Se pare că Rusia și-a găsit eroul său, și el știe foarte bine să facă față provocărilor. Putin nu a permis Occidentului să se folosească de slăbiciunea țării sale după dezmembrarea URSS. Și atunci cînd au fost adoptate sancțiuni împotriva Rusiei, Putin nu s-a pierdut cu firea. Vulturul cu două capete de pe stema rusească privește și spre Occident, și spre Orient. Și Putin a reușit să-și facă un loc bun și în Orient, să vîndă armament și să creeze baze militare.

Cînd patru ani în urmă autoritățile ucrainene au decis să sisteze tranzitarea gazului rusesc spre Europa prin teritoriul său, Putin a plecat în Orient, în Beijing, unde a semnat cu China un important contract de furnizare de gaze, pentru a compensa pierderile posibile din Occident. În plus, Moscova a găsit și alte căi pentru exportul gazului său spre Europa, anume Nord Stream 2 și Turk Stream.

Conflictul dintre Rusia și statele NATO pentru accesul la piețe și sfere de influență este unul istoric. Occidentul a încercat să reducă rolul Rusiei după dezmembrarea URSS și să consolideze modelul de lume unipolară, însă s-a ciocnit de Putin care, fiind și un economist bun, cunoaște bine manevrele și trucurile de pe piața internațională. Rușii într-adevăr îl consideră erou, ca pe Aleksandr Nevski, care i-a izgonit pe suedezi de pe malurile Nevei în 1240.

Rusia este asediată de NATO, și, potrivit datelor ministerului rus de externe, la frontierele apusene sînt multe baze militare ale SUA - în Polonia, Bulgaria, România, Germania, în statele baltice, în Turcia, Marea Britanie, Islanda, Grecia, Kosovo, Spania și Afganistan. În această situație, Moscova e nevoită, pentru a-și asigura suveranitatea, să-şi consolideze potențialul militar, în special cel nuclear. După lovitura de stat din Kiev și venirea la putere a naționaliștilor radicali, Alianța Nord-Atlantică a elaborat un plan de transformare a Sevastopolului în bază militară, ceea ce ar fi permis controlul NATO asupra Mării Negre. Însă Moscova a organizat un referendum în Crimeea, populată preponderent de conaționali, și și-a reîntors peninsula. Cînd NATO a încercat să transforme Siria într-o colonie ordinară, Rusia a intervenit prin forța militară, creîndu-și în regiune și bază maritimă. Astfel, Moscova și-a consolidat prezența și în Orientul apropiat. De asemenea, Rusia colaborează strîns și cu Turcia, pe care a asigurat-o cu rachete anti-aeriene C-400. Turcia, fiind membră a NATO, a semnat cu Rusia un contract privind livrarea rachetelor respective, în pofida protestelor colegilor din Alianța Nord-Atlantică.

Este greu de contestat faptul că politica este o modalitate de a influența și controla sferele economice. Conducerea Rusiei din epoca lui Putin înțelege acest lucru. Din acest motiv, Moscova acordă o atenția specială organizațiilor regionale care nu sînt sub controlul Occidentului, cum ar fi RIC (Rusia – India - China), BRICS (Brazilia – Rusia – India – China – Africa de Sud) și ȘOS (Organizația de cooperare din Shanghai).

După Al-Mada, Irak