REGRETE COMENTATE DE UN MARTOR OCULAR

- Comentariul integral al fostului consilier al lui Filat -

Autor: Igor VOLNIȚCHI

„Igor Popa, avocatul ex-Premierului Vlad Filat, a spus, în cadrul unei emisiuni televizate, că, clientul său are trei mari regrete: că nu a mers pe calea alegerilor parlamentare anticipate în 2013, că a avut prea multă încredere în unele persoane şi că „moldovenii, pe care i-a ajutat, sînt trădători". Nu cred că este cineva care cunoaşte mai bine decît mine despre aceste trei mari regrete ale lui Vlad Filat, pentru că o perioadă i-am fost consilier, iar după ce am plecat din această funcţie, am întreţinut o relaţie amicală cu Dlui, uneori mai întîlnindu-ne la o cafea. Apropo, cu lipsă de modestie, cred că sînt singurul care am plecat de lîngă Vlad Filat fără a trăda, fără a fi cumpărat de cineva, fără a rămînea cu careva supărări. Dacă am scăpat pe cineva din vedere, cer scuze cu anticipare.

Dar, să revenim la regretele lui Vlad Filat. Primul regret: în 2013, într-adevăr în echipa fostului Premier erau multe discuţii despre posibila declanşare a alegerilor anticipate. Personal am vorbit cu Vlad Filat nu o dată la această temă şi, trebuie să recunosc, că, probabil, am fost cel care a insistat cel mai mult pe anticipate. Mie îmi era clar că, în situaţia în care se ajunsese după scandalul legat de tragicul caz din „Pădurea Domnească" (care a arătat „faţa" adevărată a multor instituţii de stat şi a multor demnitari din Moldova), dar mai ales după demiterea Guvernului pe data de 5 martie 2013, nu se mai putea de continuat nici guvernarea, nici parteneriatul politic de atunci, nici tolerarea unui sistem, care în acele zile dovedise că are o faţă şi o esenţă mai hîdă chiar decît pe vremea comuniştilor, iar unica soluţie erau anticipatele. Vlad Filat ştia aceste lucruri şi înţelegea poate chiar mai bine decît mine gravitatea situaţiei, dar au existat trei factori care l-au făcut să renunţe la ideea anticipatelor şi să continue guvernarea, chiar dacă era sigur că el, personal, şi partidul pe care-l conducea vor avea doar de pierdut.

Primul factor: un sondaj (nu a fost făcut public), care arăta că în Parlament, în caz de anticipate, treceau doar două partide: PCRM şi PLDM. Comuniştii reveneau la guvernare, iar PLDM rămînea în opoziţie, dar cu o pondere aproape egală cu a comuniştilor. Atunci, Vlad Filat mi-a spus: „Cum rămîne cu Vilniusul (avea în vedere Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius – n.a.), cum rămîne cu Acordul de Asociere şi cu liberalizarea vizelor? Pentru asta am muncit atîţea ani ca acum comuniştii să distrugă totul? Trebuie să strîngem dinţii şi, ne place sau nu ne place, să mergem înainte".

Al doilea factor: partenerii externi. Aici nu pot spune prea multe, ştiu doar că presiunile din partea acestora erau enorme. Despre ele mi-a vorbit în repetate rînduri Vlad Filat, dar nu mi-a dat prea multe detalii. Poate că partenerii externi ştiau şi ei de acel sondaj sau poate ştiau altceva – nu aş putea spune, dar cert este că rolul lor a fost decisiv.

Al treilea factor: anturajul. O asemenea decizie Vlad Filat nu putea lua de unul singur şi, evident, s-a interesat de părerea mai multor oameni. Nu voi da nume la această etapă, dar marea majoritate a celor de opinia cărora s-a interesat Vlad Filat îi spuneau că guvernarea trebuie continuată în numele integrării europene, că trebuie de acceptat orice sacrificiu, iar istoria va fi cea care ne va răsplăti (cel puţin, aşa informaţii am eu). Avînd încredere în aceşti „sfetnici", Vlad Filat nici o clipă nu a admis gîndul că nu integrarea europeană sau viitorul democratic al Republicii Moldova îi interesa pe ei, ci funcţiile călduţe pe care le aveau. Nici unul dintre ei nu a avut curajul să plece atunci din funcţie şi să spună: „Dle Filat, Dvs. faceţi un sacrificiu şi noi, ca să demonstrăm că nu la funcţii ne-am gîndit cînd V-am dat unele sfaturi, sîntem solidari şi vă urmăm". Odată cu plecarea lui Vlad Filat de la Guvern, doar eu şi Vadim Pistrinciuc am depus cereri de demisie. Vadim l-a urmat pe Vlad Filat la partid, iar eu am ales să merg în sectorul privat. Alţii, din contra, i-au cerut lui Vlad Filat noi funcţii în noua guvernare şi le-au primit. Presupun că au cerut acele funcţii „pentru a contribuii mai bine la integrarea europeană a Republicii Moldova şi la viitorul democratic al ţării".

