunea că în anii de pînă atunci ei trebuia să pregătească tineri necompromişi care să-i înlocuiască. Tentaţiile hoţiilor naţionale în care se antrenaseră erau însă prea mari. Tînărul Stat Republica Moldova n-a fost pentru ei nimic altceva decît un pretext, o platoşă pentru marile hoţii şi acte de corupţie în care s-au implicat, iar asta sub protecţia unor legi alcătuite tot de ei.

Marea neruşinare şi dezonorantul paradox sînt date de realitatea că aceiaşi indivizi ex-sovietici transformaţi peste noapte în anti-ruşi, proeuropeni sau pro-români continuă şi astăzi să dea aceleaşi „lecţii democratice” moldovenilor. Cu cinism, hoţia şi manipularea în virtuţi. Înţelege cineva că Republica Moldova nu ar fi ajuns în situaţia jalnică în care se află acum fără concursul eternilor Dumitru Diacov, Mihai Ghimpu, Anatol Ţăranu, Arcadie Barbăroşie, Oazu Nantoi, Nicolae Dabija, Vitalia Pavlicenco, „guru” Ion Sturza etc., etc.? Rămînînd „indispensabili” şi pînă astăzi pentru posturile de televiziune la care îşi dau cu presupusul şi pentru unele partide cointeresate, chestiunea în sine este cu atît mai gravă cu cît aceşti „bine plătiţi” politicieni şi mai cu seamă comentatori politici au primit în „clubul lor select” pe alţii mai tineri pe care i-au pervertit după propriile lor năravuri cinice.

Politic, democratic şi la nivelul comentariului politic, Republica Moldova este conservată în primitivismul impus de cei mai sus şi de către mai tinerii lor colegi. Astfel, s-a ajuns în situaţia în care, de exemplu, comentatori politici ca Roman Mihăieş, Vitali Catană, Alexandru Cauia şi alţii în loc să revoluţioneze cumva spiritul critic democratic, au devenit şi ei aceiaşi indivizi rapaci, orgolioşi, rudimentari în esenţa lor, demagogi şi manipulatori de tipul ex-sovieticilor nominalizaţi mai sus. Aportul lor la abrogarea democraţiei în Republica Moldova este extrem de însemnat deoarece au ştiut să se cuibărească în confortabilul anturaj al Puterii Statului mafiot.

Observăm, aşadar, că promovarea tinerilor se face doar pe criterii de coruptibilitate a lor. Exemple suplimentare ca Dorin Chirtoacă sau Alexandru Tănase sînt nenumărate. O caracteristică distinctivă a acestor „slujbaşi ai banului şi ai minciunii” o constituie voluntarismul agresiv şi arogant cu care îşi slujesc stăpînii momentului. De teamă să nu-şi piardă solda sau aprecierea, supralicitează şi recurg la cele mai abjecte atitudini faţă de cei aflaţi în opoziţie cu Puterea pe care o slujesc.

Notam într-un episod anterior că guvernarea comunistă de opt ani le-a dat posibilitate acestor aşa-zişi proeuropeni şi pro-români să devină adevărate modele democratice şi de onestitate pentru moldoveni. Ajunşi însă în tabăra neo-anticomunistă a Puterii „democratice” corupte de după 2009, pozînd în falşi proeuropeni sau pro-români, au devenit parte executivă a clanului mafiot de guvernare. Mulţi dintre ei sînt şi acum plătiţi din miliardul furat pentru ca să-i acuze pe alţi de acest jaf naţional uriaş, dar să-l şi eroizeze pe cel care-i plăteşte.

Cine, pînă în 2009, îşi imagina că indivizi ca Ţăranu, Dabija, Mihăieş, Catană, Cauia şi alţi astfel de „europenişti” vor ajunge, în 2017, să trîmbiţeze „avantajele votului uninominal”? Vă spun cine: doar noi, cei de la Moldova Suverană!

În concluzie la aceste rînduri aşternute, repet cu convingerea că nu mă înşel fraza cu care am început articolul: „Materialul uman” care se erijează, din 1990 şi pînă astăzi, în exponenţi sau lideri ai valorilor democratice europene este de cea mai proastă calitate. Tînărul politician compromis Andrian Candu, mai cu seamă în calitatea lui de preşedinte al Parlamentului, este cea mai usturătoare palmă dată oricărei şanse a Republicii Moldova de a visa la o democraţie autentică, la onoare şi demnitate de politician şi la un viitor stabil pentru Republica Moldova! (va urma)

Mihai CONŢIU