Anton Bacalbaşa: Moş Teacă. Lumina electrică

Cum e cam visător şi poetic din fire, Moş Teacă are obicei de se plimbă uneori seara pe bulevard împreună cu locotenentul Spanopolu, pentru ca să nu tulbure pe madam Teacă, a cărei pasiune pentru spiritism a ajuns o adevărată manie.

— Toate bune, locotenente, numa un lucru nu l-am înţeles eu: cum e cu lumina asta ilectrică?

— Foarte uşor.

— Hm, uşor!... Ştiu eu că-i uşor, numa melitarii au greutate; da vorba e: cum devine ea?

Locotenentul Spanopolu, care a făcut un an la Fontainebleau şi doi la Saint-Cyr, se grăbeşte să-i explice.

— Cum devine? Foarte simplu: iei două pile, le freci bine, şi poftim lumină!

— Două pile? Vezi 'mneata?! Şi dobitocu dă fierar dă lîngă mine are atîtea pile şi să canoneşte cu gaz!

— Ţară incultă! Noi, ceştia de la Sant-Cyr, am afirmat-ontotdeauna, du reste.

— Da' ia să mai îmi spui: am văzut la Braşov nişte tramvaiete de-alea, zice că sunt tot cu de-asta... cu ilectritate... Atunci de ce nu dau lumină?

— O, e simplu ca două cu două: experienţa ne arată că dacă umblăm cu o lumînare prea iute — nu-i aşa? lumînarea se stinge din cauză că se clatină – nu-i aşa? Acelaşi fenomen se observă cu lumina electrică de la tramvaie. Dacă tramvaiele umblă repede – nu-i aşa? lumina se clatină, ea filează – nu-i aşa? şi se stinge. E elementar.

— Foarte bine; da am văzut pă la birturi nişte alea tot cu...de aia... cu ilectritate... Şi nu să isprăveşte niciodată. Ce au?

— O, asta e pînza Penelopii...

— Pînză? Vezi 'mneata?!

A doua zi Moş Teacă trage un ordin de zi:

„Avînd în vedere că efectele de-mbrăcăminte se deteriorează, sau chiar se strică prea curînd; avînd în vedere că lumina ilectrică de pînză se păstrează mai bine; toate efectele de îmbrăcăminte şi chiar de cazarmament se vor face pe viitor din pînză ilectrică.”