Al doilea mare regret al lui Vlad Filat – încrederea cu care i-a tratat pe unii oameni. Nu cunosc exact ce a avut în vedere liderul PLDM: poate s-a referit la prestaţia oamenilor de care am vorbit eu mai sus şi la interesele lor reale, pe care el le-a înţeles prea tîrziu, sau poate la altceva. Însă, totuşi, aş vrea să mă refer la o situaţie concretă: la o zi sau două după ce Consiliul politic naţional al PLDM a făcut publică lista de candidaţi pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, Vlad Filat m-a invitat la o cafea. Am venit la acea întîlnire cu lista de candidaţi ai PLDM scoasă pe o foaie şi l-am rugat pe Vlad Filat să mă asculte puţin. I-am făcut o scurtă descriere a calităţii primelor 30 de persoane din acea listă, prezentîndu-i anumite informaţii despre unii dintre aceştia. Mai mult de jumătate erau cu potenţiale grave probleme de imagine, şantajabili, cu vulnerabilităţi. Vlad Filat nu a stat să mă asculte pînă la capăt, fiind ocupat cu chestii poate mai importante, şi mi-a tăiat-o: „Crezi că eu nu ştiu asta? Ştiu, dar, în primul rînd, nu eu fac lista, iar în al doilea rînd, nu pot să fac acum revoluţii cum vrei tu, că scindez partidul în plină campanie electorală. Nu am îngeri cu imagine imaculată ca să împlu cu ei lista. Nici un partid nu-i are. Asta e realitatea şi reieşim din ce avem". Tare aş vrea să cred că, atunci cînd vorbeşte de al doilea său regret, Vlad Filat îşi aminteşte şi de acea discuţie a noastră. Mai ales că ştim ce prestaţie a avut ulterior fiecare din persoanele la care m-am referit eu.

Al treilea mare regret al lui Vlad Filat: „moldovenii, pe care i-a ajutat, sînt trădători". Intuiesc că Vlad Filat s-a referit la lucrurile bune pe care le-a făcut, dar despre care nimeni acum nu vrea să-şi amintească. Le voi aminti eu cu această ocazie, măcar pe unele dintre ele: Vlad Filat şi echipa sa au scos Moldova din faliment în 2009-2010 (moştenind ţara cu un deficit bugetar, echivalentul a 16% din PIB în 2009, deja în 2010 RM avea creştere economică, fiind printre primele ţări din Europa la acest capitol); Vlad Filat a venit cu un program de stabilizare şi relansare economică în 2009, care a permis Moldovei, în termen record, să obţină un Memorandum cu FMI în valoare de aproape 600 milioane dolari SUA; Vlad Filat a fost acel care a obţinut de la partenerii externi susţinerea Programului „Rethink-Moldova" în valoare de 2,6 miliarde dolari SUA; Vlad Filat a fost acel care a obţinut semnarea Programului „Compact", în cadrul căruia SUA au alocat Moldovei 262 milioane de dolari pentru drumuri şi irigare; Vlad Filat a început procesul de negocieri cu UE pe marginea Acordului de Asociere, Acordului de Liber Schimb, Acordului de Liberalizare a Vizelor, Acordului de Aderare la Spaţiul European Aerian Comun şi, datorită sacrificiului de care a dat dovadă ulterior, aceste acorduri au ajuns să fie semnate, să intre în vigoare (dacă astăzi cetăţenii RM zboară liber în ţările UE, fără viză şi la preţuri accesibile, acesta, în mare parte, este meritul lui Vlad Filat); Vlad Filat a umblat luni întregi, încălţat în cizme de cauciuc, prin mocirla din lunca Prutului, ajutînd satele, oamenii ce au avut de suferit de pe urma inundaţiilor din vara anului 2010, iar noul sat Cotul Morii, apărut în cîteva luni pe loc gol, este în mare parte meritul lui; Vlad Filat şi echipa sa au implementat noul sistem de asistenţă socială, de care şi acum beneficiază sute de mii de moldoveni etc. Eu nu mai vorbesc acum de sutele de persoane (pensionari, invalizi, sportivi, jurnalişti etc.) ajutate personal de Vlad Filat să treacă peste momente dificile din viaţa lor. Dar oare îşi mai aminteşte cineva de astea? Desigur, nu! Sau, dacă şi îşi aminteşte, nu spune nimănui, pentru că a recunoaşte meritele şi calităţile bune ale lui Vlad Filat nu e la modă. E mult mai uşor să spui că crezi în basmele cu miliardul furat, chiar dacă orice om cu mintea lucidă înţelege că nu e nici o boabă de adevăr în această poveste de adormit maturii.

În final, aş vrea să spun că şi eu că am mai multe regrete, iar unul e chiar mare de tot şi sper să pot cîndva să-l aduc la cunoştinţa lui Vlad Filat: Regret că am fost prea naiv şi am crezut că Moldova poate fi guvernată democratic, fără abuzuri, fără implicarea instituţiilor statului în jocuri politice, fără reglări de conturi etc. În genere, regret că am crezut că în Moldova se poate de făcut politică cinstit. Poate dacă nu credeam aşa, alta ar fi fost azi situaţia...”.

(Preluat de pe agenţiile de ştiri)

Socialmai mult
20.09.17 - 15:54
20.09.17 - 15:07
20.09.17 - 14:36
20.09.17 - 12:57
20.09.17 - 12:45
20.09.17 - 12:39
19.09.17 - 17:12
19.09.17 - 16:30
19.09.17 - 16:26
19.09.17 - 13:13
19.09.17 - 12:46
19.09.17 - 11:28
18.09.17 - 18:03
18.09.17 - 17:56
18.09.17 - 16:38
17.09.17 - 22:55
16.09.17 - 15:45
15.09.17 - 18:59
15.09.17 - 18:56
15.09.17 - 16:00