CURÎND, PROȘTII VOR DEVENI MAI PROFUNZI
AI bagatelizează intelectul uman creator și stimulează ignoranța
Autor: Mihai CONȚIU
Dincolo de beneficiile fantastice generate de Inteligența artificială (AI), pe care un ignorant ca mine nu le poate contesta, aceasta prefigurează și un prăpăd teribil aplicat educației, gîndirii și culturii umane profunde. În cele ce urmează, mă voi referi cu strictețe la ”metamorfozarea” proștilor și a plagiatorilor ignoranți. Încă din clipa ”exploziei” internetului, prostia umană ”s-a legalizat”, a ieșit la suprafață, în văzul tuturor, revendicîndu-și o ”superioritate” și influență socială greu de închipuit în urmă cu vreo 30 de ani. Pînă atunci, prostia era parcă mai ”sfioasă”, mai reținută, adică mai temătoare în a se exhiba public așa cum o face astăzi. Vedem și suntem martori la noua ascensiune a ultimelor ”vedete” din mediul online. Tangențial, am mai deschis acest subiect, dar merită să revin asupra lui, dată fiind influența importantă pe care o proiectează asupra viitorului.
Cele mai analfabete, inculte, obscene, arogante și agresive figuri au devenit nu doar vedete naționale și internaționale prin stupiditățile, prostiile ”de ultimă oră și senzaționale” pe care le difuzează, ci și ”modele” demne de urmat”, care sunt urmărite cu sufletul la gură de milioane de admiratori (ei își zic ”fani”) a căror gîndire, logică și cultură e pe măsura imbecilității cultural-educaționale a ”idolilor lor online”.
Apariția AI a devenit deja și o revoluția a ”inteligenței proștilor”. Folosindu-se de AI, proștii vor deveni ”mai profunzi, mai culți și buni analiști”. Astfel, cu ajutorul AI, aflu că orice analfabet, orice semidoct ori plagiator poate deveni, peste noapte, poet, prozator ori compozitor de mare succes în rîndul milioanelor de semeni ignoranți ca și ei. Trebuie să recunoaștem că aceasta va fi una dintre formele viitoare de cultură dominantă în viitor. Nu există împotrivire la așa ceva. Omul cultivat pune permanent întrebări și caută nesfîrșite răspunsuri ori variante de răspunsuri, are curiozității provocatoare multiple și nu se lasă înfrînt de întrebări oricît de dificile ar fi, chiar dacă, în final, rămîne nedeslușit în numeroase proiecții ale vieții lui. Prostul, însă, are doar certitudini, deci nu are îndoieli, el știe tot, are soluții pentru orice și este neobosit. Acum, fiind și majoritar, ca dintotdeauna, prostul este destinat succesului în cultura viitorului, în politică, în colectivitatea ori Țara lui. În încheiere, consider că e potrivit să vă reproduc poezia ”Odă proștilor” a lui Ion Pribeagu.
”Cu prostul care n-are școală/ Te lupți puțin și-ai cîștigat./ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul care are școală!/ De-ar fi să-i luăm pe toți la rînd,/ Și actualii, dar și foștii,/ Cei mai deștepți de pe Pămînt/ Au fost întotdeauna… Proștii./ Nu te ruga la ursitoare/ Să-ți facă-n viața ta vreun rost,/ Mai bine urlă-n gura mare:/ „Iubite Doamne, fă-mă… prost!”/ De ce să tragi ca la galeră,/ Să-nveți atîtea fără rost,/ De vrei să faci o carieră,/ Ajunge numai să fii… prost!”/ În lumea asta cu de toate,/ Unde se-nvață contra cost,/ Păcat că nici o facultate/ Nu dă și diploma de… prost!”./ Avem impozite cu carul,/ Dar înotăm în sărăcie/ și ce buget ar avea statul/ Dintr-un impozit pe… prostie…/ Ei sunt ca iarba, cu duiumul,/ Să nu-i jignești, să nu-i împroști!/ O, Doamne, de ne-ar crește grîul/ Cum cresc recoltele de… proști./ Și-n lumea asta răsturnată,/ Unde cei strîmbi sunt cei mai drepți,/ Savanții noștri mor de foame/ Și numai proștii sunt deștepți”.
